Vorbind cu Dumnezeu - despre casatorie si divort

Trebuie sa incep cu o marturisire: prea putin si poate prea tarziu am inceput sa caut cu toata inima raspunsuri la intrebarile mele legate de casatorie, casnicie si divort.

Poate ca nici macar nu am pus intrebarile potrivite - atat de mult ma intrebam cum as putea sa-l fac pe sotul meu sa se schimbe, sau prea mult ma gandeam la divort ca la o solutie finala (dar totusi solutie). Acum, cand divortul bate singur la usa - incep sa-mi dau seama ca am tratat cu multa usurinta casatoria, intreaga mea casnicie, dar si ideea de divort.

Si imi dau seama ca sotul meu - o fi el vinovat de multe - dar macar e (sau se considera a fi)ateu - macar nu are pretentia ca-l interesaza de parerea Lui Dumnezeu despre actiunile sale.
Pe cand eu, care am avut sansa de a gusta din paharul credintei - atat de usor m-am ascuns dupa deget, atat de mult m-am mintit...

Avem 2 copii, comorile noastre - de dragul lor as vrea cu disperare ca familia sa nu fie distrusa. Dar mi-e asa de greu sa mai sper intr-o relatie normala sot-sotie. De-a lungul anilor plini de dezamagiri, dragostea si respectul meu fata de sot au palit. Am devenit cicalitoare, aspra, neincrezatoare, acra chiar (din vesele si iubareata ce eram). Daca ma gandesc bine, nici nu ma mir prea tare ca sotul meu a cautat compania altor femei, care sa-l creada (chiar si cand minte), care sa rada cu el si sa-l...aprecieze.

Pentru mine -as vrea sa divortez. As vrea sa fi divortat de mult, cu ani in urma. Pentru copii - as vrea sa gasesc o solutie sa ramanem o familie. Daca se poate - una buna, echilibrata, iubitoare.

Dar acum incep sa-mi dau seama ca prea putin L-am intrebat pe Dumnezeu in toti acesti ani: Doamne, Tu ce vrei de la mine, de la noi? Doamne, ce sa fac? Ce sa ma fac?

M-am casatorit din motive gresite, am pornit pe picior gresit inainte de casatorie (am trait impreuna cu sotul meu, inainte de a ne casatori). Si stiu ca am gresit mult in timpul casatoriei. Unele efecte au fost dezastruoase si ireparabile - cred eu.

Dar daca si decizia de a divorta e tot una gresita? Si daca da, atunci Ce se mai poate face pentru casnicie?

Katya spune:

Draga Whiteflower, imi pare rau de necazul tau, mai ales ca sint implicati si copiii, dar e f bine ca ai realizat importanta lui Dumnezeu in viata ta.E adevarat ca bine ar fi fost daca i-ai fi vorbit Domnului despre sotul tau, sotului despre Dumnezeu si cine stie, alta ar fi fost poate situatia (ca un partener necredincios se sfinteste prin partenerul credincios si Domnul isi pogoara harul acolo unde e rugat sa vina), dar acuma mergi mai departe si nu se poate perioada mai prielnica de intoarcere si impacare cu Dumnezeu: de sapt. viitoare intram in Postul Mare, asa ca incearca sa tii post, sa te rogi si mergi la duhovnic la spovedit, ai sa vezi ca, orice decizie ai lua, vei simti ca mergi pe pamint ferm si vei avea putere sa lupti.

Domnul sa te lumineze si sa te intareasca!

witeflower spune:

Multumesc Katya, cred ca un post ar fi bine-venit (desi e ceva mai complicat pt ca gatesc pt toata casa si adesea nu am resurse nici de timp si nici de bani sa pregatesc 2 meniuri...In plus il alaptez inca pe cel mic.. Dar ma voi stradui macar in unele zile - poate il familiarizez cu postul si pe baiatul meu cel mare, care, de altfel, e un carnivor convins...).

Iti multumesc pentru incurajari - asa e, trebuie sa-mi schimb atitudinea si sa ma rog mai mult,mai deschis... Cat despre decizia de a divorta sau nu... stiu ca Dumnezeu ne indruma, dar ne lasa sa alegem, e responsabilitatea noastra sa alegem...Su e interesant sufletul omului - ca tanjim atat de mult dupa libertate, dar cand o avem aproape ca am renunta la ea, am vrea sa decida uneori altcineva in locul nostru, ca ni se pare prea greu.

Katya spune:

Am uitat sa-ti spun ca nu ma refeream la tinerea intregului post, ci macar la 2-3 zile inainte de a merge la spovedit, asa ca pt a "pune inceput bun", cum se zice.

Cu divortul, sigur ca omul alege, Domnul doar ii arata prin diverse mijloace (ce stiu eu, o vorba spusa de cineva, un pasaj dintr-o carte, o intimplare revelatoare etc) daca e pe drumul bun sau nu, dar asta o afli doar dupa ce intr-adevar te intorci la El, primul pas fiind, pe linga rugaciunea din inima ta (din "camaruta" ta cum zice la Carte), participarea la Tainele bisericii, cea mai indicata si la indemana, ca tot intram in Post, fiind Spovedania.
Teama de libertate de care spui, s-ar putea sa fie doar o teama de nou, si atunci e mai securitar si confortabil parca sa te gindesti ca nici vechiul nu era chiar rau, dar vezi tu cum o fi pina la urma, in functie de ce vei simti dupa "intoarcerea" la Biserica.

Eu iti tin pumnii sa te lamuresti cu toate si-o sa mai intru la subiectul tau sa vad ce mai faci, Doamne ajuta!

crinuta spune:

[quote]citat din mesajul lui witeflower

Dar acum incep sa-mi dau seama ca prea putin L-am intrebat pe Dumnezeu in toti acesti ani: Doamne, Tu ce vrei de la mine, de la noi? Doamne, ce sa fac? Ce sa ma fac?






Cea mai inteleapta fraza pe care am citit-o vreodata pe acest forum.
Ai o de la mine.



Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen


www.staycatholic.com/Free%20Book.pdf" target="_blank">Staycatholic

www.alabamacatholicresources.com/Bible.html" target="_blank">Catholic answers

RGE spune:

Tocmai ti-ai dat raspuns singura
Intelepciunea te ajuta sa descoperi Voia Sa.Rugaciunea si Biblia.Oricum, Dumnezeu uraste divortul

witeflower spune:

Da, crinuta si RGE, stiu ca Dumnezeu nu vrea divortul, stiu ca legamantul casatoriei este sfant (desi recunosc ca nu l-am tratat mereu ca fiind asa...).
Insa mai stiu ca exista situatii foarte grele, cand convietuirea devine mai toxica decat despartirea. Chiar si pentru copilasi.
In plus, cand unul dintre soti inseala, nu cumva legamantul este rupt deja?
Da, stiu, avem posibilitatea (poate chiar datoria?) sa iertam... Dar ca sa ierti, parca ar trebui sa-i para rau celuilalt, de-adevaratelea, sa incerce in mod real sa nu mai repete dar... cand treaba nu sta asa?

Si uite cum cugetarile mele nu mai sunt asa intelepte... Ma rog, stiu ca trebuie sa ma rog mai intens... Dar nici nu e o situatie ce poate sa astepte o vesnicie...pt ca eu si sotul meu suntem deja de cateva luni "colegi de apartament" (eu nu am mai gasit puterea si ratiunea sa fiu "sotie cu drepturi si indatoriri depline"...).

Uneori incerc sa imi imaginez ca sterg totul cu buretele si o iau de la capat (el asa ar vrea), dar pe cand sa trec la fapte, pur si simplu nu pot... Nici macar nu stiu daca ar trebui sa ma rog Lui Dumnezeu sa-mi dea putere sa pot... pt ca, daca sotul meu ma inseala...nu sunt chiar convinsa ca asta vrea Dumnezeu, sa-i fie lui bine, cu sotie, cu casa si copii, cu amante si minciuni la greu pe langa...

Stiu ca Dumnezeu vrea un tata pt copilasii mei, pe tatal lor, dar vrea El oare pt copii si aceasta lectie de viata pe care tatal le-o da - ca "in casnicie si in razboi totul este permis"?

Mai stiu ca Dumnezeu vrea ca barbatul sa fie "stalpul casei", pe care sa se bazeze toata familia si care sa reprezinte autoritatea. Dar cand acest stalp se balangane de colo-colo, femeia ce ar trebui sa faca? Pt ca acoperisul casei sta sa cada peste ei.

Asa ca, dragele mele, cand am pus aceste intrebari : Doamne, ce sa fac? Ce sa ma fac? - nu le-am pus retoric. Nu, nu am gasit raspunsul, il caut cu infrigurare zi si noapte si de cate ori privesc in ochii copilasilor mei... sau in oglinda... sau la sotul meu. Ma hotarasc sa pun divort si ma razgandesc de zeci de ori pe zi... si in acelasi timp, imi dau seama ca situatia nu mai poate ramane asa, suspendata pt mult timp.

Poate ma mai ajutati cu incurajari si sfaturi din Sfanta Scriptura sau, daca nu, rugati-va, va rog, pentru mine.

anya spune:

Ce varsta au copiii? Poti vorbi cu ei? Incearca sa vezi variantele prin ochii lor si poate, in inocenta cu care vad ei lumea, vei vedea si tu calea.

michelle-usa spune:

imi pare enorm de rau de situatia in care te afli.
ce pot eu sa-ti spun e in primul rind, sa nu-ti pierzi speranta. Dumnezeu poate sa faca miracole chiar si in situatii imposibile.

Gindeste-te bine ca nu intotdeauna divortul este solutia . Nici macar nu este solutia cea mai simpla. Sa nu crezi ca divortezi si gata, problemele se rezolva...nu, problemele nu se rezolva, se schimba.
O data cu divortul intervine: partajul, copiii, vizitele, banii, alte persoane in viata fiecaruia...si toate astea nu sunt usoare.
tu vei fi o mama singura cu 2 copii. nu e usor sa fi si mama si tata.

Eu iti spun sa te gindesti bine....foarte bine. nu lua aceasta hotarire in pripa, nu te lua dupa ce spun altii sau dupa ce fac altii.
De hotarirea ta depinde viitorul copiilor tai. tu decizi daca ei vor avea sau nu tata in viata lor....tu, decizi si pentru copiii lor.

Sfatul meu:

Stiu ca e greu sa traiesti in asa casnicie, asa cum ai descris-o, dar roaga-te la Dumnezeu sa iti dea putere si mai ales sa lucreze"in tine".
Nu uita ca tu esti prima care trebuie sa te schimbi.Da,chiar daca el este cel care a pacatuit.
Tu poti sa-l ierti, si mai ales poti sa incepi sa te schimbi, sa devi o sotie mai buna. Nu face asta pentru el, fa-o pentru Dumnezeu.
Spunea cineva ca sfat, sa incerci prin a te comporta ca si cand ati fi ca la inceput, ca si cand v-ati iubi.
E greu, e nevoie de timp, e nevoie de multa vointa...Nu stiu daca oricine e in satare de asa ceva dar merita sa incerci orice este bine.

Am intilnit multe marturii despre situatii ca a ta...in care Dumnezeu a facut miracole. Asa ca nu-ti pierde increderea in puterea Lui.
O sa vezi ca Dumnezeu te va rasplati pentru rabdarea ta, pentru iertarea care o poti oferii, pentru tot sacrificiul tau.

Trebuie sa stai de vorba cu sotul, dar inainte de a-i vorbi roaga-te la Dumenzeu sa fie cu tine, sa iti spuna ce sa-i vorbesti, sa iti dea putere sa ii poti explica ce simti.
Explica-i ce inseamna divortul si ce grea e viata pentru intreaga familie.
Propune-i sa o luati de la capat,iar tu sa fi prima care sa incepi sa te schimbi.
Amintiti-va de prima data cand v-ati vazut sau cand v-ati indragostit, amintiti-va de clipele bune si fericite. Nu ignorati puterea acestor momente si sentimente, cand candva v-ati iubit.

Nu va mai uitati inapoi la ce a fost urit, lasati regretele ca nu ajuta la nimic, amintiti-va de clipele frumoase si priviti inainte la viitorul frumos care il puteti avea. Priviti in ochii copiilor vostri care au nevoie de amindoi parintii si mai ales de parinti crestini.
Sa nu iti para rau ca nu ai divortat mai de mult. Dumnezeu va mai dat sanse si va mai da.

Chiar daca sotul nu este credincios, tu te poti ruga pentru el si tu poti deveni un exemplu de credincios adevarat in viata lui.Roaga-te ca e tatal copiilor tai.

Nu uita , tot ce faci zilnic fa pentru slava lui Dumnezeu si astfel totul va fi mai usor, si munca la servici,si munca acasa, si avand grija copiilor si rabdarea care iti trebuie cu sotul tau.

Evita cearta. Cand vezi ca e rost de cearta, retrage-te in camera si incepi sa te rogi la Dumnezeu.
Intr-o cearta sa stii ca din pacate nimeni nu iese invingator. Chiar daca ai dreptate...nu se merita sa te certi. Cum spunea cineva:"vrei sa ai dreptate sau sa fi fericit?".

Tine-ne la curent cu ce se intimpla. Eu,ma rog pentru tine.








michelle

michelle-usa spune:

iti pun un link la un site unde se vorbeste de divort, casatorie.
http://rcrwebsite.com/mandf.htm


michelle

Marilena12 spune:

Asa cum spunea cineva mai sus, lui Dumnezeu nu-i place divortul. Nici copiilor nu le place in general. Mie mi se pare foarte important ca Dumnezeu a pus in inima ta aceste semne de intrebare si ca ai constientizat si partea ta de greseala. Poate nu-i prea tarziu totusi sa indreptati lucrurile, poate ceva activitati impreuna cu copiii si sotul il vor ajuta si pe el sa isi aminteasca de caldura camunului si sa nu mai calce pe langa. Daca tu esti dispusa sa schimbi acele lucruri care l-au indepartat pe sotul tau de la tine, isi va aduce aminte si pentru ce te-a iubit atatia ani de zile! Eu as incepe sa ma rog daca as fi intr-o situatie de genul asta...Dumnezeu iti va descoperi multe raspunsuri si lucrurile se vor clarifica poate, incet, incet. Eu va doresc sa va regasiti ca familie, legamantul nu este inca rupt (pana cand nu-l rupeti voi) si prin pocainta se spala orice pacat!