educatie romaneasca sau educatie japoneza?

Vroiam sa intreb pe mamicile care locuiesc in Japonia, ce fel de educatie aplica pentru puiutii lor? Educatie in stil romanesc ~ libertate de alegere dar si responsabilitati si munca, sau in stil japonez ~ acordare de toate facilitatile posibile dar fara prea multa libertate de alegere in decizii importante si multa multa invatatura?
Intr-un cuvant, va rasfatati puiutii in stil romanesc sau japonez?
Aici unde locuiesc eu copii japonezi sunt foarte neputinciosi, dependenti si pretind parintilor o viata de printi\printese...
Bineinteles, nu toti, dar o mare majoritate. Nu stiu prea bine cum sa aleg calea de mijloc...dar nu as vrea sa ajung o mamica care in fiecare zi il duce-aduce cu masina de la scoala care este la un km departare, sau care e certata de un copil de clasa a VI-a ca nu i-a pus manualele in ghiozdan...si multe si marunte pe care le-am vazut, auzit sau trait chiar pe proprie experienta...
Asta ca sa nu mai zic nimic de copiii care nu mai merg la scoala si stau acasa pe capul parintilor ca niste paraziti...ufff, e cineva pe aici care intelege ce vreau?

suzuran spune:

Voi vorbiti cu copiii in japoneza sau in romaneste?
Nu e nimeni din Japonia prin preajma?....

Letitia1 spune:

dar nu as vrea sa ajung o mamica care in fiecare zi il duce-aduce cu masina de la scoala care este la un km departare,

Noi nu traim in Japonia, dar 99% din parintii din UK isi duc si aduc copiii de la scoala chiar daca e la un km departare, pina ce face copilul 12 ani (more or less)si sintem si noi printre aia.Al meu are 10 ani si-l duc si-l aduc nu pentru ca mi-ar fi frica sa-l las singur, dar economism timp. Plus nici un copil din clasa lui nu vine sau pleaca singur asa ca nu e nimic ciudat in asta.Din ciclul 2 (pe la 13-14 ani) o sa mearga singur cu autobuzul ca scoala o sa fie cam la o ora de mers cu masina departare si noi nu o sa avem timp sa-l ducem.

Cit despre ghiozda, nu ne pune sa-l facem noi, dar daca uita ceva acasa, noi sintem ca vina ca nu i-am amintit sa puna acel lucru in ghiozdan, asa ca...

Noi vorbim cu el numai romana.

suzuran spune:

Hmmmm...da, se pare ca in tarile supradezvoltate exista tendinta de a superproteja copiii...
Eu ma refeream la faptul ca daca ploua, e prea cald, sau prea frig vrea cu masina. Daca bate vantul, vrea cu masina. Daca s-a trezit tarziu, vrea cu masina...si i se pare normal. Aici nu toti copiii merg la scoala cu masina, teoretic se merge pe jos, de aceea se si organizeaza prin rotatie de comitetul parintilor fluturarea steagului la intersectie semaforizata...in fine, asta ar fi alt subiect de discutie.
Iar cu ghiozdanul...ma rog, pana in clasa aIIa, cred si eu ca parintii trebuie sa supravegheze putin ghiozdanul copilului, dar in clasa a VI-a deja e mare...!
Am o fata vitrega de 15 ani, crescuta de mine de la 9. Dar nici macar acum nu e in stare sa faca nimic in casa, eventual uneori ordine la ea in camera. La scoala am fost un pic mai severa si nu i-am permis sa ne puna pe noi sa ii facem ghiozdanul. Dar verisorul ei de clasa a VI-a tipa efectiv la mama-sa cand uita ceva la scoala, iar mama-sa isi cere scuze!!! Asta m-a revoltat!
Si in plus, am impresia ca eu sunt o mama vitrega rea, fiindca sunt severa si ii cer sa isi spele singura setul de tacamuri cu care mananca la scoala, fiindca o pun sa mearga cu bicicleta la meditatii, fiindca sunt foarte disperata cand vad ca isi lasa tampoanele prin casa la indemana...ufff, si cate si mai cate! Iar lu soacra-mea in plus, i se pare normal sa fie servitoarea tuturor! Eu nu pot sa fac asa!
Ma indignez, ma enervez si ma consum mai ales ca mai am doi copii mici la care nu sunt inca pana unde vreau sa imping stilul de educatie romanesc...

Nati spune:

suzuran, noi avem un baietel de 2.8 ani, deja ne gandim unde sa-l dam la gradinita, scoala.
In ceea ce priveste educatia, sotul a optat pt educatia stil american, sau cel putin cum a fost educat el de catre parintii lui, bunicii din America.
Intr-un cuvant copilul trebuie sa castige respectul si dragostea parintelui, trebui sa fie responsabil, o sa aiba indatoriri, reguli si restrictii.
Vad si eu(ca si tine de altfel) stilul japonez de educatie si nu-mi place, copilul japonez face ce vrea el din parinti si parinti se executa.
El pretinde multe, uneori chiar nu are nevoie de pretentia aia, dar daca vrea el de ce nu.
Se mai intampla ca in restaurant sa-l apuce pe al meu cupil sa tipe, sa sara, si-l oprim, culmea ca lumea din jur ne zice sa lasam copilul in pace sa-si faca dambalaua, ce daca tipa si sare de colo colo si deranjeaza pe cei din jur.
Nu vreau un copil rasfatat, sa creada ca el are dreptul la orice, sa nu faca ceva cand i se cere, si sa nu aiba respect pt cei din jur.
Nu as putea sa-ti spun cum sa va educati copii, dar responsabilitati si restrictii trebui sa aibe.
Va fi greu daca cercul de prieteni al copiilor sunt altfel, scoala are si ea amprenta ei, colectivitatea, nu degeaba zicem noi romanii cei 7 ani de acasa.
Cel putin Matei intelege ca nu i se cumpara jucaria respectiva oricat ar plange, mai e mult de munca, e si greu acum pt noi ca el e mic nu are vocabularul dezvoltat, nu intelege tot ce-i zicem noi , el plange noi explicam, dar tot ca noi se face.
Va fi greu pt voi sa nu le luati ceva cand poate ei vad la alti copii cu cata usurinta parinti le cumpara ceea ce vor, si ai tai vor duce munca de lamurire si urlete ca sa obtina.
Nu e usor sa fii parinte si sa pui un stop la ceea ce-si doresc ei, oricum ar fi iesi ciufulit din situatie, se vor supara, vor arunca tantrumuri, cuvinte si poate si o palma, asta pana mai cresc si inteleg ca nu tot ceea ce vor li se cuvine in minutul in care vor ei.
La noi zic eu ca merge treaba, si se vad rezultate, pt ca si sotul si eu suntem pe aceiasi lungime de unda.
Daca sotul ii zice Nu lui Matei, zic si eu Nu, atunci asta micu se conformeaza, iti poti imagina ce iese daca unul din parinti zice Da, automat copilul va face echipa cu cel care zice Da si se va uita urat la cel care a zis Nu.
Trebui ca si sotul tau sa fie de acord cu ce zici tu si viceversa, altfel nu va fi bine pt cel care pune restrictii.

De luat copilul de la scoala chiar si daca e la un km, o vom face si noi, asta pana vedem ca intelege regulile de circulatie, cu ce copii vine de la scoala spre casa, cum sunt, sunt zvapaiati, pusi pe shotii periculoase pt siguranta lor, daca sunt copii ok si el meu e responsabil probabil ca de pe la 10-12 ani il vom lasa sa vina singur acasa de la scoala.
Oricum in Japonia e inca safe pt toti pe strada(indiferent de ora, ca esti copil sau adult) si nu vom sta cu inima in gat de frica pedofililor, rapiri,si altele.

E grele rau!

suzuran spune:

Soacra-mea nu o face din rautate, asa stie ea sa traiasca, pentru altii...sa munceasca si sa faca de toate...
Copiilor le place bineinteles, baiatul meu are doar doi ani si jumatate dar ii place deja sa ramana la bunici si peste noapte, fiindca acolo face tot ce vrea, fara restrictii...
Si intr-un fel ma bucur ca bunicii au grija de nepoti si incearca sa le ofere tot ce pot...dar pe de alta parte ma ingrijorez si mai ales pentru faptul ca o vad pe cea mare cum este, cum a ajuns si mi-e teama sa nu fie asa si cei mici cand vor creste mari.
Nu este o fata rea dar este super dependenta. Nu e in stare de nimic. Cred ca si daca o sa se marite o sa vina sa manance la mama...ufff, toata ziua buna ziua o tot cert si incerc sa o invat dar influenta bunicilor este mare si pe de alta parte nu e ciudat fiindca pana sa ma cunoasca, cativa ani din viata ei a fost crescuta de soacra-mea, care ii facea totul pe plac, mai ales ca era prima nepoata si era si kawai-so, lasata de mama-sa pentru un alt boyfriend...
In fine, nu era ideea sa ma plang de fata cea mare, fiindca stiu ca oricum ei nu ii pot aplica educatia romaneasca decat in masura mica fiindca ea deja e crescuta in stil japonez...
Vroiam sa stiu alte fete cum se descurca sa traiasca in Japonia, cu atatea reguli si stricteti (care nu e neaparat un lucru rau!) si sa reuseasca sa impace stilul romanesc(independent) cu cel japo(dependent)...
Noi romanii suntem lupi vrand nevrand fiindca daca esti oaie te mananca ceilalti...In Japonia daca nu esti oaie si esti lup, vor fugi toate oile de tine...Mie imi place undeva la mijloc dar copiii mei traiesc aici in Japonia si pentru ei nu stiu cum e cel mai potrivit...

Nati spune:

Eu una nu vad stilul japonez cu prea multe stricteturi, societatea japoneza are cam la fel regulile ca si alte societati din lumea asta.
Va trebui sa te intelegi cu soacra in anumite privinte, reguli ce le aplici tu copiilor tai, sa le aplice si ea cand are nepotii la ea.
Bunici sunt ca sa-si alinte nepotii, sa le faca poftele si sa-i dragaleasca de numa, dar ei trebuie sa respecte regulile care voi ca parinti le impuneti copiilor.
Adevarul ca parinti japonezi(majoritatea) ii creaza pe copii dependenti de ei, de altii.
Schimbarea dependentei incepe cu voi parintii, nu e usor, dar macar incercati, cel putin acasa.
Responsabilitatea si respectul e baza unei bune educatii(zic eu), acum depinde cum fiecare gandeste.
Vorbeam cu sotul azi despre subiectul deschis de tine si mi-a zis ca in Japonia copilul are pretentia,cere ca un fel de obligatie din partea parintilor sa fie iubit,oferit respectul,increderea, in schimb in America copilul trebuie sa castige respectul, increderea si afectiunea parintilor.
Nu zic ca parinti nu-si iubesc copii daca acestia nu fac cum vor ei,dar copilul trebuie sa demonstreze ca e demn de aceste sentimente ale parintilor.
Ma uit la baietelul meu de numai 2.8 ani, ia vreo scama de pe mocheta si o duce la cutia de gunoi, si vine si-mi spune ce a facut, il pup, ii zic bravo Matei si el mai ca explodeaza de mandrie, stie ca e iubit, respectat si ca sunt mandra de ce a facut.
Tot ce poti sa faci e sa-i oferi o educatie buna, restul depinde de ei, macar ai facut tot ce ai stiut ca e bine pt formarea lor in societate.

Cat despre ce limba vorbim cu el, noi vb numai engleza, si foarte putina romana.
Il vom da la gradinita unde se vorbeste japoneza si engleza, cu toate ca in cativa ani ne vom muta in Hawaii, e bine sa stie si japoneza, in cazul in care va dori Matei sa locuiasca in Japonia in viitor.

Sanatate maxima!

bird70 spune:

Copilul TREBUIE sa castige respectul si dragostea parintelui???? GLUMESTI? Sper din tot sufletul ca nu vorbesti serios. Copilul trebuie sa aibe dragostea si respectul neconditionat al parintilor.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

suzuran spune:

Pai daca asa este in America? Mie nu mi se pare nimic ciudat...da, copilul trebuie sa castige respectul parintilor asa cum si parintii trebuie sa castige respectul copiilor...
Ma rog, dragostea se zice ca e neconditionata dar respectul se castiga.

pisigri spune:

Of of mai mai
Abia ce ma contrez pe alt forum cu sustinatoarele AP-ului... daca alternativa la AP este "copilul trebuie sa cistige dragostea si respectul parintilor", atunci ma declar fan pe viata al AP-ului...

Habar nu am care e treaba cu stilul japonezilor de a-si creste copiii, dar banuiesc ca da roade pina la urma, adica ma indoiesc ca maritata si la casa ei, fata ta va astepta de la tine sa ii pregatesti poseta pentru a doua zi la serviciu.

Si nici nu pot sa pricep 10000 de ani de ce e asa de important pentru tine sa isi spele tacimurile cu care maninca la scoala.

Si nici nu pot pricepe cum poate o mama sa se plinga ca "e servitoarea copiilor sai"...

Si nici nu inteleg de ce sa nu duci copilul cu masina la scoala daca vremea e urita. Sau chiar si pe vreme buna, care e problema daca il duci la scoala cu masina?
Copiii care "nu mai merg la scoala si stau pe capul parintilor ca niste paraziti"?? Da ce virste au copiii astia? Scoala nu e obligatorie? La ce virsta copilul este considerat un parazit?

Ori societatea japoneza e "extraterestra" si nu pricep eu nimic, ori problema sta in lipsa ta de respect si empatie fata de doi copii dintre care unul nu este al tau (si "nu mai poti sa-l dai pe brazda" ca este deja "compromis" de atita "rasfat" din partea bunicilor)...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

maru spune:

eu de aici iti zic ca, copii americanilor au respectul parintilor din ziua 0! Ce trebuie sa isi castige e independenta, si aia incep sa o castige de la 16 ani, cand au dreptul sa isi ia permis de conducere, dar nici un parinte responsabil nu pune la dispozitie adolescentului masina, bani de benzina si de asigurari, ci il sprijina sa isi castige singur banutii astia!