Abuzul domestic

In urma cu cateva minute am primit un banc. Era despre o femeie batuta mar de sot, ajunsa la doctor. Acolo doctorul i-a recomandat ca de cate ori se intoarce sotul acasa, ea sa bea cate o gura de ceai de menta si problemele se vor rezolva. Si minune, femeia nu a mai fost batuta niciodata. Si atunci m-am revoltat pe aceasta societate plina de prejudecati si tare morale in care traim.
Dintr-o trista experienta personala te pot asigura ca femeile in 99% din cazurile nu sunt batute din aceasta cauza 'a gurii femeii ce nu mai tace' de care ne tot distram de zeci de ani. Abuzul domestic are forme diferite si terifiante. In Romania violenta asupra femeilor si copiilor este ignorata sau tacit incurajata, tocmai prin aceasta prejudecata. Si-a batut nevasta pentru ca avea gura mare, este scuza mamelor de baieti, sau de monstri mai precis. Violenta barbatilor romani este un subiect interesant, daca il privesti de la distanta. Majoritatea dintre ei fac ce au vazut acasa: daca tata zbiera si batea pe mama, inseamna ca asa se face. Daca mama accepta violenta, cuvintele urate, umilinta, inseamna ca si femeia lui trebuie sa suporte aceleasi lucruri. Si asa au crescut generatii intregi de monstri, care evoluand in lantul trofic stiu sa-si ascunda cu siretenie apucaturile. O alta categorie de barbati-monstri a descoperit ca femeia poate fi escrocata sentimental si apoi abrutizata psihic.Ii repeti zilnic ca este incapabila, proasta, ca fara tine nu se poate descurca si o transformi in presul pe care ti-l doresti. Iar exemplele pot continua la nesfarsit. Bineinteles, societatea este cumplit de nedreapta cu victimele abuzului domestic. In Romania nu exista legi sa le protejeze, iar pe deasupra, instantele de judecata, bine unse, ii dau fostului sot si actual tata, drum deschis spre victimele sale prin intemediului unui program de vizita al minorului cat mai larg cu putinta. Daca femeia s-a salvat din cosmar prin divort trebuie sa indure apoi chinul puiului sau, abuzat cu aceeasi siretenie, de exemplu batut in cap ca sa nu ramana urme. Am uitat sa va spun ca stiu cazul unei femei batute cu cruzime, salvata plina de sange din mainile monstrului, care nu si-a scos certificat medico-legal pentru ca nu putea sa umble desfigurata sute de km prin autobuz, al carei divort s-a finalizat din culpa comuna, pentru ca judecatorul a considerat probabil, ca 80% din aceasta tara, ca femeia a avut gura prea mare si l-a enervat pe dumnealui, monstrul bataus. Apoi, cat femeia-victima se zbate cu disperare sa-si revina, sa se intoarca la normalitatea unei vieti fara violenta, tot societatea se intreaba: 'dar ea nu si-a dat seama cu cine s-a maritat de la inceput?' sau 'este vina ei ca a indurat 20 de ani de violenta' sau 's-a maritat probabil de frica ca n-o ia nimeni, sa indure acum'. Poate ca daca societatea, sau noi femeile abuzate, am avea curajul sa recunoastem deschis cosmarul pe care l-am trait si am arata cu degetul ferm spre monstrul care ne-a ranit, nu ar mai avea curajul sa mearga pe strada imbracati in costume de ingeri. Poate ca acest mesaj va ajunge macar la o alta femeie care se zbate sa inteleaga cu ce a gresit de viata ei s-a transformat intr-un cosmar. Iar raspunsul este unul singur: singura greseala este sa traiesti acceptand violenta, umilinta, teroarea, jignirile si lipsa de dragoste.

calipso_zeus spune:

Pai cred ca mai curand la alt topic poti muta subiectul.

n/a spune:

nici macar cea din urma vina nu poate fi a ei

Pentru ca nu avea de unde sa stie ca el este un monstru iar dupa ce a aflat lucrurile se complica pentru ca unii nu pot parasi asa cu una cu doua pentru ca-si construiesc viata in jurul calaului si e greu sa inveti sa treci peste toate ca sa te redefinesti

femeile batute de barbat au mentalitatea adanc sadita conform careia e vina ei si daca ea incearca sa fie altfel poate el va fi altfel

o femeie abuzata nu realizeaza ca optiunea este "altul" decat daca este ajutata

o femeie abuzata se transforma si se pierde pe sine se indobitoceste

am o prietena care ma blama ca de ce stau
acum sta ea Uraste in ce s-a transformat pentru ca s-a transformat in ceea ce uraste mai tare
dar nu poate pleca pur si simplu
m-a sunat sa isi ceara scuze ca m-a judecat si sa-mi spuna ca acum abea intelege prin ce am trecut si ca ma felicita pentru puterea de a ma rupe dar recunoaste ca ea deocamdata nu poate sa renunte la familia ei

cercul vicios este foarte scurt ca timp si foarte intens si a pornit la fel de lunecos ca un fir de apa care sapa in stanca pentru a face un gauroi prin care sa curga siroi'''' ca o carie

si s-a trezit intr-o zi' dupa 11 ani de casnicie frumosi in care a fost fericita' ca traieste un iad in anul al 12 le-a
si nu poate accepta in primul rand realitatea si cu ajutorul meu a reusit sa se lamureasca ce se intampla cu ea

vorbim ore intregi la telefon sapa in interiorul ei ca un excavator sa inteleaga in primul rand ce se intampla care este cauza si care sunt efectele Si are doi copii' o casa muncita si obtinuta dupa ani de zile' la care nu pot renunta'un univers construit cu sacrificii

si e frustrata ca se naruie totul in doar 8 luni de zile pentru ca el a luat-o razna

i-a spus ca o vrea casnica si ca o sa-i mai dea drumul si afara din cand in cand' Se simte ca un caine scos la plimbare' ca un copil fara libertate si totusi nu vrea sa renunte' nu e pregatita

Lahemia spune:

Poate face bine prietena ca nu da bir cu fugitii. Totul are o cauza. Daca, dupa 11 ani frumosi, al 12-lea e negru, inseamna ca acolo s-a petrecut ceva. Cred ca identificarea "inamicului" este primul pas. De obicei, barbatii care se comporta in genul celui descris de aminca se comporta asa de la inceput, nu asteapta 11 ani ca sa-si dea arama pe fata. E scris in codul lor genetic si nu au suficienta inteligenta pentru a se putea ascunde o asa lunga perioada. O influenta nefasta (care poate proveni din "n" directii) e probabil monstrul cu care ar trebui sa lupte prietena ta. Nu cred ca "sapatul in interior" ajuta la ceva (poate doar la aparitia unui fals sentiment de culpa, care nu este de dorit).