Recuperarea dupa infidelitate

ilia_99 spune:

din pacate, nu prea mai am timp de forum, asa ca am lasat subiectul sa lincezeasca... imi cer scuze.
acum.. bedrosmart, cred ca ai dreptate, nici eu nu i-am iertat fostului lucruri mai mici, pe care as fi putut sa le dezamorsez si m-am dus direct la tribunal. actualului i-am iertat altele mult mai grave.
marius, si tu ai dreptate si m-am perpelit mult cu treaba asta, intrebindu-ma ce spune despre mine, ca om, faptul ca accept sa trec peste minciuna asta teribila. acum recunoscuta si regretata, dar perpetuata pe atita timp in trecut. dar... mi-am dat seama, la un moment dat, ca minciuna asta nu mi-a fost spusa mie, fiindca eu sunt intr-un fel anume. ci mi-a fost spusa, pt ca eu eram partenera lui atunci. si i-ar fi spus-o oricarei altei femei ar fi fost in locul meu, fie ea miss Univers:)
pt ca infidelitatea, ca orice alta devianta comportamentala, e despre cel care o face, nu despre celalalt. e ca si cum barbatul meu s-ar fi apucat de baut. un viciu greu de dus si care altereaza comportamentul in mod grav, dar e al meu? e impotriva mea? e din cauza mea? nu.
si atunci cind omul iti spune, nu mai vreau sa beau, vreau sa fac tratament, vreau sa ma schimb, nu-i intorci spatele, il sustii, daca iti pasa de el si daca stii ca sub viciul ala nenorocit e un om bun, care insa n-a stiut s-o ia pe calea buna, fiindca nu l-a invatat nimeni care e aceea. (s-ar putea sa-mi spuneti ca-l mingai pe cap, mie nu mi se pare, cred ca toti avem slabiciunile noastre si rolul celui care s-a legat de noi "pina cind moartea ne va desparti" e acela de a intelege aceste slabiciuni, in masura in care acestea nu sunt dintre cele care fac rau in mod ireparabil)
sotul meu asta a facut. a recunoscut cit rau a adus in relatia noastra, in relatia cu copiii, a recunoscut ca si pt el a fost un calvar - si va spun de ce il cred, tocmai pt ca e un om corect in esenta si mi-a spus ca a trai in minciuna zi de zi l-a terminat emotional - a admis ca nu e asta calea, desi a aplicat-o si-n relatiile anterioare, nu doar cu mine, si ca NU VREA s-o mai faca niciodata. n-a zis ca n-o s-o mai faca, n-am auzit promisiuni bombastice, ci ca nu vrea, asta mi se pare o nuanta foarte importanta, caci, iarasi, infidelitatea e o alegere, nu TE face nimeni sa inseli. si eu si oricare dintre voi, cred, a avut macar o data ocazia sa-si insele partenerul, din varii motive. daca n-am facut-o e pt ca am ales sa n-o facem.
as umple zeci de pagini vorbind despre istoria lui personala, despre influenta familiei de origine - alui si a mea - dar nu e momentul si nu e relevant decit pentru economia cuplului nostru.
eu ma bucur ca am mintea sa inteleg toate astea si sa n-o (mai) iau atit de personal.
delhope, poate ce am scris iti serveste si tie, fiindca altfel nu stiu ce as putea sa-ti spun. cred, dupa toata experienta mea, ca variantele de raspuns clasice - lasa-l, iarta-l - sunt simpliste. cred ca, mai important, e sa te lamuresti tu cum te raportezi la acest eveniment. si mai cred ca cel mai important acum este copilul tau, care exista deja si stie ca mama lui e suparata.

ayleen spune:

Illia, ai spus un lucru care a rezonat in mine, acela ca nu mai iei atat de personal gestul sotului tau. E foarte corect, foarte adevarat, foarte intelept. E o realitate ca decizia de a insela il prveste numai pe cel care inseala.

Sigur ca te gandesti: nu ma place suficient, nu sunt destul de buna pentru el, ar vrea altceva dar se multumeste cu mine, cealalta o fi mai placuta sau mai frumoasa, nu ma respecta deloc, isi bate joc de mine
Dupa care iti dai seama ca tu nu prea ai ce sa-ti reprosezi. Poate ca puteai fi un pic mai draguta cu el, un pic mai relaxata, mai zambitoare... Dar devii constienta ca asta nu era motiv ca el sa insele. Si atunci nu o mai iei personal. Ridici din umeri si ajungi la concluzia ca nu depinde de tine ca el sa te vrea, sa te placa, sa te iubeasca numai pe tine. Dragostea nu se obtine asa... batand din picior.
Cand am inselat (pentru ca si eu am inselat in viata mea), aveam convingerea ca nu are nimeni dreptul sa-mi spuna ce sa fac cu corpul meu, cui i-l ofer si pe cine aleg sa mi-l rasfete. Insa mai stiam un lucru, de care eram constienta clipa de clipa: sunt responsabila pentru suferinta pe care i-o pot produce partenerului. Daca el va sti, il voi rani si va fi vina mea. Doar vina mea. Spre norocul meu nu a suferit nimeni. Dar stiu ca a fost doar un noroc. De-asta inselatul nu mi-a tihnit si nu m-a facut sa ma simt mai bine. Ma dspretuiam, simteam ca si cum il barfisem pe la spate si ma temeam sa nu ajunga si la urechile lui. Parca ii furasem ceva, parca ii facusem un rau si era chestiune de timp pana cand el urma sa afle. In fine, ma simteam vinovata, duplicitara, murdara...
Si uite asa, AM ALES sa nu mai insel, pentru ca, tragand linie, nu mi s-a parut ca merita. Nu-mi place sa fac rau nimanui, sunt un om bun, incerc sa nu-mi bat joc de timpul si investitia nimanui. Si atunci de ce as face asa un lucru urat?!
Sigur ca e dulce intimitatea cu cineva care te doreste foarte tare, de multe ori sexul iese foarte bine, foarte intens si memorabil. Si, desi nu prea are de a face cu partenerul, ii poti face rau. Il poti jigni urat, il poti rani tare, il poti lasa cu traume si complexe, ii uratesti viata si iti bati joc de tot ce a investit el pana atunci: timp, tinerete, incredere, eforturi, bani, ganduri, grija, demnitate, imagine sociala...
E urat, e gresit sa inseli, desi, paradoxal, adesea alegerea de a chiar nu are legatura cu partenerul. Inseli pentru ca iti place de altcineva, nu pentru ca nu-ti place de partener. Inseli cu propriul corp, spalat e ca nou! Nu vrei sa faci rau nimanui.
Si totusi faci

Cand esti inselat poti sa inteleagi si sa ierti pasiunea partenerului pentru o alta persoana. Eu as putea sa inteleg asta, pentru ca e realitate. Insa suferinta apare involuntar si e cumplita, oricat de mult accepti rational situatia.

marius spune:

Puterea este cand treci peste tine pentru a nu suferi cel de langa tine.

In rest nu este decat ceva comun, insipid, tolerabil sau intolerabil, acuzabil sau de iertat, dar in esenta un gol, care daca se mai umple vreodata, se umple incet si niciodata plin.

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa

delphin spune:

OH ILIA! Sper ca-si da seama omul asta al tau de femeia pe care o are! Zau asa! Esti o fata de pus pe rana!

Eu una sunt tare impulsiva, chit ca sunt copii la mijloc. Daca il impinge al rau la "accidente" si-mi ajunge la ureche...Tzunamiul trece peste relatia noastra. Apoi vedem noi ce se poate reconstrui si in cat timp. Ma stiu pe mine si ce port in suflet pt. el. deci e foarte probabil sa il iert daca intr-adevar a fost un accident, dar de tzunami nu scapa

ilia_99 spune:

ayleen, multumesc de raspuns, caci a fost cineva mai inainte care spunea ca sunt oarecum naiva sa cred ca regreta si ca, de fapt, mi-a servit un raspuns politically correct. uite ca tu, femeie, ne-ai spus acelasi lucru noua, desi nu trebuia sa ne convingi de nimic, si anume ca inselatul nu ti-a tihnit si ca te simteai murdara si vinovata. asadar, nu e o minciuna, inselatul nu face bine nici celui care il practica.
marius... iar ai dreptate, dar asta pe structura ta, a mea si a altor citiva de aici. dar daca toti am fi asa puternici am trai intr-o lume ideala, unde n-ar mai exista vicii, caci am fi suficient de puternici sa le rezistam, n-ar exista violenta, razboaie, etc.. dar nu toti suntem la fel, asta e realitatea.
delphin, eu am adus tsunami-ul in relatia anterioara - desi acolo n-a fost vorba de infidelitate - si, nu stiu cum, n-am simtit deloc gustul victoriei dupa aceea. de aia n-am mai apelat la el, ca era simplu, dar stiam si ce ramine dupa el. iar copiii au fost f importanti in felul in care am reactionat. pt ca si ei ar fi platit pretul acelui tsunami. daca ei nu erau... tsunami si bagajul! era mai simplu..
si, recunosc, uneori mi-e ciuda ca n-am putut sa reactionez doar tinind cont de mine. dar sunt mama si starea emotionala a copiilor mei e mai importanta decit a mea. asa ca, de multe ori, m-am recalibrat pt ei, nu pt el.

balanta spune:

ilia , am o rugaminte la tine. Eu ti-am trimis la un moment dat un mesaj. Nu vreau sa stiu decat daca l-ai citit sau nu.E important pt mine sa stiu daca l-ai citit. Nu raspunsul conta.

ilia_99 spune:

off topic

balanta, nu l-am citit, pt ca nu am mai intrat pe frotum si nu mi-am vazut PM. pe urma, nefolosind adresa respectiva de mail mi-a fost suspendata. mii de scuze ca am si uitat sa-ti raspund. o sa-mi fac o adresa noua si o sa ti-o comunic pe pm.

balanta spune:

Ilia, multumesc, atat am vrut sa stiu. El apare ca fiind citit. Acum stiu ca a fost citit de altcineva si nu de tine. De caum nu voi mai folosi privatul.Sau cel putin nu stiu daca in regulament scrie ca e voie sa mi se citeasca mesajele de catre altcineva. Iar daca da, si nu am fost atenta, atunci aflu acum. Da, Ilia, vreau sa iau legatura intr-un fel sau altul cu tine.Astept sa imi scrii tu sa vedem daca ajunge mesajul la mine.

saskia spune:

Bine dar nici nu poti baga mana in foc ca spune devarul, de multe ori spunem niste chestii asa mai caldute sa nu ranim pe cineva si mai rau. Bine poate al tau chiar regreta (numai voi stiti asta), insa regula general valabila nu e.

Pe de alta parte exista si chestia ce nu stii nu te omoara sau cam asa ceva. Eu personal nu regret, evident ca nu i-am spus lui asta, lui i-am spus ca gata ce a fost a fost, daca vrea mergem mai departe, daca nu, asta e, dar cand m-am bagat in asa ceva am facut-o constient, deci mi-as fi asumat si o despartire la o adica.

De aceea sincer eu sunt dintre persoanele care nu cred ca un om spune suta la suta ce e in sufletul lui, spune ce pica bine pe moment si da, avem si momente d-astea de sinceritate debordanta, dar nu tot timpul.

marius spune:

Categoric este exclusa aceasta posibilitate. PM urile sunt strict private. Desigur nu am cum sa te conving de acest aspect dar am vrut sa te informez. Pot sa apara bug-uri tehnic discutand - insa accesarea lor din afara este total exclusa.

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa