Pedeapsa corporala
Raspunsuri - Pagina 20
J G spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s De ce trebuie infranta vointa unui copil? fii alaturi de Mihaita vorbe de copil... Hobby www.talentedenazdravani.ro/" target="_blank">talentele nazdravanilor calator de profesie |
Noah pe cine sa-si exercite si loserii astia autoritatea?
Exact asta e cheia: "copilul sfideaza autoritatea parintelui". E vorba in general de oameni frustrati, fara satisfactii, care se vad in postura de mici dumnezei cand apare un copil neajutorat in viata lor. Va dati seama ca oamenii astia chiar cred ca pot hotara ce e bine si rau, ca sa invete copilul. Exemplele date cu aragazul si fugitul din mana mi se par SF!! Ce naiba e asa de greu sa apropii mana copilului de flacara pana simte discomfort, sa afle ca nu e bine sa se apropie? Sa tii de mana copilul pe strada? Dar sfideaza autoritatea, mare autoritate a acestor mareti cretini!
J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden
Monnvas spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa Am gasit si traducere din cartea lui Dr Dobson. COPILUL INDARATNIC, de dr. James Dobson cap. I. - un copil pe care nu-l disciplineaza parintii se simte ca si cum ar fi nelegitim, ca si cum n-ar apartine familiei. - copilul respecta puterea si curajul, atunci cand sunt combinate cu iubirea. - in orice colectiv exista o ierarhie a puterilor. fiecare copil stie unde ii este locul intre cele doua extreme. -respectul fata de putere si curaj ii impinge pe copii sa doreasca sa stie cat de "tari" sunt liderii lor. din cand in cand vor nesocoti instructiunile parintesti cu scopul precis de a testa hotararea celor aflati la conducere. intreaga rasa umana este afecatta de aceasta sfidare deliberata (vezi adam si eva ). -cand un parinte refuza sa accepte provocare sfidatoare a copilului, acesta nu-si mai respecta parintele, il considera nedemn de el. copiii vor sa fie condusi de parinti, dar insista ca acestia sa-si cistige dreptul de a-i conduce. - personalitatea nou-nascutilor variaza extrem de mult, chiar inainte de exercitarea influentelor parintesti sau ale mediului. - exista putini copii care se supun de bunavoie si un numar egal, la fel de mic, de copii care sfideaza, marea majoritate situandu-se undeva intre cele doua extreme. - cand intr-o familie sunt 2 copii, aproape sigur unul este supus, iar celalalt indaratnic. - diferenta dintre realitatea vietii si dorintele noastre provoaca frica si intristare. parintii constinciosi se simt frustrati si obositi. ei trebuie sa-si exprime verbal vina si nelinistea, asta ii linisteste. cum nimeni nu le-a spus ca a fi parinte este dificil, ei se acuza singuri de tensiunea existenta la un moment dat in familie. - parintii copiilor ascultatori nu-i inteelg pe parintii care au copii neascultatori. - in timpul programului de educare parintii nu trebuie sa intre in panica, nu trebuie sa incerce realizarea acestei transformari peste noapte. copilul trebuie sa fie tratat cu dragoste si demnitate in timp ce i se cere sa urmeze sfatul parintilor. ei trebuie sa aleaga cu grija aspectele care fac obiectul disputelor, sa accepte provocarile copilului, iar apoi sa castige disputa in mod decisiv. trebuie recompensat orice gest pozitiv, de cooperare, oferindu-i copilului toata atentia, afectiunea si lauda verbala. - este foarte importanta modelarea vointei copilului indaratnic si independent inca din primii ani de viata. un copil cu vointa puternica are mai mult caracter si mai mare potential pt o viata folositoare decat un copil apatic. dar realizarea acestui potential poate depinde de un cadru ferm, dar plin de dragoste al caminului. - sfidarea intentionata este un act deliberat de neascultare. are loc atunci cand copilul stie foarte bine ce asteapta parintii de la el si totusi se decide sa actioneze exact invers. e un refuz de a se supune autoritatii parintesti. dimpotriva, iresponsabilitatea copilareasca provine din uitare, accidente, greseli, lipsa puterii de concentrare, lipsa rabdarii parintesti si lipsa de maturitate a copilului. in primul caz, copilul stie ca a comis un lucru rau si asteapta sa vada cum vor reactiona parintii, in al doilea caz el a comis o greseala neintentionata si neplanificata. este gresita aplicarea pedepselor corporale cu scopul educarii la copil a simtului responsabilitatii. - daca spiritul rebel nu este suprimat din copilarie, se poate dezvolta intr-o razvratire generala impotriva oricaror forme de autoritate, invlusiv a lui dumnezeu: "un om care se impotriveste tuturor mustrarilor va fi zdrobit deodata si fara leac". michelle |
Tu chiar traiesti in USA? Ca stiam ca acolo se respecta legea, lege care interzice bataia de orice fel asupra copilului, or, textul asta e o instigare la nerespectarea legii. Un soi de "daca femeia are fusta scurta cere singura sa fie violata".
Ce intelegi tu prin copil indaratnic? De pilda, dat fiind ca esti singura de p-aici care mai accepta "corectia corporala", te putem considera indaratnica? In cazul asta, trimitem niste nuiele virtuale, poate nu ne mai sfidezi.
(Paragraful de mai sus e doar un exercitiu de imaginatie. Daca esti capabila de asa ceva)
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
My_Lady0091 spune:
si pui accent foarte mult pe faptul ca daca ii vei da doua trei nuieluse la fund, nu va ramane terorizat pe vecie...poate nu va ramane, sa presupunem, dar pe moment???nu e terorizat??nu il doare???nu ii este frica???nu plange???
Uite, iti dau un exemplu, de prima mea bataie:
aveam 5 ani..eram cu mama in oras, ma ducea la ea la munca..abia asteptam sa merg acolo...era pentru mine o bucurie maxima..sa vad cum arata acel loc. din intamplare, in oras s-a intalnit cu tatal meu vitreg, care a zis sa ma ia acasa...normal ca eu nu am vrut sa merg si m-am pus pe plans. imi doream enorm sa ajung acolo.m-a zguduit putin in public, m-a prins de o mana si scasnind printre dinti "stai ca ajungem noi acasa". acasa a scos cureaua si mi-a tras o bataie zdravana..."eu il sfidez pe el, fac scandal pe strada, plang..sa il rada lumea din cauza mea..las' ca imi arata el mie"..tin minte ca stateam in pat, caci ma trimisese si la culcare, dupa bataie, si ma gandeam de ce m-a batut..de ce...si am aflat raspunsul peste ani..ca atat il ducea capul, ca ma considera un ANIMAL, nu un om!
si daca eu am tinut minte toate acestea, michelle, si inca ma mai dor cand imi amintesc, inca mai simt pieleaumflata pe picioare si senzatia de durere cand se lipea de pantalon..(ustura de te p..ai efectiv pe tine!), tu crezica alti copii nu vor tine minte...nu se vor intreba de ce m-a batut, nu vor bate si ei pe altii,poate??
aveam trei ani cand mama mea s-a recasatorit cu tatal meu vitreg...si acum imi aduc aminte cand l-am vazut prima oara, avea o privire de om rau, asta imi aduc aminte clar, te teroriza numai cat se uita la tine..asa m-am speriat cand l-am vazut, ca efectiv m-am bagat sub fusta lui bunica-mea...deci nu te baza pe teoria ca un copil uita, e total eronata!!, as fi putut vorbi din carti, dar am preferat sa ma dau pe mine ca exemplu..desi nu ma simt mandra sa fac asta!
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
light spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui michelle-usa
|
my deviantArt GalleryUna Pe Zi de Victor
adra_bell spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina michelle, de ce trebuie sa se supuna copilul? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
daaah! ce intrebare, mai Sabina! Copilul ne este inferior, este inferior oricarui adult! El este mic si nu stie nimic, in plus s-a nascut rau, iar raul ala se scoate numai cu bataia. Pardon, disciplinarea
blog
The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world
adra_bell spune:
Michelle, copilul meu este bland tocmai fiindca nu a fost batut. A vazut la noi ca suntem calmi, iubitori si "iertatori" (asta nu era un concept crestin?) si un copil creste imitandu-si parintii. Chiar crezi ca exista copii care se nasc buni si blanzi in timp ce altii se nasc indaratnici si neascultatori? ( ce parinti ghinionisti!)
Uite ce zice mult-laudatul Dobson:
“Bataile usoare pot incepe in jurul de 15-18 luni. Trebuie sa fie rare, putin dureroase si rezervate doar cazurilor clare de sfidare, nu greselilor copilaresti.
Pasajul cu regulile clare de sfidare este chiar dupa propozitia cu 15-18 luni.
Totusi, se contrazice doar o fraza mai jos:
"Trebuie oare ca bataia sa provoace durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea” lui"
De ce nu te duci sa citesti pe blogul acelor "crestine", sa vezi unde a dus aplicarea regulilor sucite si demente din cartea lui Dobson? Sau chiar de pe acel blog vii?
blog
The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world
adra_bell spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui michelle-usa
cand tu ii spui sa stea de mana cu tine sa nu iasa in strada sau sa se piarda in magazin. sa nu puna mana la aragaz ca se arde.... michelle |
e de datoria adultului sa nu piarda copilul in magazin sau pe strada, daca mi s-ar intampla asta, nu mi-as bate copilul, n-are nicio vina ca ma-sa e aeriana si nu-i poarta de grija, dar vreo doua palme virtuale mi-as trage de una singura. Iar cu aragazul exista metode mult mai simple si mai pasnice de a-l invata ca acolo arde, in plus chestia cu aragazul e specifica varstelor f mici, pana in 2 ani. Cum ramane? ii batem inainte de doi ani sau nu?
blog
The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world
SSerafiotti spune:
| Citat: |
 citat din mesajul lui MonnvasTu chiar traiesti in USA? Ca stiam ca acolo se respecta legea, lege care interzice bataia de orice fel asupra copilului, or, textul asta e o instigare la nerespectarea legii. Un soi de "daca femeia are fusta scurta cere singura sa fie violata". Ce intelegi tu prin copil indaratnic? De pilda, dat fiind ca esti singura de p-aici care mai accepta "corectia corporala", te putem considera indaratnica? In cazul asta, trimitem niste nuiele virtuale, poate nu ne mai sfidezi. (Paragraful de mai sus e doar un exercitiu de imaginatie. Daca esti capabila de asa ceva) CRISTIAN (7.03.2009) -------------------------------------- Where there's a will there's a way cioburi de viata in 3 |
Inteleg ca o facem putin pe nebunii si pe prea desteptii (vezi acel "daca esti capabila de asa ceva" aruncat cu dispret lui Michelle de la inaltimea redefinitiei nazismului drept "atingerea copilului cu creionul la fund"), dar sa facem nitica ordine.
"Legea" pe care o invoci la singular ("Tu chiar traiesti in USA? Ca stiam ca acolo se respecta legea, lege care interzice..." si continui tu acolo cu niste povesti augurale) e, mami, LEGILE, ca nu esti inca fata lui Obama si el inca nu e seful guvernului mondial de care se tem Martorii lui Iehova.
Mai precis, fiecare tara are legea ei, iar tari cu 50+ de state cum e America au o "lege" pentru fiecare stat.
Intr-o mica minoritate de tari din lumea asta sunt interzise prin lege pedepsele corporale, iar aici vorbesc de scoli, nici macar de familie, ca in familie...e alta treaba.
Dar, fiindca ne explicai tu cu atata siguranta cum e in America (unde, guarda caso, nu iti vine sa crezi ca locuieste Michelle, nu tu), afla ca in 22 de state este permisa pedeapsa corporala in SCOLI. Ma refer la scolile publice, fiindca scolile private au oricum regulile lor proprii, daca iti convine bine, daca nu traista-n bat si pay 25 grant a year elsewhere. Ura si la gara. Si iti spun eu ca la anumite scoli private bune, pentru boroboate (exact cum scotea in evidenta Michelle, fapte de indaratnicie, sfidare, lipsa de respect, vocabular porcesc, NU greseli neintentionate) ai de ales daca il bate pe copil pedagogu' la fund sau fuge tati de la firma, se urca in Lexus si rezolva problema in pauza de masa. Cu atat mai putin se va amesteca cineva in atingerea la fund a copiilor in cadrul disciplinarii in familie!
Ei, acu' ca te-am lamurit cu America, imi poti spune ca juma' din populatie- adica 150 milioane de oameni- nu-s pe placul tau, dar mai greu sa o arati cu degetul pe Michelle drept "singura care mai accepta corectia corporala". Poate daca imprumuti degetele intregii populatii a Romaniei, si de la maini si de la picioare.
Imi e antipatica metoda corectiei corporale, dar asta nu inseamna ca voi accepta campania de ura dezlantuita la adresa parintilor care opteaza pentru nuiaua la fund peste salopeta, sau ca orice persoana inca neparasita de ratiune ar accepta echivalenta palmutei la fund cu nazismul. Astfel de asemanari sunt nu doar ignorante, ci si nesimtite. Vaya nazism.
Vad ca faceti tam-tam pe bloguri printr-o serie de atacuri violente de ultima speta, vulgare si pe alocuri obscene, impotriva mamelor care folosesc si pedeapsa corporala.
De asta nu inceteaza in veci adevaratele abuzuri, vezi aici, http://www.libertatea.ro/stire/copil-de-trei-ani-izbit-de-pereti-pana-n-a-mai-suflat-317717.html, pentru ca Politia in loc sa alerge la copiii cu adevarat abuzati este sesizata pentru prostiile voastre, gen "i-a dat cu betisorul chinezesc peste pampers" (asa cum marturisea autoarea subiectului).
SSerafiotti spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui My_Lady0091 si pui accent foarte mult pe faptul ca daca ii vei da doua trei nuieluse la fund, nu va ramane terorizat pe vecie...poate nu va ramane, sa presupunem, dar pe moment???nu e terorizat??nu il doare???nu ii este frica???nu plange??? |
My Lady, una din greselile contemporane majore este de a echivala viata cu fericirea, iar fericirea cu placerea. O mare parte din populatie este incurajata sa gandeasca astfel: nu sunt fericit, deci nu traiesc cu adevarat (sau "la maxim", cum se spune informal si tamp); "nu simt placere, deci nu sunt fericit".
In realitate, viata e facuta sa faci ce trebuie, nu sa fii neaparat fericit, si poti fi fericit si echilibrat chiar nesimtind in majoritatea timpului placere. Daca fac in mod intentionat ce NU trebuie, copiii trebuie corectati si disciplinati, iar unii parinti aleg metoda traditionala a pedepsei corporale. Toti oamenii care fac ce NU trebuie in viata sunt corectati si disciplinati intr-un fel sau altul, cu mentiunea ca daca ajung in aceasta situatie ca adulti pedeapsa este de obicei mult mai dureroasa si cu urmari de durata (pierderea unei relatii, a familiei, a locului de munca, a increderii celor dragi, etc.)
Plansul, durerea si frica sunt parti inerente din viata si sunt trecatoare (desigur, nu ma refer la pedepse extreme, ci la traditionalele palmute la popou). Exista parinti care nu se simt datori sa ii creeze copilului un mediu artificial in care nu poate fi atins de nici unul din aceste simtaminte indiferent de comportament.
| Citat: |
| Uite, iti dau un exemplu, de prima mea bataie: aveam 5 ani..eram cu mama in oras, ma ducea la ea la munca..abia asteptam sa merg acolo...era pentru mine o bucurie maxima..sa vad cum arata acel loc. din intamplare, in oras s-a intalnit cu tatal meu vitreg, care a zis sa ma ia acasa...normal ca eu nu am vrut sa merg si m-am pus pe plans. imi doream enorm sa ajung acolo.m-a zguduit putin in public, m-a prins de o mana si scasnind printre dinti "stai ca ajungem noi acasa". acasa a scos cureaua si mi-a tras o bataie zdravana..."eu il sfidez pe el, fac scandal pe strada, plang..sa il rada lumea din cauza mea..las' ca imi arata el mie"..tin minte ca stateam in pat, caci ma trimisese si la culcare, dupa bataie, si ma gandeam de ce m-a batut..de ce...si am aflat raspunsul peste ani..ca atat il ducea capul, ca ma considera un ANIMAL, nu un om! si daca eu am tinut minte toate acestea, michelle, si inca ma mai dor cand imi amintesc, inca mai simt pieleaumflata pe picioare si senzatia de durere cand se lipea de pantalon..(ustura de te p..ai efectiv pe tine!) |
Ceea ce ne povestesti nu este o corectie fizica, ci un abuz. Tu nu ai avut un comportament sustinut de rautate si indaratnicie fata de el, ci ti-ai manifestat emotiile de copil fragil emotional, in proces de adaptare la un nou "tata" nu tocmai pe gustul tau. Nu cred ca vreun sustinator al pedepselor corporale ar fi de acord ca puteai fi disciplinata prin bataie in acea situatie. Chiar daca ai fi comis un act de sfidare in toata puterea cuvantului (ceea ce nu a fost cazul), este vorba de un abuz din moment ce ai ramas cu urme (piele umflata care se lipea de pantaloni). Chiar nu se vede diferenta intre un abuz si trei nuiele la fund?!
Este dureros ca ai asemenea amintiri, insa ele nu sunt si ale copiilor disciplinati cu masura.
| Citat: |
| tu crezica alti copii nu vor tine minte...nu se vor intreba de ce m-a batut, nu vor bate si ei pe altii,poate?? |
Tu ai fost nu batuta, ci de-a dreptul abuzata prin bataie si totusi nu bati la randul tau, nu?!
Iar copiii care se intreaba de ce sunt loviti sunt de asemenea victima unui abuz.
SSerafiotti spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Multumesc mult, Ari! :) Cand inca nu eram membra DC, useri foarte dragi mie (useri cu greutate, nu gluma  ) s-au implicat in discutii cu talibani la fel de sadici, care aveau puse la punct si distribuiau pe DC metode de terorizare a copilului care, la 3 ani, nu sta smirna 2-3 ore la slujba din biserica :((((.Uite metoda absolut inumana folosita de un_tata, user laudat si apreciat la vremea aceea de o parte din mamici: Mergem pe la 10 fara un sfert (cam atunci incepe Liturghia) si stam pana pe la 12 si 10 (cand se termina). In aceste doua ore si ceva sta numai in picioare sau in genunchi (in momentele esentiale). Daca incepe sa se legene, sa dea din maini si picioare, sa se strambe, sa vorbeasca sau sa intoarca privirea spre usa, il strang usor de brat pentru a-l atentiona. Daca aceasta nu este suficient, ma aplec si ii soptesc la ureche sa fie cuminte. Acum nu este nevoie de mai mult. Cu cateva luni in urma insa, era uneori necesar sa-l scot afara din biserica si sa-i dau doua palmute la fund. Apoi se linistea si continuam sa participam la slujba pana la sfarsit. Am gasit la un episcop ca, pentru copii, de la varsta de 3 ani nu este o dificultate deosebita sa stea doua-trei ore la slujba. In cazurile de alunecare spre obraznicii se trece la atentionari graduale, mergand pana la a-l scoate cateva minute afara din biserica pentru doua palmute la fund. Eu nu mai folosesc palmutele pentru ca fiul meu (de 3 ani si 8 luni) a invatat sa se comporte civilizat la biserica si sa participe in liniste (si numai in picioare - niciodata asezat) la Sfanta Liturghie. Se impartaseste des si intotdeauna in liniste.  Din nenorocire, suntem tara de religiosi nevoie mare  , tara lui "eu te-am facut, eu te omor" (cu aprobarea lui Dumnezeu, desigur   ) si, cel mai mare bine pe care il putem face copiilor astora este ca, atunci cand apar pe DC parinti cu asemenea idei (periodic apar ), cat mai multi dintre noi sa ne implicam in discutii cu ei.Sper ca topicul asta sa readuca pofta de discutii celor care, disperati ca revin iar si iar si iar aceste subiecte (intr-o forma sau alta pe care o imbraca abuzul), s-au gandit ca e mai bine sa se retraga. Va spun eu, cu ajutorul discutiilor astora putem ajuta copii!! Sunt convinsa ca asa este!!!! ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Denizel, oricat de impatimiti am fi pentru o cauza, ea isi pierde credibilitatea cand lipsesc simtul masurii, al proportiilor si ala bun.
Nu poti numi un tata care isi strange copilul usor de brat/ii sopteste la ureche/il scoate afara si ii da 2 palme la fund TALIBAN SADIC pentru ca lipseste adevarul din afirmatie. Talibanii sunt astia, http://www.dailymail.co.uk/news/worldnews/article-1285508/Taliban-execute-boy-seven-accused-spy.html, si da, sunt sadici. Se observa cele 7 diferente dintre pozele aparent identice, ca alea din Pif?!
Este o minciuna si o clovnerie. Tatal respectiv nu are nimic in comun cu talibanii. Dupa cum mamele care aleg sa aplice copiilor pedepse corporale rezonabile nu sunt naziste. Nazismul este altceva. If we care for reality, naturally.