Sezatoarea canadiana (205)

nelia spune:

Mai, mai, mai... Stiti ca eu sint aia cu toata lumea are dreptate. Si asa si este, toata lumea are dreptate pentru ca fiecare vorbeste din experienta ei.

Eu ma minunez cum ati facut voi, ca eu io n-am facut... am avut de ales intre aia si aialata si am ales aia si acolo am ramas. Mi-a fost greu, ma simteam judecata si degeaba mi se spune ca nu, eu stiu ca simteam bine. Eram eu insami confuza, ca nu aveam certitudini, ci doar dorinte, eu asa simteam si imi doream ca trebuie sa fac. Nu eram pregatita sa fac altfel si nici nu mi-ar fi fost bine de-as fi facut.

O inteleg pe Anka in privinta jobului, nu intru in restul discutiei, ca nici nu am citit cu atentie ce s-a scris in urma. Nu se simte inteleasa pentru ca ea nu e pregatita sa lase totul acasa pentru un job oarecare, mai ales pentru ca nu pica bine pe programul familiei. Se simte vinovata si daca o simti acut, vina aceasta va roade in timp... la mine ar fi ros.

Asa ca, Anka, fa ce simti. Rau este si asa si asa. Iti place ce te incurajez, nu? Pentru ca daca te duci la job si la scoala si cu fetele si casa, tinind cont de ce program are sotul (ca si al meu, de altfel), te vei rupe in cinshpe si nu ai garantia ca va iesi ceva bun. Dar nici ca musai e ceva rau... Daca ramii acasa, numai cu cursurile, cu scoala, copiii (care cresc si nevoile la fel) si casa, atunci va afecta nivelul financiar al familiei, va veti baga eventual in niste datorii care nu se vad acum, dar atirna si nu vei putea discuta aici despre vacante, case, posete, pantofi, zumba etc... si nici despre alte lucruri placute pentru ca nu vei avea cu ce sa le faci. Pentru ultima fraza garantez ca asa va fi... dar, na, nu le poti avea pe toate.

Dar vei fi tu mai linistita pentru ca acasa va fi in regula, in tine vei fi impacata si linistita sufleteste ca ai facut asa cum ai simtit ca vrei sa fie lucrurile: timp pentru lectii, mincare calda si proaspata, timp pentru cea mica etc. si... foarte important, timp pentru studiu. Mie si pentru asta mi-ar fi parut rau. Nu am avut eu chiar atit de mult cum mi-ar fi placut, dar m-am simtit mama la timp plin si studenta la timp partial, toate 100%. Foarte linistitor, altfel as fi luat-o razna (nu garanteaza nimeni ca nu am luat-o oricum).

Acum sint aproape pregatita sa las copiii un pic si casa (de tot!), studiul il termin in scurt timp (prima parte, caci am de gind sa continui) si sa ma duc la munca. Dar tot nu m-as duce oricum, ci inspre ceea ce-mi doresc sa fac. Am facut orice (curatenie in gradinita, teme, proiecte, carti de vizita, afise, pliante, am stat cu copiii prietenilor etc.) dar numai noptile sau in timpul meu liber, nu as putea sa fac orice numai ca sa cistig bani in detrimentul lucrurilor pe care mi le doresc mai mult. Dar am fost de acord si am propus sa mai muncesc si eu si sa mai stea si sotul acasa... vezi, ca nici statul asta acasa nu-l poate face oricine sau nu pe perioade indeterminate.

Modelul din societate nu este intotdeauna conform cu ceea ce simtim, de aceea, daca tu simti nevoia sa ramii in continuare pe ceea ce faci, ramii! Fara regrete. Daca simti ca statul acasa totusi te-a obosit si ti-ai dori sa muncesti, cu orice pret sau ca munca ta va scoate familia din impasul financiar in care sigur va intra si nu va fi usor de iesit din el, atunci du-te la munca, accepta job-ul ivit. Si vei vedea cum impaci capra cu varza!

Sau poate faci ca mine... ramii asa cum erai inainte de a primi jobul si... mai faci si un baiat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ankalaura spune:

Nelia - pentru precizia discutiei: acest job nu pica bine pe programul familiei.
Nu e vorba de a ramane acasa, ci de a mai ramane un timp, pana apare acel job care sa se potriveasca si din alte puncte de vedere, nu doar cu experienta mea anterioara.
Desigur, faptul ca nu stiu cand va aparea a doua optiune ma nelinisteste. Poate pana acum am avut noroc, mai ales ca nu am cine stie ce experienta anterioara care sa valoreze o mare chestie aici.

La un curs nu renunt, acestea sunt ultimele doua din program. Creditele imi trebuie la dosarul din aprilie, de la MELS.

Er tocmai ce-a facut primul pisu la toaleta , si din proprie initiativa!

nelia spune:

Si baiatu'? Mai ales acum ca scapati usurel si de pampers...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

CriPOD spune:

Eu nu cred ca are cineva vreo problema cu alegerea finala a ankalaurai.

Dar iata cum m-am dat si eu cu tastatura degeaba, cand ea deja stia ca de fapt virgula e "netratabila".
Si iata cum as putea deduce ca unii nu-si iubesc copiii ori au soti neintelegatori, de aceea merita sa-i sacrifice.

Oricum, experienta asta nu e relevanta pentru cei care vin. Pentru ca nu cuncosc detalii despre experienta ta si joburile la care ai primit oferte. Si mai e un lucru foarte esential, e din categoria lui Murphy. In cel putin 10 dati cand am fost pe piata la vanat de joburi (nu ca-s eu nestatornica ci prin natura a ce fac) am aflat ca nu poti face reguli. Uneori nu apare nimic timp indelungat, apoi apar cate 3 deodata. Deci depinde de cat de strans e fiecare de conditii.

Aici, daca n-au nici unul job nu prea isi permit sa faca nazuri, bravo voua daca puteti sa alegeti chiar daca n-aveti nici unii job.
Nu-mi ziceti ca sunteti studenti, ca nici aia nu se poate aici. La osap nu te califici decat dupa 12 luni de trait in ontario, asa ca daca vii vu cash la tescherea sa te intretii cu totul, mergi la scoli, altfel, ce? Stai pe social?? Nu vreau s-o pornesc pe comparatii on-qc, numai ma minunez.

Ideea este ca daca esti pe domeniul tau si esti ok cu ce faceai si in ro, orice job in domeniu este o rampa de lansare. Cu atat mai degraba ajungi unde tinzi. Sa stai 3-6 luni la un job ce da cu virgula poate rotunji lucrurile foarte frumos pentru jobul urmator.

Sunt de acord cu Diana, la fel gandesc si eu.

CriPOD spune:

Nu dati cu poseta: pe omni2 e un documentar acum in romana cu si despre tiganii din montreal. f interesant.

Nelia, am uitat sa zic: daca e platit, atunci job se numeste, nu mai conteaza etapele. Felicitari!!!

Editez asta, sa nu fac diaree de postari.
Am recitit postarea anterioara, in cap nu aveam asa ton razboinic cum a iesit acum cand o citesc, filozofam doar asa mucalit la abur de cafea... de seara. Acum dupa ce-am consumat-o si recitesc, parca imi suna la foc automat. E efectul cafelei, sau chiar asa suna?

De fapt intentionam sa spun ca e pacat ca a trecut asa nedezbatut linkul pus de lorelaim, chiar merita o dezbatere cat de pushy e sanatos sa fie o mama, chiar daca tipa aia exagereaza, cum e bine? Ce ziceti? Mie mi-e acru rau de mamele "chineze" si cu pepitul vreau s-o iau pe varianta canadeza, bine ma bazez pe experienta "chineza" de proximitate, fie-mea m-a expus la copii lor constant, problema e ca nu am deloc experienta "don't worry, be happy" canadeza, ok, un pic prin prietenii fiului meu mare, dar nu prea am alternativa. Banui ca nu are nimeni raspunsul, insa la naiba, imi trebuie un raspuns care sa sune cum vreau eu. Vedeti? asta e aviz amatorilor.

Deci vreau o solutie din care sa rezulte ca daca lasi copilul sa fie happy si sa faca alegerile lui, el va lua toate deciziile corecte pentru a rezulta un adult fericit si de succes. Si asa pot eu dormi cu constiinta linistita inca vreo 20 de ani. Cu pushuitul esteuropean nu-mi place ce a iesit. Cu relaxatul esteuropena nu-mi place inspre ce ma indrept. Asa ca better be asta solutia cu don't worry, be happy, ca altfel ce ma fac? Ajung la slutia "mama chineza", ca si-asa n-am incercat-o, dar, please, aveti mila de pepit!!! Asa ca hai, dati-va cu parerea. ranjitii's sinceri. Va rog, lasati-o pe denizel si prietenii afara din discutia asta. Asta a fost ranjit cu acte!

lorelaim spune:

Nelia - felicitari pt job si multa bafta in continuare

lorelaim spune:

Mqqm - acum am vazut ce ai scris in postarea ta si, din experienta proprie - atat ca si copil cat si ca parinte, cred ca modul de a creste un copil (pushy-relaxed) trebuie adaptat la temp copilului. Nu cred ca exista o sol "magica". Eu care am fost un copil "cuminte" (dar cu o personalitate puternica) am ascultat pentru ca-mi facea pur-si-simplu placere sa-mi vad parintii calmi, linistiti si eram fericita cand in casa era o atmosfera de pace si intelegere. Mama mi-a spus ca atunci cand am fost f mica (ma gandesc ca pana in 6 ani) am fost destul de "nabadaioasa" (dracoasa) si ei au fost f fermi cu mine. Dupa 10 ani nu-mi amintesc sa se fii ridicat glasul la mine. In legatura cu sc - am invatat din placerea de a stii... si de a fii prima... Eram f ambitioasa si chiar bataioasa... Nu-mi tacea gura daca stiam ca am dreptate - dar eram politicoasa si stiam pana unde sa intind coarda. (mi-am luat-o si eu "peste nas" si am invatat uneori "in the hard way" cum e cu raporturile de forta intre profi si copii, etc). Ai mei n-au fost pushy dar au fost fermi, hotarati si gata sa ne indrume pe "calea cea buna" atunci cand "o luam pe aratura". Politetea si bunul-simt erau mandatorii in rel noastre in fam cat si in public. Ordinea si curatenia erau pretuite in casa (dar fara exagerare - tata spunea ca "casa nu e muzeu - trebuie sa arate ca e locuita si ca are suflet"). Copila mea e "sprited" si asa a fost de cand s-a nascut. Hipersenzitiva si extrem de "snappy". Asa ca am inceput sa ma educ cand am simtit ca-mi fuge complet pamantul de sub picioare. Mama mi-a fost de f mare ajutor cu sfaturi si prin propriul exemplu. Cred ca relatia dintre parinte si copil depinde f mult decat de "maturi" si de cat de buni "problem-solver" sunt si unul si celalalt. Unii, in mod natural, instinctiv, stiu sa rezolve probl care ar putea degenera in conflicte, atii tre' sa invete. Eu care acum sunt o pers non-conflict si pref sa gasesc o cale de negociere si de intelegere ma lovesc zilnic de "zidul de beton armat" al copilei care, daca i s-a pus "pata" pe ceva o tine pe a ei pana-n panzele albe si refuza sa negocieze. Cartea "raising a Thinking Child" m-a ajutat sa gasesc cateva solutii.
Scuze - fug - tre' sa hranesc prunca!

Edit: http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2011/jan/15/amy-chua-tiger-mother-interview

zavalita spune:

Citat:

citat din mesajul lui mQQm Am recitit postarea anterioara, in cap nu aveam asa ton razboinic cum a iesit acum cand o citesc, filozofam doar asa mucalit la abur de cafea... de seara. Acum dupa ce-am consumat-o si recitesc, parca imi suna la foc automat. E efectul cafelei, sau chiar asa suna? www.refresheverything.com/curecdkl5" target="_blank">Help find a cure for CDKL5 Common sense is not so common...[Voltaire]

ralu80 spune:

Si uite asa ma mai bag eu inca o data ca musca....stiti voi unde..

Maru, total de acord cu tine, dar ce ai scris nu mi se potriveste..nu am cerut niciun sfat(din ce imi aduc aminte, desi memoria imi cam jaca feste de la un timp), nu am insistat cu intrebarile, chiar daca am primit raspuns sau nu, sau raspunsurile nu-mi erau pe plac...deci nu sunt nici insistenta. Asa cum am spus, experientele difera si ce ti-a mers tie, poate la mine nu merge sau vice versa. Nu trebuie sa ne periem, suntem adulti si intotdeauna pot aparea discutii in contradictoriu, nu ma deranjeaza.
Cred ca am vrut sa mai zic ceva, dar am uitat.

O zi buna tuturor.


Raluca mami de Riana(2 iulie 2006) si Erica(3 septembrie 2009)

arturicii spune:

Nelia, felicitari pentru etapa in care ai ajuns.