Miere

Miere,
Visul ar fi sa ne hranim cu parfumul florilor si al padurilor…dar zeii nu ne-au dat si noua, muritorilor de rand, reteta ambroziei si a nectarului.
Secretul nemuririi si al tineretii vesnice a ramas ingropat cine stie pe unde, acolo in Olimp…
Totusi in cutia Pandorei, alaturi de speranta, cineva a strecurat un indiciu…
Albina – ea se hraneste cu nectarul florilor si oamenii au invatat sa foloseasca mierea.
Mierea este un miracol, o parte a secretului de pe Olimp. Bogata in elemente nutritive, nu este doar hrana, este si leac-apa vie cum o numeau tracii. Ca sa radem, sa plangem, sa gandim, sa alergam, sa iubim avem nevoie de energie.
Alimentatia este foarte importanta, datorita aportului energetic pe care il aduce organismului, care are nevoie de elemente esentiale: proteine, hidrati de carbon(zaharuri), vitamine, grasimi, substante minerale etc.Valoarea unui aliment creste cu cat contine mai multe din aceste principii intr-o forma cat mai apropiata substantelor proprii organismului omenesc, asadar asimilabile cat mai direct.
Din acest punct de vedere mierea este pe primul loc.

Din punct de vedere nutritional mierea contine urmatoarele elemente: apa, zaharuri nereductoare, gome si dextine, substante minerale, proteine, acizi organici, fermenti,vitamine, hormoni, in total 435 de substante organice.
Continutul de microelemente al mierii este similar cu cel al sangelui uman, de aceea mierea este foarte usor de asimilat.
Zaharurile ce intra in componenta ei, glucoza si fructoza alcatuiesc la un loc ceea ce se numeste zaharul invertit. Ele sunt direct asimilabile si nu necesita o prelucrare prin digestie asa cum se intampla cu hidratii de carbon introdusi prin alimentatie in organism si care, ca sa fie asimilati de acesta, trebuie sa fie mai intai scindati, prin procesul digestive in zaharuri simple.
Glucoza este absorbita de-a lungul intregului traiect digestive si dirijata apoi prin circuitul sangvin in organism, folosind o parte direct ca sursa de energie, o alta parte (sub forma de glycogen) ca rezerva depozitata in special in ficat.
De asemenea mierea are o foarte mare valoare calorica: 1 gram zaharuri elibereaza 4.1 calorii; cu toate acestea mierea este net superioara zaharului, datorita coninutului ei in unele substante nezaharoase. Chiar daca acestea se intalnesc in cantitati mici , prin varietatea si calitatile lor specifice confera mierii un plus de valoare nutritive si dietetica.
Proteinele - o alta componenta a mierii , pricipii nutritive care fac parte din grupa alimentelor energetice si sunt prezente in proportii ce variaza intre 5 si 9 mg la un kilogram, in functie de sorturile de miere , de provenienta florala diferita.
Vitaminele – compusi organici indispensabili organismului.Mierea este bogata in aceste lelemente, principalele vitamine regasite in miere sunt cele din complexul B, iar in cantitate mai mica vitaminele C, A, D, si K.

Acizii organici: gluconic, fosforic, formic, lactic, citric etc., au un rol deosebit in functionarea organismului uman.
Substantele minerale, foarte numeroase in miere, variaza in limite largi, cele mai importante pentru organism fiind: potasiul, magneziul, fosforul, clorul, calciul, sodiul, prezentate sub o forma biologica usor asimilabile de organism.
Enzimele (fermentii) continute in miere - dintre care cele mai importante amilaza, invertaza, catalazele, lipaza - intervin in procesele biochimice din organism.