de ce nu pleaca sotul meu daca iubeste alta femeie

marius spune:

Arunci cand ai gandit si mai ales ai inceput sa iti dai zambete, prietene, bilete de 12 lei care sa iti aduca aminte cu placere si nu ai mai dorit sa plangi, sa zaci, sa bocesti, ai cerut ceea ce doreai cu adevarat. Tu nu vroiai sa plangi nu-ti doreai sa zaci dar lucrurile au inceput sa se schimbe cand tu ai decis ca vrei altceva. Ai cerut altceva ai primit ce ai cerut. Simplu. Nu sunt coincidente.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

szivarvany spune:

Mi-am dat seama ca absolut nimic nu-l va aduce acasa pe sotul meu doar pt ca vroiam eu mult; acum ramane sa vrea el doar ca el nu stie asta.
Probabil DD, universul, destinul si orice mai poate interveni pe fir n-au inteles cerinta
Asa ca am reconsiderat si eu petitia , mi-a luat ceva timp si am cerut liniste si pace. La propriu si la figurat.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

marius spune:

Toate ce exista in lume au o rezonanta proprie. Daca doua lucruri nu au, sau nu mai au aceeasi rezonanta, nu vor forma un sistem. Din start pornim gresit. Nu putem sa cerem ceva pentru care nu avem aceeasi rezonanta oricat am dori. Adica putem sa cerem dar nu rezolvam nimic.
Este ceva asemanator cand doua persoane care se intalnesc pentru prima data in viata lor au primul sentiment de simpatie sau dimpotriva de antipatie fara sa existe nici o explicatie cat de cat valabila. Practic nu se cunosc, nu s-au vazut niciodata, nu au schimbat nici un cuvant, nu au nici o exprienta comuna...nimic.
Si totusi din start ceva exista uneori. Multi isi doresc anumite lucruri dar nu le obtin. Pentru ca fie nu cred in ceea ce isi doresc cu adevarat, au indoieli, fie nu au aceeasi rezonanta. Nu prea stiu (inca) cum sa explic, e asa mai abstract, dar am sa ma gandesc sa gasesc cele mai potrivite cuvinte sau exemplificari.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

szivarvany spune:

Inca una si ma duc.
Marius, ce ai scris tu imi aminteste ideea auzta in Porpunere indecenta, alea cu daca vrea sa plece, lasa-l, daca se intoarce e al tau 4ever. Deci daca rezonanta nu e, nimic nu e


Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

Elena spune:

Pai hotaraste-te: ceva mai inainte spui ca "traim din indemnizatia copilului", iar aici cu totul altceva .
Insa ideea nu era sa vorbim despre situatia ta materiala - cu sau fara masini&co- ci despre atitudinea ta total nepotrivita cu privire la altii care au convingeri diferite de ale tale.

Marius, am vazut de vreo doua ori filmul, e adevarat ca nu in ultimul timp, insa in afara de ideea - sa te iubesti pe tine si sa nu mai crezi ca nu esti demn/a de iubit, io chiar nu-mi amintesc sa fi amintit despre aceste blocaje si mai ales nu a pomenit metode cum sa faci sa scapi de ele. ....

_
spune-mi ceva bun
perlute

klavier spune:

Acum sunt si eu Off-topic, dar:

daca, si numai daca, visele noastre au posibilitatea sa se implineasca, ce am mai avea curajul / puterea / responsabilitatea sa visam?

Mie mi s-a implinit un vis pe care l-am visat de vreo 15 ani, il vad in sufragerie, mare si negru si superb - un "klavier" (pana si numele meu de pe forum era ceva de genul). Trec pe langa el si ma gandesc ca aceasta e dovada ca visele se pot implini. Cant pe el si e ceva divin.

SI - ce fac mai departe? Responsabilitatea e imensa - ce visam? Ce ne dorim, concret?

Fericire? Lipsa durerii? Bani? Dragoste? Sub ce forma? Cat de mare e fixatia? Si mai ales: ce facem cu ele cand le atingem? Stim sa le pretuim?

Trebuie sa recunosc ca visul era foarte confortabil; in schimb, implinirea visului e ceva... mai presus de cuvinte.

Pianul va trebui sa il platesc incet, incet; asa cum pentru toate visele trebuie sa dam ceva inapoi.

La asta nu m-am gandit cand visam; acum ma gandesc mereu: daca imi doresc x si y, ce sunt dispusa sa dau inapoi?

Ce suntem dispusi sa daruim pentru fericire? Fara sa ne vindem sufletul, fara sa facem compromisuri, ci cu sinceritate si bun simt - care este pretul? Care este fericirea?

Acum las filosofia si ma reintorc la pagina 20 unde ramasesem cu cititul subiectului. :)

klavier spune:

as avea si eu o recomandare de carte, dpdv financiar:
"Rich Dad, poor Dad" de Robert Kiyosaki. Daca as fi in stare sa aplic macar o infima parte din ce zice el acolo mi-ar scadea mult grijile financiare. Ideea de baza este ca a castiga mai multi bani nu inseamna neaparat a avea mai multi bani, daca nu sti sa ii gestionezi.

In schimb, tocmai dintr-un buget foarte mic, pe care inveti sa il gestionezi bine, se poate castiga o experienta care sa duca in timp la o situatie mai mult decat buna dpdv financiar.

De ce credeti ca majoritatea zdrobitoare a castigatorilor la loto saracesc intr-un timp foarte scurt dupa ce au castigat? Pentru ca nu au invatat niciodata sa isi gestioneze bugetul, mic cum o fi fost, si e logic ca o suma mare ii depaseste.

Pe de alta parte, ma intreb daca oamenii cu adevarat bogati (milionari, miliardari) joaca sau au jucat vreodata la loto sau si-au pus bazele averii pe vreun castig la loto.

Dimpotriva, au inceput de foarte jos, si-au limitat cheltuielile la un minim de subzistenta si au investit fiecare jumatate de banut intr-o chestie care sa creasca. (Un exemplu tipic ar fi sa investesti suma aceea minuscula lunara pe care te-ai gandi sa o platesti la o asigurare privata de pensie intr-un credit la o garsoniera in care - atentie - locuieste un chirias de-al tau, nu tu. Anii trec, garsoniera ramane, chiriasii se schimba, chiria e pensia ta de mai tarziu, dupa ce creditul se va fi platit singur.)

Vei zice: da de unde pisici sa iau bani de credit cand nu am nici de cumparat paine? Nu stiu. Tocmai asta e provocarea. Orice om isi poate restrange cheltuielile lunare macar cu cativa lei, respectiv daca iti spargi putin creierii incercand sa scoti niste resurse din piatra seaca - nu stiu cum sa explic, dar cateodata se intampla niste lucruri pentru ca ne straduim si mergem inainte cu disperarea aluia care stie ca daca nu ajunge la mal se ineaca. Ajungem cumva la mal, nu ne lasa Doamne Doamne.

Poate ca perseverenta e cuvantul cheie? Nu stiu.

Asta cred ca e seara mea de dat sfaturi. :)

vikinga spune:

marius, balanta, acum am inteles despre ce este vorba.as avea multe de spus si nu de prin carti, ci la modul brut al vietii.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

marius spune:

Sugestie:
Uita de expresia "modulbrutal vietii" si inlocuieste-o cu ceva pozitiv. Exista si modul brut al vietii dar daca am incerca sa nu ii facem loc in viata noastra? Nu ne costa nimic, nu depinde de nimeni, de ce nu?
Eu am inceput de jos cum se zice. A fost una din primele mele autointrebari intrebari. In fond de ce nu? Nu am nimic de pierdut. Nu am de ce sa nu incerc. Pot sa castig. La naiba, de ce nu? Totul se schimba in jurul meu. Eu sunt atat de fericit. Am zile(momente) mai slabe ca orice om dar le traversez mult mai usor. Ma concentrez doar pe ce am constatat ca imi aduce o stare de bine. Este ca si atunci cand ti-e sete ai un pahar cu apa si tot ce trebuie sa faci este sa bei apa. Nimeni nu iti ia paharul din mana, apa este tot acolo, poti sa bei sau sa nu bei este decizia ta daca bei sau nu, nu dispare, te simti bine dupa ce ai baut, este apa ta, este satisfactia ta.

Si acum partea si mai frumoasa. Incet incet sau repede habar nu am dar asta e... cei din jur constata ca esti altfel. Unii se mira, altii nu zic mare lucru insa observa apoi iti spun sau te intreaba ce s-a intamplat cu tine? Ce sa le zici? Eu ma bucur pentru ei. In fine. Nu e mare teorie, poate se discuta prea mult dar este la indemana oricui. E atat de simplu.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

ilia_99 spune:

e minunat indemnul tau, marius, dar nu cred ca se poate aplica in situatia teodorei. cred ca e un timp pt plins si un timp pt luat lucrurile de la capat, cu optimism, asa cum spui tu. pt teodora acum e momentul sa plinga. sa-si plinga iluziile, visul destramat de a avea o familie, pina la adinci batrineti, pierderea omului drag, etc...
personal, cred ca este important apoi sa-si dea seama cum s-a ajuns aici, care a fost partea ei de contributie si - asa cum spuneai si tu - ce ginduri a proiectat in actiunile ei, pozitive sau negative. insist asupra abordarii psihologice, care imi pare strins legata de explicatiile pe care le-ai dat tu: noi ii programam pe ceilalti sa ne livreze un anumit tip de comportament, asa ca atunci cind ne dezamagesc prietenii, ne inseala sotul, ni se darima constructiile constiente pe care ne-am bazat existenta, ar trebui intotdeauna sa cautam actinile neconstientizate care ne-au dus la asa-zisul esec.
din punctul meu de vedere, atunci cind o relatie esueaza - fie ea sentimentala sau de prietenie - e vina amindurora. si nu m-a convins niciuna din povestile de viata, traite sau auzite, ca a existat vreodata doar un vinovat, care l-a facut pe celalalt martir.

iar ca sa raspund direct la intrebarea din titlu, teodora: sotul tau nu pleca pt ca n-o iubeste pe femeia respectiva. poate sa fie atras de ea, sa o fi investit cu niste calitati pe care tu nu le ai - nu-ti face o vina, asta nu inseamna ca ea e mai buna, ci doar altfel - nu stiu, orice alt motiv. dar n-o iubeste. nu stiu niciun om, barbat sau femeie, in ziua de azi, care sa iubeasca pe cineva si sa nu fie cu persoana respectiva, DACA vrea. de aia ti-am zis.. lasa-l sa plece, sa fie cu ea, zilnic, in mod real. parerea mea.. se va intoarce.. poate gresesc, dar asa imi pare.. ce e val, ca valul trece... ca tot fu ziua Poetului national:)