de ce nu pleaca sotul meu daca iubeste alta femeie

Rufus spune:

Ai dreptate. Stiu foarte, foarte bine ce spui.
Dar norocul e schimbator. De aia-i noroc.
De aceea, cand se schimba norocul in bine, trebuie sa va gaseasca sanatosi, altfel nu mai e amuzant...
Ce zici?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

marius spune:

Am sa-ti raspund eu. Tot ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce a fost in trecut.
Azi este efectul unui ieri.
Daca acum gandesc negativ maine va veni implacabil un raspuns al celui de acum, deci negativ.
Daca insa incep sa gandesc pozitiv - maine va veni raspunsul gandirii de azi. Pozitiv.
Primesc ceea ce cer. Am tot spus.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

n/a spune:

marius, nu stiu de ce am eu senzatia ca ai vazut filmul "the secret" de curand!!!!!

Eu nu am inteles niciodata chestia asta cu "zi merci ca nu-i mai rau". Scara de expectante si standardele la care tindem sunt in functie de personalitatea fiecaruia. Nu am inteles niciodata de ce tre sa renuntam la ele cand o ducem un pic mai greu. Tre sa recunoastem ca in viata ai urcusuri si coborasuri. Pe nimeni nu loveste numai dezastrul sau numai norocul, toata viata. si nu inteleg de ce tre sa ne resemnam si sa zicem "bine ca nu sunt in strada si stau cu chirie", de exemplu, in loc de "stau cu chirie si mie una nu-mi convine... vreau casa mea". Stiu ca e bine sa ne asumam posibilitatile si realitatea in care traim, dar de aici pana a ne corija singuri sa nu ne mai pese de ce ne doare mai tare, mie una imi suna a mortea sufletului. Eu una nu pot sa ma multumesc cu putin. Standardele mele sunt destul de inalte, chiar daca sunt foarte departe sa ajung unde doresc, dar cu cat iti doresti mai mult, cu atat reusesti mai mult.

Un fel de resemnare si abdicare, uciderea viselor, renuntarea la dorinta de a deveni mai buni.

De multe ori cred ca frustrarea duce la ambitie si te poate motiva sa continui lupta spre mai bine. Omul poate duce multe, dar in momentul in care ti-e foame, pai ti-e foame. Nu poti face abstractie ca tie foame si sa te resemnezi spunand ca degeaba ti-e foame ca oricum nu ai ce manca. O astfel de gandire mi se pare dezastruoasa. In loc sa te resemnezi, mi se pare mai normal sa te aduni si sa spui "tre sa fac ceva sa scap de foame". Asta te mobilizeaza, te pune pe picioare mai repede, te motiveaza, te face sa iesi cumva din starea de necesitate, suferinta, bla, bla si sa gasesti solutii. Pana la urma asa supravietuim.

Cand ma simteam foarte singura, mama zicea mereu ca nu tre sa ma mai simt asa ca ii am pe ei si copiii, sa zic merci ca nu sunt orfana si ca am copiii. Bine, da cu ce ma incalzea pe mine asta? La mine nu asta era problema si nu era ca sunt ingrata si ca nu apreciez ce am in viata mea, dar simteam nevoia si de un partener in viata mea. Daca ma resemnam eram si acum singura... facand din asta o mare problema pana la urma am capatat, vorba lui marius ce am avut nevoie, pentru ca am gandit tot timpul ca eu singura nu accept sa fiu, ca nu vreau singura si ca nu pot singura. Si in permanenta am fost receptiva catre cineva care era dispus sa imi acopere aceasta nevoie si slava domnului, nu am stat foarte mult singura.

szivarvany spune:

Cu mana pe suflet, Marius are dreptate.
Trebuie sa vedem si ultima picatura din pahar, ca e acolo, ca exista.
E un trebuie.
Mi-am impus acest lucru pt tot anul in curs, sa nu treaca niciun minut din viata mea in care sa nu ma gandesc la ce am. Vreau sa las in spate ce-am avut, visele pierdute, lacrimile, durerea, tot. Si nu astept nimic altceva decat liniste.
Teodora, va veni si momentul tau. Pana atunci insa e cale foarte luga si extrem de dureroasa, un amalgam de sentimente, ne nopti planse, de nelinisti, de tot felul de ganduri negre.
Dar nu uita, ca toate astea la un moment dat se sfarsesc si apare si lumina la capatul tunelului, nu exista altfel.
Eu de cate ori am simtit ca sunt pe marginea prapastiei - bine, eu vroiam sa fiu pe margine, cat mai pe margine, sa simt ca gata, totul ia sfarsit - imi aminteam - cum bine a spus Rufus, sunt lucruri grave si iremediabile. Pentru mine aceste ganduri erau dusurile reci, momentele in care ii multumeam lui DD ca suntem vii, sanatoase, avem unde sta, am servici, am rate, datorii, deci exist.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

n/a spune:

Stiu ca fiecare se agata de cateceva cand e foarte ancorat in prezentul sau dureros, dar daca te opresti putin din tanguiala si incerci sa privesti din afara cutiei, poti realiza usor ca e doar o faza a vietii tale, doar o perioada mai grea si nu se metita sa iti concentrezi atat de multa energie si sa o irosesti pe un lucru atat de efemer ca situatia dintr-un anumit moment in spatiu si timp.

Ideea e ca nu tre sa te opintesti la situatia si durerea de moment. tre sa realizezi ca noi ca indivizi suntem in continua dezvoltare, in continua slefuire, totul trece, si problemele si lucrurile bune. Maturitatea si iscusinta constau in cat de bine si usor ne vine sa administram acele momente cheie care ne duc catre transformarea vietii noastre si a fiintei noastre. Constiinta este aceea care ne ajuta sa privim lucrurile specifice naturii umane, pana la urma, in functie de ce ne dorim sa realizam.

Vrem sa mergem inainte sau sa ne poticnim intr-o anume situatie? Zabovim mai mult, sau mai putin intr-un anume timp , intr-un anume spatiu, intr-o anumita etapa a vietii noastre. Noi alegem cata energie consumam la acel timp. Noi alegem cat de mult lasam sa ne afecteze acel moment.

Sincer cred cu tarie ca atuci cand ni se pare ca ar trebui sa consumam cat mai mult din noi cu momentele grele... de fapt ar trebui sa nu ne mai incarcam atat de mult negativ, ci din contra sa multumim ca ne eliberam si ca primim experienta. Tre sa vedem calatoria si sa fim multumiti ca traim intr-o dimensiune in care multi nu au ocazia. Ca si cum viata ne ofera aventura in locul unui stas cu care ne-am obisnuit de mici sa credem ca tre sa il traim. Adica ne dorim sa crestem sis a ne casatorim si sa avem copii si s trim fericiti pana la adanci batraneti.

Viata ne rescrie scenariul. Nu e nici o nenorocire ca e altceva. E bine ca sa privim cu ochi buni noul, inovatia, in loc sa ne consumam inutil in moftul de a carai ca nu vroiam sa jucam astfel de scena vietii.

Eu am invatat sa iau lucrurile asa cum vin si, desi e greu cateodata, ma incanta sa descopar cate situatii provocatoare imi ofera viata, astfel incat eu, in permanenta sa ma autodepasesc, sa descopar in mine, forta care nu stiam ca e acolo. Este o provocare prin care imi testez abilitatile, calitatile si puterea de a administra lucrurile noi din viata mea. Si eu am invatat sa apreciez ceea ce am, mi-e teama permanent sa nu pierd ce am castigat de la viata, dar nu las asta sa fie o pierdica in a vrea mai mult, mai bine, mai frumos.

Casnicia mea a fost dezastru. Am vrut mai mult, mai bine, mai frumos si am. Dar pentru asta m-am scuturat, greu, de preconceptii si am cautat sa fiu deschisa spre o mentalitate inovatoare.


Terminarea unei casnicii trebuie privita ca o trecere catre o alta textura a vietii pe care trebuie sa o savuram cu bucurie. Este o poarta catre o altfel de viata.

Mindy spune:

oare cat va tine relatia cu amanta cand aceasta va deveni nevasta?! tot ca 'o boala' va fi pt el?! ce mai conteaza... e mai bine ca se duce decat sa o tina tot intr-o minciuna.

balanta mi drag sa te citesc. imi place realismul tau.

mariuta spune:

Teodora, am stat sa-ti recitesc mesajele... Felicitari pentru bunatatea si intelepciunea ta, pentru modestie.
Sincer sunt foarte impresionata (de tine ca persoana, de modul in care ai reactionat), iti doresc tot binele si dealtfel nu ma indoiesc ca iti va fi bine, chiar daca nu imediat si poate nici in modul asteptat.

ladyJ spune:

Morgano spune:

Da, clar ca The Secret are un impact.... il simt si eu de cateva zile, cel putin te face sa gandesti sau sa te regandesti. Mie mi-a placut partea cu relatiile interpersonale.... nu am aflat neaparat ceva nou, dar e o perspectiva demna de analizat, si de urmat, doar ca e greu.

Mami, Ana si Iris

http://fishing4ever.blogspot.com

calipso_zeus spune:

Problema e ca toata lumea de aici are dreptate.E buna si sanatatea...doamne fereste sa ai bani si sa nu ai cui ii da ca sa-ti salvezi copilul.Doamne fereste sa alergi prin doctori in loc sa te trezesti dimineatza si sa saruti minunea mica ce doarme in patutul lui/ei.Sa mergi cu ambele picioare tu si ai tai,sa fii intreg tu si ai tai,sa te bucuri ca ai deschis ochii inca o zi si sa-ti imbratisezi puiul/ puii/sotul.
Dar, vine un dar...cand stii ca deschizi frigiderul si ca e gol,cand puiul tau iti spune mama mi-e foame si tu ai doar niste cartofi, si esti ingrozita ca dintr-un salariu de 10 milioane tre` sa platesti gaz lumina si alte angarale si fara ele puiului ii va fi si frig dar asa nu are cizmulite bune si trebuie sa manance si asta conteaza parca nu-0ti vine sa gandesti chiar asa zen,chiar privind din punctul de vedere ca macar nu tre` sa cumperi si medicamente...
Da ziua e frumoasa dar daca copilului ii trebuie strictul necesar si ai de ales intre strictul ala si faptul ca trebuie sa aveti unde pune capul,e groaznic.In lumea de azi e greu sa traiesti la limita subzistentei la limita e un cuvant care nu-ti prea mai da timp de coafor sau altele.Da si putem si vrem si gandim mai binele dar multi raman numai cu vrutul.
A si 10 milioane e mult..e un salariu bun pot spune.
Asa ca nu e chiar asa de simplu desi pare.