Relatie (noua) la distanta
Raspunsuri - Pagina 2
Elyana spune:
dov - asa ceva mai rar. 
Uneori se intampla 
Bee - Hah, ce concis ai spus. Sper sa fie asa. Multumesc!
Gaby_K - multumesc. Din partea mea sper sa nu fie probleme de gelozie. In mod normal nu am probleme, doar daca simt ca sunt mintita. Pana acum nu a fost cazul in situatia de fata. Mai greu o sa fie pentru el, fiindca el nu imi stie programul in Ro
RazaDeSoare Imi pare rau... imi permiti sa te intreb cat timp ati fost despartiti? 
Daca subiectul te deranjeaza, nu vreau sa il aprofundam
Trebuie sa imi fac bagajele 
Am dormit 4 ore si in 3 ore trebuie sa plec spre aeroport 
cristoiu spune:
Elyana, uite ca ai o gramada de marturii pozitive. Incearca insa sa gindesti cu creierul un pic si sa nu te ambalezi mai mult decit el. Uite, eu am avut 2 relatii la exact aceeasi distanta. Au rezistat amindoua 
Una am incheiat-o eu dupa 5 ani de stat impreuna, dar relatia pe cind eu eram in Ro si el in Canada a durat cam un an jumate. Pe urma, relatia numarul 2, care s-a incheiat si ea - cu o nunta - a fost invers, eu in Canada, el in Germania. Asta a durat cam 2 ani asa la distanta, pe urma m-am mutat eu la el. C'est ca. Se poate. Dar e un risc si cine nu risca nu cistiga.
Nici eu nu cred ca e necesar o pauza dupa o relatie indelungata. E buna, dar nu absolut necesara. Al meu tocmai ce iesise dintr-o relatie de cam 10 ani, eu din cea de 5 ani. Si iata ca am sarit de 5 ani impreuna, casatoriti de 3 ani si suntem in continuare fericiti.
aniela23 spune:
Ok, sa-ti spun experientele mele:
1. Cunoscut suedez pe internet. A venit in Romania sa ne cunoastem. Inainte sa vina in Romania am decis amandoi ca o relatie la distanta nu ar avea cum sa mearga si ca ne intalnim efectiv sa petrecem cateva zile impreuna, sa vizitam Romania (multe dintre locurile care merita vizitate nici eu nu le vazusem). Ne-am inteles minunat si pana la sf vacantei am hotarat ca trebuie sa fim impreuna cumva. Eram studenta pe atunci...A venit vacanta de vara, m-am dus in Suedia pe cateva saptamani. Ne-am inteles bine, ca la inceput.... Am hotarat sa ma intorc in Romania sa aplic pt viza. Zis si facut. A venit el iar in toamna, weekend impreuna, frumos (ca atunci cand esti in vacanta, relaxat, totul e frumos). A venit iarna, viza inca nu venise, m-am dus iar in vacanta....Intre timp se mai potolisera hormonii din noi asa ca am vazut lucrurile clare si cu ochii deschisi: nu eram dispusa sa renunt la TOT si sa ma mut intr-o tara straina pentru o relatie care nu simteam ca o sa mearga. Am terminat totul. Bine, asta nu se aplica in cazul tau pt ca tu vrei sa te muti in Canada oricum, nu ai face-o pt el...
2. Cunoscut englez, venit in vizita in Romania. De cand fusesem in Suedia incepusem sa ma ''dezdragostesc'' de Romania si cochetam cu ideea emigrarii in Anglia asa ca el a venit la momentul oportun. Dragoste mare si cu nabadai... Totusi, am fost amandoi precauti. A tot venit in Romania sa ma vada, nu puteam sta unul fara celalalt pt mai mult de cateva saptamani. Am decis sa aplic pt viza si sa ma mut in Anglia (viza pt Anglia nu era dependenta de relatia mea cu el). M-am mutat in Anglia. Cred ca abia atunci si-a dat el seama ca lucrurile devenisera serioase si m-a cam abandonat cam de la aeroport :). Ca pe jucaria pe care o vrei cu disperare pana in momentul pe care o ai. As putea spune ca am fost impreuna o perioada, dar relatia a fost un dezastru complet pt ca a fost ''fortata''. Eu faceam compromisuri pt ca nu cunosteam pe nimeni in Anglia, el pt ca se simtea responsabil pt venirea mea in Anglia... In fine, tot ce vreau sa-ti zic este sa nu subestimezi cat de singura te poti simti intr-o tara straina daca nu ai prieteni, si cata presiune poti pune asupra unui barbat daca el este singurul pe care il cunosti in tara aia. In fine, asta nu se aplica la tine pt ca voi deja ati petrecut aproape 3 luni impreuna si s-ar parea ca va iubiti/intelegeti minunat
3. In Anglia. Nu foarte demult. Cunoscut francez care lucra aici, in acelasi oras cu mine. Mi-a spus de la prima intalnire ca in cateva luni se va muta inapoi in Franta din cauza serviculiu. I-am raspuns ca nici macar nu vreau sa mai ies cu el la o alta intalnire, nici macar pt fun, ca am vazut eu cum o ia inima razna, urmeaza indragosteala si apoi iar hai cu mutatul prin tari straine!! El a insistat, ca il palise dragostea aia la prima vedere, si a hotarat, there and then, ca se va intoarce in Franta pt un an,max un an si jumatate (era nevoit sa se intoarca pt specializare), si apoi se va muta inapoi in Anglia. A mai stat 2 luni in Anglia, ne-am vazut f des pt ca incercam sa ''construim''ceva serios pt ca relatia noastra sa poata rezista distantei. Apoi a plecat. Doamne, ce greu a fost. Cand eram amandoi in Londra nu puteam sta unul fara altul pt mai mult de 2-3 zile, iar acum stiam ca el se trezeste dimineata ''sub alt soare''. Si, vorba aia, Parisul e la 2 ore si 20 minute distanta de Londra, si tot era greu. Nu e vorba de faptul ca ne vedeam o data la 6 saptamani ( e totusi scump sa te tot plimbi dintr-o tara in alta indiferent cat or fi ele de apropiate), ci de faptul ca nu mai traiam aceiasi viata, nu mai aveam puncte de reper comune (mancam altfel de mancare,ne uitam la TV la emisiuni diferite, mergeam in locuri pe care celalalt probabil nu le vazuse niciodata, vorbeam limbi diferite, cu oameni pe care celalalt nu ii cunostea). Nici nu stiu cum sa explic micile diferente care totusi au distantat relatia. Apoi, bine-nteles, gelozia, neincrederea... In fine...intr-o buna zi mi-a spus ca totul s-a terminat. Nu stiu de ce, nici pana in ziua de azi nu stiu. Intr-o zi era cel mai indragostit om iar a doua zi a decis sa termine totul. N-am mai vorbit de atunci. Poate si-a dat seama ca nu vrea sa se mai intoarca in Londra, poate a cunoscut intr-o seara o frantuzoaica de-a lui si si-a dat seama ca are mai mult in comun cu ea decat cu mine...
Astea sunt experientele mele, dar ai vazut ca sunt si fete care au inceput cu relatii la distanta si au ajuns de s-au casatorit cu barbatii gasiti. Stiu cat de mult poate omori incertitudinea, am trecut prin asta. Si eu aveam incredere in el si in sentimentele lui, eram 100% convinsa ca o sa se intoarca la mine, dar n-a fost sa fie... Sunt si astazi convinsa ca daca nu s-ar fi intors in Franta am fi fost impreuna si acum. In cazul meu distanta a omorat relatia cu suedezul si francezul, dar a creat relatia cu englezul (pt ca, probabil, daca ne-am fi cunoscut in circumstante normale, nu am fi ales sa fim impreuna).
Lasa timpul sa decida
RazaDeSoare spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Elyana RazaDeSoare Imi pare rau... imi permiti sa te intreb cat timp ati fost despartiti? Daca subiectul te deranjeaza, nu vreau sa il aprofundam Trebuie sa imi fac bagajele Am dormit 4 ore si in 3 ore trebuie sa plec spre aeroport |
Elyana, nu ma deranjeaza. Vorba aia, fuse si se duse
.Am fost impreuna 3 ani jumate dintre care 2 casatoriti. La mine a fost si putin diferit, pentru ca el a trebuit sa plece in Iraq cu armata si de acolo prin alte parti. Ne vedeam odata la 6 luni- 3 sapt, o luna. La inceput a fost ok, desi foarte greu, ne stiam programul, vorbeam destul de des...si la telefon si pe webcam. Nicio clipa nu m-am gandit ca nu am incredere in el sau ca ar putea sa ma insele. Totusi, in 2008 de Craciun am mers la el (prin Korea de Sud) si mi s-a parut putin distant..am pus pe seama stresului, incercam sa obtinem un loc unde sa fim amandoi in Europa...etc. In 2009 insa am descoperit (eu am afirmat ca si cum as fi stiut deja, si el a recunoscut
) ca ma inseala. Fusese plecat cu o domnisoara de prin Korea in Thailanda...in vacanta. Vacanta care trebuia sa fie in Ro sau un alt loc ales de noi. Mi-a spus insa ca nu poate pleca acum de la job, ca urmeaza sa avanseze in functie etc.Cert este ca a fost greu, insa am decis in secunda 2 sa divortez. Problemele au inceput de aici, cand domnul nu a vrut sa-mi acorde divortul, si asa am stat 1 an prin tribunal pentru ca el nici in Ro nu vroia sa vina, nici avocat sa isi ia, ba din contra ma " ameninta" ca vine si face recurs ca stie cum sunt legile aici. Intr-un final am scapat
Cam asta este experienta mea. Diferita de a ta pentru ca tu oricum vrei sa te muti acolo, ca este el sau nu!!
Parerea mea este sa lasi timpul sa treaca si nici sa nu iei in considerare experientele negative de pe forum! Se mai intampla!!
O sa fie bine!! Si sa transmiti nunta online sa participe si desprecopii.com
Zbor placut
Elyana spune:
Fiecare situatie are circumstantele ei. Nu-mi ramane decat sa astept ce va urma. L-am avertizat doar sa nu o faca de oaie, fiindca nu ne vom putea evita cand ma voi intoarce in Canada (este nasul de botez al copilului unei rude). Deci chiar daca relatia nu va merge, va trebui sa fim in armistitiu.
Azi, inainte sa plecam, i-am lasat biletele in locurile pe unde umbla mai des prin casa... langa laptop, in dormitor, in baie... Vroiam sa ii pun unul si in frigider, dar mi-au zis vocile din cap ca totusi e exagerat chiar si pentru mine :)) Si i-am lasat si un mesaj in casuta vocala Na, poate ca o sa spuna ca-s nebuna, dar pe moment asa am simtit 
La aeroport mi-a zis doar "Deci ne vedem curand, in 2-3 luni"
N-am plans, nu am avut nici timp (a mers atat de incet totul, ca a trebuit sa fug spre poarta de imbarcare 
). Nici nu am simtit ca e cazul sa plang. Doar inainte de aterizare am bocit un pic, cand mi-am dat seama ca sunt la un ocean distanta de el. Acum astept imbarcarea, in cateva ore, pt Ro.
Cam atat.. ce va urma... sper sa fie cat mai bine pentru amandoi, atata tot...
Luna1 spune:
Noi am avut relatie la distanta 2 ani. Cred ca ma cunosteau aia la aeroportul Otopeni de cat boceam la fiecare 3 luni.
Ne vedeam la 2-3 luni ori in Romania ori aici pana cand dupa 2 ani am decis ca nu mai putem asa. M-am mutat aici, 6 luni necasatoriti apoi am decis sa facem pasul.
Sutem casatoriti de 5 ani jumate si totul e perfect.
Succes.
delphin spune:
Relatia noastra la "distanta", eu in Bucuresti el undeva in sudul Frantei a durat pt. ca am vrut sa dureze.
Pt. ca eram indragostiti si nebuni(nu stiu daca inca mai suntem nebuni ), pt. ca orice minut furat era o placere. traiam pt. randurile scrise de le, traia pt. randurile scrise de mine. Ca sa aiba un tel. portabil pe acele vremuri si la servicul sau a riscat. Doar ca sa-mi auda vocea pe mesagerie. de cate ori simteam nevoia sa-i vorbesc ii scriam, il sunam...
Traiam intre doua avioane, venea sambata la ora 18 si pleca duminica la ora 13. A durat din februarie 1999 pana in februarie 2000 cu o perioada de 4 luni in care nu ne-am putut vedea.
In 2000 am lasat tot si am plecat...suntem casatoriti de 10 ani(vom serba in septembrie) avem 2 copii si suntem fericiti!
Curaj! asa si eu ii strecuram biletele peste tot cand pleca...si acum ii mai trimit scrisori la servici, chiar daca e doar la 4km de casa.
Luna1 spune:
Delphin cate amintiri mi-ai starnit...
Mi-aduc aminte si eu cum traiam pt emailuri, cand fugeam ca nebuna la un internet cafe noaptea la 1 doar pt ca imi trimitea mesaj sa-mi spuna ca mi-a trimis email.
Si biletele, mi-a luat o data o agenda, a scris in ea f multe lucruri pe zile, nimic siropos, doar chestii amuzante de care sa ma agat cand mi-era mai dor, si mi-a dat agenda la aeroport cand a plecat.
Eu am amintiri superbe din perioada aceea, normal ca n-am mai sta despartiti asa acum copiii ar suferi, insa a fost o perioada de tranzitie superba cu trairi la o intensitate pe care nu o simti intr-o relatie normala. Fiecare secunda impreuna conteaza, fiecare mesaj, fiecare telefon...
RazaDeSoare spune:
Delphin, Luna1, ce frumos ati scris:).
Si eu am trait ceea ce spuneti voi...mai pe la inceput. Insa s-a produs...inevitabilul
luisa1983 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Elyana Povestea sta cam asa: Am venit in vacanta intr-o tara straina unde am cunoscut un barbat. Desi initial venisem pentru 2 saptamani, am stat aproape 3 luni. Cu el. El abia iesit de cateva luni dintr-o relatie de 7 ani (inceputa la 18 ani, era king of the hill, liber din nou si i-am venit eu pe cap). Nici eu nu eram interesata de o relatie. Insa m-am mutat la el, ca la hotel nu mai puteam sta (nu am spart usa omului, el m-o intrebat, eu i-am zis ca n-am bani sa ii platesc chiria, el a zis ca e de ajuns daca il hranesc din cand in cand; i-am zis ca vase nu spal, a zis ca nu-i bai, cumparam altele). Ne-am apropiat in tot acest timp. Si ne-am inteles incredibil de bine. Ne-am simtit super impreuna (cel putin asa cred eu ). Ne-am plimbat, am vizitat, am stat noptile vorbind despre copilarie, prieteni, parinti, patanii. Am sarbatorit 2 Craciunuri (Ortodox si Catolic), Anul Nou. Initial nu mai vroiam sa plec (nici el nu vroia). Singura sansa era sa ne casatorim. Dar nici nu ne cunosteam, in plus nu imi doream sa fac acest pas fortata de imprejurari. Puteam sa raman aici si sa ma chinui mult si bine pt acte. Sau poate intr-un final ne-am fi casatorit... cine stie... Dar lasasem in tara totul in coada de peste. Asa ca am decis sa ma intorc in tara si sa rezolv tot si apoi sa ma intorc.Timpul s-a scurs, maine plec. Ma duc in tara sa depun actele pt rezidenta aici. Oricum vroiam sa fac asta, de aceea plecasem in vacanta, sa testez terenul. Si l-am testat de l-am facut praf. Nu stiu ce mi-a trebuit sa ma leg la cap asa, niciodata nu mi s-a intamplat. Plus ca nu intelegeam cum poti duce o relatie la distanta. Am cunoscut aici o fata din Germania. Venise la prietenul ei pentru 3 saptamani. Si o intreb daca nu are de gand sa faca ceva cu relatia lor. Mi-a zis ca nu, e bine cum e, ca merge asa de aproape 2 ani. Am ramas...  2 ani??? Eu nici nu am plecat si deja ma simt ca-n filme de comedieUrmeaza o perioada de cel putin 6 luni in care voi sta in tara si voi reveni aici in vara. Si ma simt nici cal, nici magar. De fapt pur si simplu nu am cine sa vorbesc despre asta. L-am invitat in Romania in primavara, a zis ca va veni. Va fi si ziua mea atunci. Apoi eu voi reveni aici in iulie, de ziua lui. Si planul e sa raman aici pana se solutioneaza dosarul de rezidenta, moment in care trebuie sa ies din tara si sa re-intru (parca-i Windows). Si cu ocazia asta am vorbit mai in gluma, mai in serios, sa mergem in tara lui natala pe care nu a mai vazut-o de cand a plecat. Eu cred ca dupa o relatie de 7 ani ai nevoie de ceva timp sa iti pui gandurile in ordine, iar daca ramaneam cu el poate ar fi fost prea mult, prea repede. Si nu doresc sa iau in serios o relatie care pentru el ar putea fi doar un rebound... El a zis ca nu e asa ceva. Acum cred ca e partea in care eu pun intrebarea. Dar nu stiu ce intrebare am... Pur si simplu nu am cu cine sa discut despre situatia mea. Ma simt increzatoare, dar asta e doar intuitia mea (parca nici nu-mi vine sa plang la aeroport, ma simt de parca plec pt un weekend). Daca nu va merge, nu e capat de lume. Dar incertitudinea ma omoara. Poate o sa imi fac planuri ca va veni si se va razgandi si ma va deziluziona. Sau poate ajung acasa si dupa o saptamana imi spune ca nu e in stare sa tina o relatie de doar 3 luni, la distanta. Sunt atatea variabile de ma omoara. - Daca e ceva real, va rezista - habar nu avem ce simtim, suntem infatuati - Am incredere in el (stiu exact ce va face si nu ma deranjeaza - parca's cu capul sincer)- El e gelos (nici eu nu am toate tiglele pe casa, si poate are motive) - Cateva luni trec repede - Da, dar la fel, in cateva luni se pot schimba multe - De ce eu? Nu-mi place domne' asa ceva. Pai s-a dus pe garla relatie in care am pus suflet si eram in acelasi cartier. Am avut probleme intr-o relatie fiindca eram in cartiere diferite si faceam in trafic 1-2 ore. Si acum ma aleg cu o relatie la 8000km???? Uuuunde mi-a fost capul Adica, nu e relatie, ie "dating" ca asa se zice in tarile astea :))) Adica noi o sa facem "dating" cu un ocean intre noi.Na, stiu, m-am intins. Cine are rabdare sa citeasca, tot respectu'. Cine are o vorba buna, sa-i dea Dumnezeu sanatate. Cine face misto, e binevenit, mai fac si eu haz de necaz :)) |
Ooofff, Elyana de ce ti-oi complica tu viata ?!