Doar "ceilalti" sunt de vina!

roxy spune:

buna, incerc si eu sa-mi dau cu parerea neprofesionista, ...oare din punctul de vedere al copilului nu considerati ca are dreptate? Nu ea e de vina ca Lis a scris pe pereti, ca cutare a facut ceva...modul de a gandi a copiilor nu e chiar cauza- efect, asta e datoria noastra sa-i invatam, ei gandesc mai simplu, las creioanele astea aici, vin mai tarziu sa ma joc.Daca intre timp le ia altcineva ..nu e chiar vina ei ca doar nu ea a pus-o intentionat sa faca pozna.
Daca ar fi facut ea pe perete si apoi ar fi dat vina pe Lis atunci da, dar asa..
Trebuie arata mereu cand faci ceva , ce poate sa produca ceea ce face ea asupra celorlalti.
Cum ar fi in primu rand asupra ei insasi ca sa fie intelesul mai clar.
Trebuie sa ne punem in mintea lor sa vedem exact cum gandesc ei, ca sa reactionam ca atare.

Revin cu alta idee , oare nu cumva fiind mai mare ai mult mai multe asteptari de la ea decat de la sora ei, si o certi pe ea mai mult? Ar putea fi si asta o cauza, in mintea ei, probabil crede ca daca altcineva , chiar si ajutat de ea de la distanta face o prostie , acel cineva va fi certat ,(nu ea), si va simti ala ce simte ea cand e certata.

simali spune:

Poate ca-l vrei pe Vladu (aproape 10 ani) care e la polul opus:
- orice e vina lui.
- oricine-l poate convinge ca e vina lui (daca un copil da vina pe el recunoaste desi n-a facut fapta)
- daca n-are nicio vina intr-o altercatie inventeaza una ("si eu sunt vinovat pentru ca am fost acolo!!!!")
- incontinuu isi cere scuze
- isi inventeaza singur reguli pentru ca noi nu avem prea multe...
etc.etc.etc.

In ultimul an trebuie sa recunosc insa ca s-au mai atenuat putin tendintele lui de masochism (terapia a ajutat si ea destul de mult).

rrox3 spune:

Mickyyy e foarte important ce varsta are fetita ta.
Ce scrie Roxy in legatura cu intelegerea exacta a determinarii cauza-efect, poate fi o explicatie pana la o anumita varsta si numai in cazurile de vinovatie indirecta, conjucturala. Nu poate fi o explicatie pentru tuns insa.

In capul ei se pare ca e inradacinata ideea ca daca ar gresi ea, daca ar fi ea vinovata de ceva, s-ar intampla ceva foarte grav.
Ce parere are despre cei care gresesc, sunt vinovati de ceva? Cand se joaca, ce se intampla cu vinovatii? Cum sunt vazuti de ceilalti? Ce primesc?

E posibil ca in familia voastra sa se puna accentul pe vina, pe gasit vinovatul, in general. O atmosfera justitiara, chiar fara alta actiune decat identificarea celui vinovat. Poate fi un stres in legatura cu asta. E o atitudine mostenita de la generatiile anterioare si foarte naturala in cele mai multe familii, dar nu e prea funtionala. Familia nu e tribunal, unde stam cu stresul judecatii/condamnarii deasupra capului. O abordare mai constructivista a greselilor cred ca ar da rezultate mai bune.

Mickyyy spune:

Multumesc pentru mesaje si sfaturi, o sa incerc spre seara sa-mi fac mai mult timp sa va si raspund, acum am ceva treaba, si-am bagat doar un ochi.

Totusi, un raspuns rapid inainte sa fug:
noltic, sincer, nu vad cum numele ei sau formatia nostra profesionala pot fi relevante.
Malina, ca asa o cheama, are 6 ani si 9 luni, e clasa I, si mai are 2 surori mai mici (2 ani si 5 ani jumatate).

corap spune:

si mie mi se pare exact acelasi lucru.
edit: si mie mi se pare acelasi lucru pentru ca si eu am fost in situatia ei. doar la faza cu parul suntm diferite: eu nu mi-am taiat parul, eu mi-am taiat o spranceana, si nu eram in clasa I, ci in clasa a doua.

olympia spune:

Mie mi-a placut mesajul Anyei... nu pedalati pe "vina" ci pe consecinte. Cumva destul de aproape de ceea ce a spus si Noltic, e posibil ca fiind mai mare tu sa astepti de la ea sa fie mai grijulie/responsabila cu cele mici iar ea, partial din gelozie, partial ca nu-i pregatita sa faca asta, vede aceasta responsabilizare ca pe o ingradire a libertatii ei... Mi-e familiara povestea, fiul meu de aproape 16 ani (16 nu 6.9, da?)isi necajeste sora de doar 8 si daca ea se lasa antrenata si se repede si se loveste, sau darama/strica ceva, el zice "pai nu e vina mea, nici n-am atins-o , ea s-a impiedicat", lucruri perfect reale, el fiind doar cel care a provocat-o. In trecut intamplarile astea erau mai dese si mai dramatice, acu-s mai rare si mai in joaca, incerc sa le surprind in fasa. Si evident ca-s necajita ca el nu se poate (inca) abtine de a o necaji.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mickyyy spune:

l-am gasit prin arhiva, cautand respunsuri la aceasta problema, dar de data asta pentru mijlocie.

Recitindu-l, imi dau seama ca totul e trecator, si ca fiecare varsta are "crizele" ei, nu trebuie decat rabdare, muuulta rabdare.

Acum 2 ani ma plangeam de cea mare ca nu isis asuma responsabilitatea pentru greselile ei. Azi a ajuns in extrema cealalta, daca e nevoie, ia asupra ei vina altora, doar sa nu fie pedepsite (sunt f rare cazurile, dar au fost cateva situatii cand cea mica a fcaut ceva si ea a sarit in ajutorul ei, asumandu-si o parte din vina in locul ei).

In schimb mijlocia e fix in ipostaza in care era sora-sa acum 2 ani (diferenta de varsta intre ele e camd e 1 an si cateva luni). Citind primul mesaj ma gandeam ca daca schimb personajul principal, descriere i se potriveste ca o manusa. Nimic din ce face gresit, sau nu face, nu e din vina ei. Pierde vremea toata ziua in loc sa-si faca temele, iar seara la 7-8 eu sunt de vina ca nu are ea temele gata, ca nu vreau sa o ajut. In vacanta de iarna a avut de rezolvat probleme la matematica dintr-o culegere, n-a facut nimic toata vacanta, cu greu am convins-o in cateva zile sa scrie ceva, in schimb din proprie initiativa in seara de Craciun si de Revelion a venit la mine sa facem teme, ca ea are teme de facut, si mie nu-mi pasa. Dupa 3 saptamani de vacanta, temele erau neterminate, din vina cui? A mea, ca n-a vrut sa le fac atunc cand mi-a cerut ea.
Asta e un caz in care totusi ea a avut initiativa, dar sunt atatea in care nu misca un deget si tot vina altora e.

Dar, uitandu-ma in urma...cred ca nu am nevoie de prea multe sfaturi, ci doar de rabdare

Cristina_OR spune:

woow,Mickyyy,ce sentiment de deja-vu am avut citind subiectul asta .mi se parea mie ca ceva nu e in regula,in ce priveste data postarii ,dar am zis ca m-am sclerozat eu (probabil eu il citisem pe cel deschis mai recent ).





-----------------------------------------
ALEX va cere din nou ajutorul:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=176454&whichpage=1

lavi02 spune:

Stiu ca sunt off topic, voiam doar sa spun ca imi place la nebuniei cum ii spuneti voi micutei, Lizi.

buflea spune:

Chiar ca e o faza. Fica-mea, clasa 1, se comporta exact la fel. Acum 2seri mirosea in baie a parfum de traznea. Pijamaua ei de asemenea. O intreb despre asta si zice ca nu ea si nu stie ... Atat de convingator ca daca nu i-ar fi mirosit pijamaua mai ca o credeam. Am asigurat-o ca nu se intampla nimic, doar sa spuna adevarul si cu lacrimi in ochi mi-a spus ca nu stie de ce ii miroase pijamaua. I-am dat un minus, accentuand ca nu i-l dau pentru parfum ci pentru ca nu recunoste .. A zis:fine, m-am dat cu parfum pe gat dar nu stiu de ce miroase pijamaua. Am apreciat jumatatea de adevar (se daduse in mod sigur pe maneci) si a ramas cu minusul, desi a incercat sa-l negocieze.
Deci zici ca trece ?