Un sfat va rog...

nelia spune:

Remiclea, si eu sint de aceeasi parere cu Andacos. Ti-ar prinde bine o discutie cu el, fata in fata, de la adult (fost copil) la adult. Si inteleg foarte bine ca e nevoie de doi ca sa te linistesti: de tine si de tatal tau! In general, eu sint pentru conciliere, stiu ca e greu sa ceri iertare, dar daca asta rezolva ceva si incheaga o relatie, sint pentru a o face.

Dar nu in cazul tau, un copil nu poate sa fie vinovat de neputintele, frustrarile si furiile tatalui adult. Si mai ales ca dupa ce ati crescut, ati devenit adulti, cind ati trecut prin ce ati trecut cu fratele vostru si copilul lui (crunt, condoleante, imi pare tare rau ), chiar daca relatia cu mama voastra nu a fost ceea ce ii trebuia lui in viata, copiii nu au nici o vina pentru asta.

Si ce ar vrea acum, sa iti ceri scuze pentru vini inexistente, adica sa intorci si celalalt obraz si sa se mindreasca ca mai are doua fete pe linga cele vitrege si ca ca e bunic si pentru copiii vostri? Nu, eu asemenea favoare nu i-as oferi-o unui tata ca el.

Dar o discutie cu el ar trebui sa ai, sa-l suni, sa-l rogi sa va intilniti undeva si calm (ia un distonocalm inainte , ca banuiesc ca numai calma nu poti fi la o asemenea intilnire) sa-i spui tot, dar absolut tot ce ai simtit si simti in legatura cu el. Merita asta, din plin, iar tu, copilul lui, meriti sansa de a i-o spune in fata.

Daca dupa acest dus rece va dori sa aiba totusi o relatie deschisa, in cazul in care tu poti sa o ai cu el, trecind peste raul care ti l-a facut, vei vedea pe parcurs. Dar eu nu l-as lasa pina nu i-as spune tot ce am pe suflet, oricit de greu ti-ar fi... Sint sigura ca dupa aceea vei putea in sfirsit sa te linistesti pentru ca scapi de povara pe care o duci.

Sigur ca te nu te simti bine cind il vezi atit de indiferent, e inca o piatra pe care ti-o agata de git, al tau, cind de fapt de al lui ar trebui sa fie atirnata, pentru ca neputinta e a lui, nu a ta. Sigur ca ti-ar fi placut sa fie si la nunta ta, sa fie mindru de copiii lui, sa fi fost alaturi de baiatul lui, in suferinta care i-a adus moartea, carui copil nu i-ar placea sa aiba o relatie buna cu parintii lui, sa se simta iubiti si protejati in ciuda si inainte de orice!?!

Sentimentele tale sint firesti, cu atit mai mult cu cit nu ai avut in copilarie aceste lucruri si nevoia era mare atunci, inca nu s-au rezolvat pe deplin in tine probleme care vin de atunci, din acest motiv. Doar faptul ca ar trebui sa-i ceri tu iertare nu-si are locul in tabloul asta trist... el ar trebui in genunchi sa o faca si nici asa sa nu fie sigur ca poate fi iertat.

Sau poate chiar asa ar trebui sa incepi discutia cu el: tata, iti cer iertare pentru ca... si apoi sa pui pe tapet toate problemele pe care ti le-a facut, tot raul si toata suferinta ca tatal tau nu a fost cel de care ai avut si ai nevoie. Singura iertare pe care poti sa i-o ceri este ca nu ai putut duce povara cu care te-a incarcat inca de copil si inca te mai incarca, trimitindu-si mesagerii!

Nu m-as mira sa fie satisfacut de el ca, vazindu-l voi, copiii rai din prima casatorie (care nu l-ai inteles si apreciat pentru ceea ce era de fapt si nu pentru ceea ce arata si felul in care se comporta cu voi), cum se comporta cu copiii vitregi din cea de-a doua casatorie, voi sa vedeti cine este el si cum putea sa fie daca era inteles. Si daca asa gindeste, uite ca a reusit, ca ti-a transmis mai departe indoiala ca poate nu era el asa de rau, ci poate voi v-ati comportat in asa fel incit sa-l provocati! Asta poate fi valabil cind e vorba de femeia cu care a facut copiii, dar nu si cind e vorba despre copii, nu si cind e vorba de boala si moartea unuia dintre copii! Sigur ca si aici ar putea sa vina si sa spuna cit a suferit el ca i-a murit un copil, dar uitind sa ia in calcul ca acel copil s-a dus si nu a simtit iubirea si protectia tatalui pina in ultima clipa! Voua inca va mai poate cere iertare, dar lui nu! S-a dus cu ceea ce i-a oferit cit a fost in viata!

Ah, ce m-am enervat!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

remiclea spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Problema este ca, inainte de a vedea acele fotografii aproape il iertasem,uitasem mare parte din ce am trait in copilarie si chiar simteam nevoia unei apropieri mai ales stiind ca nevasta lui cu fetele sunt plecate din tara si el a ramas singur aici.Auzisem ca se poarta tare urat toate cu el si chiar incepuse sa-mi fie mila de el.Simteam nevoia unei apropieri si pentru ca relatia mea cu mama s-a racit f mult si poate simteam nevoia unui parinte pe care sa ma pot baza, sa las din greutatile ce imi atarna pe umeri dar fotografiile acelea m-au revoltat si m-am razgandit.
Ce mi-a spus matusa mea m-a socat.Ea mi-a spus doar ce ii spusese el cand a fost in vizita la ea.Nu ma gandisem niciodata sa ma duc sa-i cer iertare, cel mult sa fi intrat in vorba cu el.Dar m-am hotarat sa deschid subiectul, am zis ca poate vad eu eronat lucrurile dar mi-am dat seama ca asa e cum credeam eu pana acum.
Sotul meu mi-a spus ca stiu doar varianta mamei pentru ca eu nu i-am spus niciodata cat de tare ma batea, nu i-am spus ca am incercat de 3 ori sa ma sinucid pentru ca nu mai suportam, am incercat sa ascund totul cat mai adanc in mine si sa uit dar asa este, am deschis cutia pandorei si probabil ma voi linisti numai dupa ce voi avea o discutie cu tata.Singurul lucru ce ma impiedica este ca sunt lasa, sunt mult prea lasa pentru asta, cand trec pe langa el ma simt iar ca la 9,10 ani,ma simt iar mica si neputincioasa si imi este frica.Probabil va trece mult timp pana voi putea sa stau de vorba cu el.
Scriind acum toate lucrurile astea imi dau seama cate rani deschise port inca in mine.Si mai sunt...as avea de scris mult, mult mai multe dar imi e frica de ce se va produce in mine.Oricum sunt foarte tulburata,ma credeam vindecata dar de ieri am o stare groaznica.

roxy spune:

buna, imi pare tare rau pentru ce ai trait...dar tu ii stii adresa exacta, adica cu strada, etc...?

Pentru ca daca da, varianta cred ca mai buna decat sa fie fata in fata e sa-i scrii o scrisoare.Sa-i scrii in ea tot ce ai pe suflet, da tot, astfel incat atunci cand pui pixu jos sa nu mai fi lasat nimic nescris, eventual o tragi la xerox sa ai si tu o copie , atunci cand tie greu sa o citesti.Si ceea ce ai scris, sa-i trimiti tatalui tau.
Ca o va citi sau nu, conteaza mai putin spre deloc.Conteaza ca tu ti-ai eliberat sufletul de povara asta, pentru a putea merge mai departe.Stiu ca si eu sunt genu cand in fata omului nu pot sa-i spun nimic, da ma descurc super in scris, apoi trimit.Si acum cand am o cearta cu sotul , in fata nu am argumente, da deloc, chiar daca am dreptate, dar las de la mine, iar apoi ii scriu un mail cu tot ce vroiam sa-i spun, si functioneaza, el ia cunostinta de ceea ce am vrut sa spun , iar eu nu sunt obligata sa fiu intrerupta cand imi formulez ideea si nici nu risc sa nu mai spun ca sa nu creez alte discutii.
Daca crezi ca e o idee buna, aplic-o.
Dar eu cred ca in conditiile date cand in fata lui te simti iar copilul mic si neajutorat care asteapta sa o incaseze daca zice ceva ce supara , atunci nu te duce sa vorbesti cu el.Mergi doar atunci cand te simti suficient de puternica sa-i tii piept.
Altfel el va castiga iar , iar tu iti vei aduna alte poveri pe suflet si nu e cazul.

Victoria_mami spune:

Singurul raspuns corect aici numai tu ti-l poti da! TU CE SIMTI??? Simti ca ai fi impacata cu tine insati sa iti ceri tu iertare de la el de dragul unei relatii cu el? (indiferent daca tu simti ca ai sau nu motive sa ii ceri iertare?)

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Victoria_mami spune:

Eu as intelege asa: asupra acelor fete nu avea nici o autoritate! Si probabil a 2-a sotie nu i-a permis sa se impliice in cresterea sau in 'disciplinarea' fetelor ei. Nicidecum ca e vina voastra in vreun fel.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

raly spune:

Foarte dificila situatia in care esti si ce nu inteleg eu este de ce iti poarta pica acum cand sa zicem nu mai e violent, de ce poate fi bun cu altii dar cu voi, familia lui reala, continua sa va trateze ca si cum nu existati. Sa intoarca capul pe strada cand isi intalneste nepotul mi se pare inimaginabil.

Poate mai lasi lucrurile sa se linisteasca dar pentru sufletul tau cauta-l si intreaba-l cu ce i-ati gresit cand erati copii de nu va poate ierta nici acum.

Foarte trist. Iti doresc multa putere si nu conteaza ce vei auzi de la el sau de a unul sau altul, copiii nu gresesc sunt puri si orice ar face este iertabil, asa ca nu ai de ce sa te invinovatesti ca i-ai fi gresit cu ceva. Problema este la el, nu la voi.

Curaj si lupta si nu lasa tristetea sa puna stapanire pe tine, ai copii si ei merita o mamica fericita.

gaby76 spune:

Remiclea, eu sunt cam in aceeasi situatie cu singura diferenta ca am rezolvat problema... in modul meu. Tatal meu natural (ca altfel n-am cum sa-i spun)ma tara dupa el pe la fel de fel de fufe pe unde-si facea mendrele, mi-a luat catelul de acasa si l-a dus la copiii unei amante (s-a dus mama si mi-a adus catelul acasa) si multe altele. Ba chiar, cand aveam 3 ani a vrut sa se arunce de la balcon cu mine in brate si-mi amintesc si in ziua de azi cum al meu "tata" ma tragea de subsiori si bunicul meu de picioare in incercarea de a ma smulge din bratele "tatalui". Dormea cu securea sub cap si zicea ca vrea sa ne omoare... si altele. Mama a divortat cand aveam eu 5 ani. El s-a recasatorit (e si acum casatorit cu acea femeie si le doresc multi ani inainte) are inca o fata pe care eu am vrut sa o consider sora mea (asa si este daca ma gandesc bine) dar mi-a fost interzis accesul la copila. Am patit acelasi lucru se facea ca nu ma vede. La un moment dat am lucrat la aceeasi firma si cand ma zarea se intorcea cu spatele. Bun, am zis ca ar trewbui sa vem o discutie. Si ne-am intalnit i-am explicat ca simple cunostinte nu putem sa fim ca nu e in legea firii, i-am spus ca totusi suntem tata si fiica, ca eu il inteleg ca nu ma poate iubi ca pe sora mea pentru ca nu a fost langa mine sa vada cand cresc, cand plang, cand ma bucur si ca nici eu nu-l pot iubi asa cum ar trebui din aceleasi motive. Dar stii ce mi-a raspuns??? Ca eu ar trebui sa am grija de el !!! Ei nu zau!!! Da' ce io te-am facut pe tine sau tu pe mine??? I-am spus ca atunci cand o fi batran si bolnav am sa am grija lui dar atata timp cat el n-are nici pe naiba ce ar trebui sa fac??? La un moment dat mi-am dat seama ca am vorbit 2 ore degeaba!!! Tot imi spunea ca maica-mea a facut si a dres... de parca de asta era vorba. Bun. Am lasat-o balta. M-am casatorit si eu de 2 ori, n-a fost nici macar la starea civila nici la prima si nici la a doua. Intr-o buna zi ma trezesc cu el la serviciu. Nici nu l-am recunoscut initial. A venit sa vada ce mai fac. OK. Am stat de vorba (vorba vine), mi-a povestit cat de desteapta si frumoasa e sora-mea, ce destept si frumos e el... eu n-am nimic cu sora mea, chiar imi pare rau ca nu putem sa ne intalnim dar dupa atata timp in care nu l-am vazut nu a catadicsit sa ma intrebe deloc despre mine... si, ultima faza pe care a facut-o a fost ca si-a vandut apartamentul si s-a mutat la bucuresti.. n-a suflat o vorba. am aflat de la altii. si, acum chiar am incheiat orice legatura pentru ca nu are nici un rost. EU nu sunt copilul lui decat in acte. Trebuie sa acceptam astfel de lucruri. Suntem nevoite. Nu mai vreau sa am nici o legatura cum un OM care nu ma doreste in viata lui chiar daca este vorba de tatal meu. Asta e. Punct si de la capat. Din fericire am avut mereu oameni de calitate langa mine, oameni la care am putut sa apelez cand aveam nevoie de un sfat pe care nu mi-l putea da tata.
Asa ca nu vad de ce ar trebui sa-ti ceri tu scuze!!! Sa-ti ceri scuze ca existi??? El a facut posibila existenta!!! Sa auzi si versiunea lui??? La ce-ti foloseste??? Nu are nici o scuza!!! Tu erai si esti copilul lui, copilul care nu avea nici o vina ca ei nu se intelegeau!!! Pe mine nu m-a interesat nicodata vreo "varianta" povestita de "binevoitori". Pe mine m-a interesat strict relatia meau cu el si nu relatia lui cu mama!
Capul sus si lasa-l in plata Domnului in noua lui familie fericita!! Nu merita atatea ganduri si sentimente de vinovatie false induse de cine stie ce "matusica"!