tipaaa
Raspunsuri - Pagina 9
narcisam102 spune:
Daca chiar esti psiholog atunci trb sa sti mai bine decat oricare dintre noi de aici ca atunci cand urla asa un copil incearca sa atraga atentia.
La adolescenti e faza cu vorbitul tare... la fel de enervanta dar...toti trecem prin fazele astea fie ca vrem fie ca nu. numai ca uneori mai uitam :)
Daca urla de fiecare data avea o prb cu autobuzul dar asa...e doar atentie...ma gandesc eu... fara a fi psiholog
adinag spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina.click Sincer si eu ma intrebam daca merg metodele de distragere a atentiei. |
La noi depinde de copil :). La fata, cand avea 2-3 ani, mergea aproape intotdeauna cu distrasul atentiei. Asa e felul ei, nu e fixata pe o idee, asta stiu abia acum (atunci credeam ca ea e super-incapatanata ;) ).
La baiat, care face curand 3 ani si a avut faza cea mai incapatanata pana acum cateva luni, mai rau faceam daca incercam sa-i distrag atentia. Ca el daca vrea una, aia o vreasi nimic altceva :). Imposibil, se enerva si mai rau.
Didididi spune:
Cand copilul intra in faza acuta (ca el nu intelege orice la varste mici) e mai bine sa il lasi 5 minute sa se descarce si apoi sa incerci sa il abordezi. Nu de alta, dar nu te mai aude. In rest, merge bine inca la noi faza cu distrasul atentiei: uite luna, a aparut catelul sa pape(asta cu privitul pe fereastra ne a scos din multe belele), samd.
Sincer, pe mine m-ar stresa situatia sa am copil care zilnic are crize in faze acute. Ar insemna ca eu ca parinte ori il pun pe copil in situatii frustrante, ori nu stiu cum sa gestionez situatiile aparute.
Legat de povestirea cu bunica, e limpede ca bunica e depasita de situatie. E vorba totusi de un copil de 2 ani, nu poate fi zilnic nervos.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
ina.click spune:
Mai din ce imi aduc eu aminte foarte vag mai exista si urlatul ca semn de protest in fata unei injustitii
Copiii au uneori un simt foarte ascutit al justitiei. Accepta reguli fara sa le conteste dar odata incalcate acestea sau micile lor drepturi isi urla indignarea pana la ceruri si inapoi.
Si mai exista si bazaitul din inertie. Dar nu urlat la paroxism. Vai, pe mine ala ma sacaie de fapt 
In care i-a trecut supararea, de fapt a uitat si de ce plange, dar inca se mai maraie. Daca te uti la el se inteteste bazaitul, daca te uiti in alta parte se ia cu jucariile...si mai bazaie...nitel...etc
26 + 
Didididi spune:
Ina, din fericire pe asta cu plansul din inertie inca nu am experimentat.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
ina.click spune:
Nu? :)
O bazaiala din aia monotona..se mai opreste, mai maraie...mai vede o jucarie...se uita la tine..hmmmce faceam eu aici? a da, plangeam...waaaaaaa....26 +
DarkBendis spune:
Bazaiala din inertie...nu stiam ca asa ii spune da' avem si noi din asta 
Adica Mister (de aproape 2 ani) pohteste la biscuiti (cu o ora inainte de masa de pranz)sau vrea sa se serveasca cu a treia cutiuta de fromage frais din frigider. Daca nu primeste ceea ce musiu pohteste, se lasa cu bazaiala. Noroc cu cele 3 pisici... surssa inepuizabila de distrat atentia. Deci: waaaaa! ... ooo, uite cum se joaca Sheeba cu soricelul de plus... vaaai ce interesant... hehe funny kitty hehe rad cu gura pana la urechi stati un pic oameni buni eu eram de fapt suparat deci waaaaa !
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008) 
"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
ina.click spune:
A, dar nu stiu daca asa ii spune. Dar n-am stiut cum sa definesc bazaitul cu pricina. Ca nici plans nu mai e. E de obicei finalul unei reprize de plans sau tipat, sau esecul acesteia - cand parintele a reusit sa o contracareze 26 +
DarkBendis spune:
Yap, asa-i. Adica waa-ul de rigoare apare dupa ce noi ne-am lamurit ca biscuiti primeste eventual dupa masa de pranz, nu inainte sau in loc de, sau ca fromage frais e "all gone", adica nu mai e Deci dupa plansete si eventual trantit o jucarie pe jos, luat in brate si explicat... finalul e bazaitul asta "eu te-am inteles pe tine, dat na, tot sunt suparat ca nu-mi dai ce vreau".
Vorba childminder-ei mele, femeie cu peste 15 ani de experienta in ingrijirea copiilor, vom avea nevoie de rabdare multa, multa, dar vestile bune sunt ca 1) este foarte normal ca astia mici sa ne testeze limitele 2) "dealing with frustrations" e o chestie care se invata, nimeni nu se naste cu skill-ul asta 3)trec si astea... si vin altele la rand
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)
"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
corap spune:
mi s-a intamplat si mie sa fiu "in rolul doamnei daneze" - cu fi-mea (3 ani) in rolul terminatorului vanat si cu vene umflate, intr-o situatie similara, ce-i drept in tren, nu in mijlocul fiordurilor.
era extrem de obosita dupa o zi de umblat, eram in tren spre londra si nu i-a placut locul pe care i l-am oferit (banuiesc ca i s-a parut ceva nedrept combinata cu o forma de gelozie fata de frate-su).
la fi-mea cu distragerea atentiei nu merge neam.
asa ca s-a pus pe urlat, tavalit si "facut opturi" pe jos. trenul destul de plin. eu pe jos cu ea, incercam sa o strang la piept si singura mea solutie era sa fiu zen. i-am povestit de toate cele, cu o voce calma (vezi descrierea de mai sus a danezei).
nimeni nu s-a oripilat, nu s-a bagat sa dea sfaturi & co, n-a plecat sa-si caute alt loc. nici macar vo privire ostila n-am vazut.
urletele au durat pana la momentul in care ne-am dat jos din tren si am putut sa o car in brate si sa o linistesc prin apropiere fizica, pupici si explicatii pe care a inceput sa le auda abia dupa ce s-a linistit.
ideea e ca uneori copiii urla. pentru ca simt oboseala, disconfort, sunt hiperstimulati sau vor ceva anume pe care nu stiu sa-l exprime in cuvinte.
sa-i dai "ignore", sa-i astupi gura sau sa-l bati ca sa taca nu rezolva nimic long term. educatia nu inseamna "sa nu te faca / sa nu se faca copilul de ras". educatie inseamna in primul rand sa faci copilul sa fie constient de consecintele faptelor sale (si sa tina cont de ele). si asta cere timp indelungat.