Procrastinarea

maru spune:

procrastinarea este faza incipienta (stiu ca nu e corect spus), or sa zicem usoara, a dizabilitatii de organizare.
Noi ne confruntam zilnic cu asta, Andrei este diagnosticat cu aceasta dizabilitate.
Pentru el merge f bine compartimentarea si organizarea in structuri bine definite a sarcinilor de la scoala. Eh, lupta continua...

Katya spune:

Sint de acord cu Kariguld,nu e un merit(neaparat)ca esti organizat,asa cum nu e o culpa ca nu esti,fiecare cum e construit.Nici eu nu intirzii,eram prima chiar si la intilnirile amoroase,sint in gara cu o ora inainte sa plece trenul,cu 10 min inainte sa vina autobuzul,fac bagaje cu 2 sapt inainte,ce sa mai...Si tot cum zice Kari,imp e sa nu-i afectam pe cei din jur.Si ce am observat eu la persoane care sufera de procrastinare(eu cunosc 2 barbaticu aceasta pb,dar as zice ca o au intr-o faza deja patologica)e ca e imposibil ca starea lor sa nu le afecteze copiii:ma refer la aspectul de care vorbea Arcadia,cu intirziatul si aminatul constant.Eu n-as putea trai linga un om care nu e niciodata gata,care zice tot timpul stai putin ca vin si nu mai vine,care zice ca suna si nu suna,care-si strica programul lui si pe al altora,am avut in vizita unul din cei 2 barbati si ne-a capiat in alea citeva zile,nimic din ce programam nu era facut conf programului,minune a fost ca a prins avionul-tot asa,cum ziceti voi,sub presiune s-a mobilizat si a reusit de a plecat...

Adevarul e ca tb sa cautam echilibrul,ca nu-i bine nici prea organizat...devii agitat...

miriama spune:

Citat:

citat din mesajul lui kariguld Citat: citat din mesajul lui nelia Kariguld, pai hai sa facem schimb: noi iti dam de-a noastra si tu ne dai de-a ta. Si asa iesim toate in cistig. Eu sint curioasa cum faci, cum iti planifici si organizezi ziua si, mai ales, cum reusesti sa te tii de ceea ce ai de facut fara sa fii tentata sa faci altele... care nu-s pe lista. sigur ca facem schimb! schimb de mame! chiar niciodata nu am aprofundat aspectul asta. mereu am pus pe seama faptului ca seman cu parintii mei. mama mea lucra, cu 4 copii nu era usor, o casa cu etaj si curte destul de spatioasa, erau intotdeauna puse la punct. stiu ca venea de la servici, in jumatate de ora strangea si facea curat. apoi pregatea mancarea, intre timp se ocupa de noi copii. venea tata, petrecea si cu el cateva zeci de minute singuri. nu-mi amintesc sa fi fost dezordine in casa, munti de rufe sau alte lucruri in neoranduiala. eu probabil ca am mostenit-o.... o zi a mea, se desfasoara asa: trezirea intre 6: 30 -7:00. cafeaua prima data. dar nu stau cu ea in mana....o beau pana spre ora 12. la 7 copii deja au plecat la scoala. (de vre-o trei ani se trezesc singuri, se prepara ptr scoala si pleaca) strang cateodata patul lui fiimio. in general e foarte ordonat si nu-si lasa lucrurile imprastiate. la fiicamea in camera la fel, ordine. ea intotdeauna isi strange patul. cand vremea e buna plec cu bicicleta in parc. spre ora 9 sunt acasa. incep lucrul (cand lucrez de acasa). intre timp mai pun rufe in masina de spalat sau fac alte treburi. nu fac nimik cu greutate, totul curge normal. mancare gatesc numai daca e absolut necesar. sotul mananca la servici, copii la after-school. nu aman niciodata ceva pe considerentul :'las ca fac mai tarziu, las ca fac maine..." dupa amiaza pe la 4, 5 apar copii. stam de povesti ce-au facut, ce-au patit in ziua respectiva. ne dragalim....intre 6 si 7 luam cina, apoi fiecare program de voie. aproape in fiecare seara ne jucam toti patru. e ca o traditie la noi. vara iesim in parc cu rolele copii, bicicletele noi. nici un lucru nu mi se pare greu-complicat de facut. e adevarat ca nu toate treburile imi fac placere, calcatul de ex, dar nu aman. imi gasesc timp sa citesc, o carte sau presa de la noi, cateodata pe cea romaneasca. intr-o zi din saptamana ma ocup de mine cateva ore. ies in oras cu o prietena, cateodata singura. nu-mi cumpar lucruri inutile, nu beau cafele sau sucuri in oras. ma plimb, vizitez pe cineva, fac voluntariat la Centru de autism. vizitez un azil ptr batrani, unde satu de vb cu batranii de acolo (discutii banale, despre nimicuri, dar ptr ei sunt mana cereasca, ca nu au cu cine vorbi). nu intazii niciodata nicaieri. daca ai o intalnire cu mine, eu voi fi acolo sa te astept! in casa nu am lucruri inutile, mobile sau alte minunatii. periodic ma debarasez de ce nu folosesc o perioada de timp. de acte si corespondenta se ocupa sotul. el mai amana unele lucruri, nu pe ultima suta. a fost soacra de doua ori la noi anul asta si ma intreba cand fac treburile, ca ea nu ma vede niciodata facand nimik si cu toate astea casa arata mereu ordonata. poate ca, chiar nu faceam nimik! nu cred ca exista nici un secret ptr reusita, pur si simplu suntem diferiti, avem ritmurile noastre proprii in care ne-am format. atata timp cat nu sufera cei din jur, e bine sa ne pastram echilibrul. Bazar general pe DC ********************* VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA Speranta si incredere pentru David _M-am nascut pentru succes!

kariguld spune:

Nelia, sa nu cumva sa crezi ca la mine sunt toate aliniate ca la cazarma si poti sa-ti faci mustata in podele. nooooo. pot sa spun doar ca e ordine.
pe de alta parte, nu-mi place dezordinea si toate sa fie de-a valma. simt ca nu am aer, parca navalesc toate peste mine.
si ai mei copilasi au idei trasnite, sa picteze tricouri, sa decupeze tot felul de poze si pozulete sa le lipeasca mai apoi pe o plansa. si ma las prinsa in jocul lor adesea.
de vre-un an si ceva am inceput sa pictez. pe panza, picturi simple deocamdata. imi place enorm, am descoperit intamplator placerea de a picta. ma ajuta, ma relaxeaza, nu ma plictisesc deloc, fac tot felul de combinatii. de vre-o cateva ori l-am tarat pe sot la magazin sa-mi cumpar vopsele.

intrebare. sotii vostri cum sunt? cum va impacati daca sunteti unul procrastinare si celalalt ca mine (de ex).
al meu nu pot sa spun ca-i procrastinare, dar inclina cateodata intr-acolo. desi e tipicar si foarte echilibrat, in general.

kariguld spune:

nu Miriama, sunt leu!!

Katya, . am avut in tinerete un prieten, chiar am fost aproape de casatorie, era pana in maduva oaselor procrastinare. nu venea niciodata la timp la intalnire, daca se anunta la mine la masa ptr ora 13, el ajungea la 17. re-re-reincalzeam mancarea pana imi venea sa io pun in cap cand ajungea. nu se grabea niciodata nicaieri, intotdeauna intarzia la servici. in casa la el era ca in depozit, mai rau chiar. vorbele lui favorite 'mai stai putin (putinul ala insemna cateva ore), ce te grabesti asa? lasa ca e timp (desi timpul era trecut).
mergea la posta sa-si plateasca facturile fix cu 5 minute inainte de inchidere. adesea pierdea trenul. si daca mergeam cu masina undeva, era catastrofa la condus. toti aveau prioritate!!!!! pe parbrizul din spate avea o lamaie MARE de incepator, desi avea carnet de f multi ani. cica:"ma ocolesc toti, ma vad ca sunt incepator, asa ma protejez!" era un tip fain, volubil si sincer, numai ca n-a fost sa fie. si azi e necasatorit si cam tot la fel este.

miriama spune:

Citat:

citat din mesajul lui kariguld nu Miriama, sunt leu!! ********************* VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA Speranta si incredere pentru David _M-am nascut pentru succes!

viviana spune:

Kariguld, Celcesforaie? Oh, doamne! E atat de ordonat, de tipicar, de echilibrat... Cum a venit factura cum a platit-o.

Are agende, agendute, si listute. Si culmea e ca si scrie in ele! Pune data, scrie cu bulinute si cu liniute in ordinea importantei lor.

Umple frigiderul de post-it-uri: "Sa nu uit s-o sun pe mama. E ziua ei" "Peste 2 saptamani am intalnirea de 25 ani"... etc

Si eu i le ghemotocesc: "Cum, mai sa uiti ca-i ziua maica-tii? sau sa uiti ca ai nu stiu ce intalnire?"

Sifonierul:
la el: totul aliniat si pus la dunga
la mine: eh, ca la mine, sa nu intram in amanunte.
Agenda comuna de telefon:
numerele lui: scrise ordonat cu pixul, parca-s scrise cu rottringul (e inginer, are circumstante atenuante)
numerele mele: scrise aiurea, cu creionul sau alte pixuri colorate, cu stersaturi si trimiteri la diverse pagini.

Dar... Asta vara mi-a facut-o! S-a intors mai devreme din concediu si a stat singurel o luna.
Nu a facut ordine ca nu avea de ce. Dar, a disciplinat totul.
A cumparat cutii si cutiute in care pus, malaiul, faina, zaharul, pesmetul si alte ale de bucatareala.
Dar, nu s-a oprit aici. A decupat etichetele de pe pachete (cu cutter-ul) si le-a lipit pe cutiute.
Cand am ajuns acasa, dupa 16 ore de zbor, moarta de oboseala si somn, a trebuit sa asist la deschiderea dulapurilor si era asa de fericit cand imi arata ce a facut!
Si eu ma gandeam: "cum mama naibii, i-a dat prin cap ca eu pot confunda faina cu zaharul pudra, sau malaiul cu pesmetul? Daca el isi pune sare in cafea in loc de zahar io ce vina am?"

Of, sa nu ma mai lungesc (ca acuma imi vine sa va povestesc ce mi-a facut cu sifonierul) este total contra procrastinarii. Totul la el se petrece atunci cand trebuie, cum trebuie nu amana absolut nimic.

Nu e spontan (da, sunt eu pentru amandoi). Noroc ca are simtul umorului!
Si are o mare oftica pe mine! Nu pentru ca am tendinte procrastinare, ci pentru ca, cu toate astea, mie imi ies lucurile mai repede si mai bine decat lui.
Si nu pricepe de ce!


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

nelia spune:

Kariguld, sotul meu este asa si asa, adica el e 'boem' din fire, ca si mine, ne-a tunat si ne-a adunat cum a zis mama lui cind m-a cunoscut si a rasuflat usurata.

Dar e ordonat din fire, cu ale lui (el zice ca in general, eu zic ca numai pentru el) si ma mai ajuta si pe mine sa fiu cu hirtiile, cu facturile, el e cel care le plateste imediat, am invatat si eu sa fac la fel, cu multe alte maruntisuri fac la fel, pentru ca sint intr-adevar multe si daca le lasi tu pe ele, nu te lasa ele sa traiesti. De fapt, treptat am preluat cam tot ce e hirtie in casa, nu ca as fi mai ordonata ca el, dar nu lucrez si... ca si Viviana, le fac eu cum le fac, dar imi ies mai bine, nu functionez logic ca el, insa intuitia mea dar gres foarte rar. Dar sa nu-mi spuna prea des ce sa fac, ca ies scintei... sa ma lase asa, ca si cum de la mine a venit ideea...

Ne intelegem cumva... Dar si eu, de dragul copiilor, nu neaparat al lui, ca rar ies scintei de la diferentele dintre noi, fac eforturi mari, uriase, inumane chiar sa fie relativ ordine, sa gasim ceea ce ne trebuie si sa iesim totusi din casa la timp, sa avem un program (avem unul familial pe perete in care notam tot-tot), nici nu s-ar putea altfel... am trei copii de dus si de adus din trei locuri, fara masina (ca eu nu conduc, cumva tot de aici mi se trage frica de masina si condus, ca eu ca eu, dar ce vina au ceilalti soferi?), au toti activitati extra... Cea mare are lectii si trebuie sa ma tin de ea, s-o ordonez, cea mica seamana cu tati, e mai ordonata... ce mai, program ca la carte, altfel nu s-ar putea.

In concluzie, unde a fost si este musai, m-am lasat sau ma las ordonata, invat de la altii care sint. Am o prietena cum esti tu, de la ea am invatat multe... la ea e instinctiv, asa a fost dintotdeauna (la ea chiar sint toate aliniate, ca la cazarma... ca tot imi zice sotul ca n-am facut armata, mi-ar fi prins bine), asa cum eu nu le am. La mine de la natura e sa fiu la polul opus... Sint deschisa spre schimbari, doar sa nu ma bagi de tot in automatisme, ca ma pierzi... ma anulezi ca om.

Desi, am ajuns la concluzia ca de fapt asta e solutia, sa faci la inceput dupa lista, sa bifezi tot asa, ca la scoala. Facind mereu, la timp si cite putin, devine un automatism. Pe unele le-am facut, ca erau necesare, dar mi s-a intimplat de exemplu, din automatism (temporar!), sa ma duc seara sa spal tot ce e in chiuveta... si dupa doua farfurii sa-mi dau seama ca asta nu sint eu, mai spal vreo trei si mai las si acolo, de saminta...

Afecteaza pe cei din jur daca iti spui asta esti si gata, eu nu mi-am mai permis inca de la primul copil sa fiu cum sint in realitate, am considerat ca as fi tare egoista daca as fi. Ca nu reusesc intotdeauna, ca mai clachez, da, dar in general sint deasupra valului, doar ca... pe pielea mea (nopti la rind stau si recuperez ineficienta de peste zi si la un moment dat se acumuleaza oboseala... si chiar si asta poate afecta pe cei din jur.

Dar eu... daca as fi doar eu!!! Eu nu mi-am dat niciodata o intilnire cu vreun pretendent in oras sau cu prietenii... Le spuneam doar sint si eu pe acolo, in jur de ora cutare... daca va gasesc bine, daca nu, alta data. Iar prietenii apropiati veneau si ma luau direct de acasa. Bagaje, plecat, intilniri, RV-uri - stresuri mari pentru mine, rar am pierdut ceva, rar mi s-a intimplat sa intirzii la vreo intilnire oficiala, mai intirzii la cele prietenesti, dar cu ce eforturi, numai eu stiu! (am si ghinion, de fiecare data cind trebuie sa plec, ori face kk unul din copii, ori curge apa pe undeva, am avut chiar si inundatie, ori ma suna cineva si e urgent sa raspund la telefon... of, de multe ori nici nu am mai plecat pentru ca prea mi se pareau semne ca mai bine stau acasa... am vrut sa plecam in State si cind sa iesim pe usa tocmai am constatat ca am aruncat frumusel un plic cu 500$ la gunoi, nu stiu daca el, eu sau vreunul din copii, cert este ca era pe masa si... nu mai era)

Astazi m-a mobilizat subiectul si pina acum am bifat de pe lista (din cap, rar imi fac scrise in afara de programul de pe perete, nu de alta, dar mi-e teama ca o incep si n-o mai termin de scris) vreo cinci lucruri ce trebuiau facute. Va las, sa mai fac vreo cinci pina iau nametii in piept ca sa aduc copiii de pe unde i-am dus.

Iar timpul in care am scris acest mesaj, trebuie si el recuperat... ca doar de asta sint nopti, nu? Nu stiu ce m-as fi caut sa fie mereu numai zi...

M-am intors sa va intreb daca stiti senzatia aia de sufocare cind au un pulover strins pe git? Ei bine, pe mine nu ma deranjeaza acestea, chiar imi plac, mai ales iarna, dar exact aceeasi senzatie este cind port ceas la mina. Ma su-foc! Ma uit la el din 5 in 5 minute, am senzatia ca niciodata nu voi ajunge la timp, ca timpul sta pe loc... Nu port in perioadele in care imi permit sa procrastinez, dar il pun cind nu-mi permit.

Si nu-mi gasesc locul, tot timpul am senzatia ca sint obligata sa fac ceva care e impotriva firii mele si care ma impovareaza peste masura. Daca nu ar fi lucruri fixate la ore fixe si le-as face in ritmul meu, le-as face din placere (chiar sa si calc, citeodata imi place, chiar ma relaxeaza... si munca fizica in general ma relaxeaza, numai sa nu ma uit la ceas si sa vad ca mai am o ora si mai sint nu stiu cite de facut)

Adevarul este ca timpul pentru mine are alta relevanta decit fata de multi oameni pe care ii cunosc. Sint doua tablouri ale lui Dali care reprezinta tare bine perceptia mea despre timp (de fapt, daca as fi sa pictez si as avea talent, cam ca Dali as picta). Ia sa vad, v-am ghidat suficient ca sa le ghiciti care sint!?!


CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ariel_7000 spune:

nelia,
http://ceasuri.ro/Nostalgia/topire.htm ?

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"

daniela_b spune:

Si al doilea poate ca e asta...
http://www.leninimports.com/salvador_dali_gallery_soft_watch_at_moment_of_first_explosion.jpg
?


Eu m-am descurcat binisor azi, provocarea e sa o tin tot asa...( deja primul pericol s-a si itit de dupa gard: am racit puternic si am facut o laringita chinuitoare, imi vine sa stau doar in pat).

Iata inca un articol de ajutor:

http://training-vanzari.ro/2009/02/procrastinarea/

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii