Sezatoarea canadiana ***(200)***

mikiion spune:

Lorelaim m-am gandit la tine .

codritu spune:

Nelia, eu te inteleg ca nici ai mei nu se inteleg deloc si mi se rupe sufletul. Sunt foarte diferiti temperamental si sunt baiat si fata. Se mai joaca din cand in cand si se mai raliaza impotriva noastra, dar mai mult se cearta si se imping unul pe altul. Tudor, eu zic ca e un caracter mai maleabil si mai usor de modelat si, pana sa se nasca Petra a fost usor cu el. Petra e foarte incapatanata, competitiva si galagioasa, asa ca isi impune punctul de vedere si cu forta daca altfel nu se poate frustrandu-l pe frate-sau. El s-a schimbat mult dupa ce a aparut ea, e tot timpul in alerta si se impung cum prind ocazia. Eu incerc sa temperez situatiile de criza, dar e foarte greu. Am crezut ca numai la mine e asa si imi fac foarte multe griji, reprosuri si frustrari pe tema asta. Poate reusim sa ne intalnim sa schimbam idei.
Si-a luat cineva bilet la Hrusca pentru al doilea spectacol?
Va pup

nelia spune:

Zavalita, nu, cum sa nu ma supar. Mi-e ciuda pe parintii tai ca nu au stiut sau nu au vrut sa procedeze altfel, ca sa aveti o relatie acum si sa va simtit ambii copii valorizati, asa cum meritati. Da, poate ca am raspuns rapid, dar asta pentru ca sint sensibila la acest capitol, ce mai, ar trebui sa traiesti o saptamina al noi in casa ca sa intelegi tot ce spun...

Pe de alta parte, eu inteleg cum stau lucrurile. Oricit de mult ti-ai iubi copiii (eu sint sigura ca parintii tai te iubeau), viata curge atit de repede, timpul la fel, sint atitea de facut, unii copii pur si simplu asa sint, cer mai mult si mai cu insistenta, sint mai volubili, ocupa mai mult spatiu... altii sint mai tacuti, mai linistiti, se multumesc cu mai putin sau pur si simplu forma de manifestare a nemultumirilor nu e exterioara, le rumega acolo in sufletelul lor... incit, ca parinti, prinsi in cotidian, poate e greu sa observi toate acestea, stii ca le-ai dat de toate, ca-i iubesti si lasi lucrurile sa curga de la sine...

Dar nu e asa, pentru ca eu sint de parere ca nimeni nu are dreptul sa-l faca pe un copil sa se simta inconfortabil in familia lui, sa se simta mai putin iubit... ca uite ce se intimpla de la un lucru aparent minor. Nici parintii, dar nici unul din ceilalti copii... si nici macar copiii pe parinti. Cind ma simt exploatata , ii asez pe toti in cerc si le spun ce simt, ca nu e normal si ca lucrurile trebuie sa se schimbe si sa ne simtim toti bine in casa. Si functioneaza, cel putin urmatoarele citeva ore, ii vad sensibilizati si dornici sa ma faca sa ma simt bine.

Noi am fost patru si stiu ca as putea sa-i reprosez mamei mele multe, dar nu si felul in care ne-a iubit si ne-a dat fiecaruia locul in casa. Nu am nici o problema aici, iar noi, fetele, ne iubim si ne ajutam atit cit putem mai mult decit patru surori, ca niste prietene. E mare lucru pentru un om in viata sa stie ca nu e singur!

Incerc tot timpul sa gasesc solutii, de a incuraja pe toti din casa sa comunice, sa spuna ce nu e in regula, tocmai de teama ca nespuse la timp, ajungem sa facem armasari din tintari.

In acest sens, Agata a primit in dar de la acelasi mos un joc, se numeste Brin de jasette. Am jucat un pic aseara, dar trebuie sa citesc eu regulile bine... in mare, ideea este ca incurajezi, prin joc, oamenii sa vorbeasca despre ei, sa comunice, sa vorbeasca despre emotiile si sentimentele lor (nu la modul sa spui lucruri intime, ci lucruri care spuse familiei, prietenilor, ar putea fi discutate si gasite solutii). Ah, deja a spus Agata vreo doua si mutii astialalti doi, Octav si Tudora... de m-au pus pe ginduri, desi banuiam eu ca asa stau lucrurile.

Deci, nu m-am suparat, vezi ce ma freaca problema, nu?

Lorelaim, interesanta cartea 'Raising a thinking child'. Se refera la cum sa cresti un copil care gindeste sau cum sa faci sa creasca asa? Ca eu asta vreau, sa cresc copii care gindesc viata si care deschisi, comunicativi... si asta cu cit mai putina constringere. Daca au astea, restul le rezolva ei... O voi cauta, tu pui multe linkuri cu carti, mi le-am salvat pe toate, numai timp sa am sa le si citesc.

Am intrat acum pe link si am citit, eu nu stiam.... of, normal ca ti-a trecut cheful de plimbare.

Codritu, eu una astept cu mare interes intilnirea cu tine, cred ca trebuie sa luam pietre-n gura cind vom reusi. Asa e si la noi, intre fete, cei mici si cea mare cu cel mic sint in regula, se cearta in limite normale. Fetele sint si altfel in concurenta, aia mare nu invata - cea mica asta ar face toata ziua, dar n-are lectii, imi cere sa-i dau eu ce sa faca, li se par la amindoua ca sint mai putin frumoase, trebuie sa le arat exact ce au frumos fiecare... oh, si lista e lunga tare. Mie mi-a luat timp sa-l pun pe aduc pe tati in faza in care fetele sint amindoua printese, la fel de frumoase, la fel de destepte, la fel de cuminti... sau oricum, dar pe picior de egalitate, ca si in fata lui erau in razboi, care e printesa lu' tati. Mai bine de mine, ca io n-am decit un print, si ala mamos pina in pinzele albe...

Noi avem petrecere toata dupa-amiaza, e ziua unei fetite, cu un film in program. Dar cind m-am uitat pe geam, mi-a trecut entuziasmul...



CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

pitilache spune:

Poftiti la noul capitol 201.