Copiii, motiv de despartire...

...pentru un cuplu daca nu au ajutor in cresterea lor. Cam asa povestea Andreea Esca in emisiunea "Doamne de poveste" secretul casniciei ei aratand care pot fi motivele destramarii unui cuplu: primul copiii care ar putea rupe legatura dintre soti, iar al doilea motiv legat de factorul financiar.
Cred ca un copil leaga un cuplu.

alex_andra spune:

Esti convinsa de asta, pentru ca, probabil asta ti s-a intamplat tie
Eu am o prietena, care s-a ocupat singura de copil, oboseala si frustrarea s-au adunat, tatal copilului se distanta tot mai mult, pentru ca nu considera barbatesc sa schimbe pampersi, sau sa se scoale nopatea sa hraneasca copilul, sau sa iasa cu el la plimbare,ea tot mai obosita, el isi cerea "drepturile" de sot, ea nu-i raspundea, pentru ca nu mai putea fizic sa mai faca fata, etc, etc.

Deci, se poate si asa.
Nu spun ca e obligatoriu, dar exista cazuri.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

olim spune:

Sunt de acord cu ce spune Andreea Esca
educatia diferita a celor doi soti isi spune cuvantul cand apare un copil din pacate.De obicei ori apropie cuplul, ori il indeparteaza de tot.
alex_andra a spus si alte motivecare ar putea duce la o despartire.

liliana83 spune:

Eu cred ca are dreptate, dar , sunt subiectiva , ma refer la cazul nostru.
Noi suntem impreuna de 7 ani, pana s-a nascut baietelul ne-am inteles f bine( au mai existat discutii si intre noi , bineinteles ca in orice cuplu, dar in mare a fost mai mult decat ok), in perioada sarcinii sotul a fost exemplar, am fost tratata ca o printesa, mi se faceau toate poftele si eram servita la pat. Cu toate acestea , dupa nastere, a urmat o perioada groaznica. Nici nu vreau sa-mi amintesc . Copilul a avut colici pana la 6 luni , zbiera efectiv de diminiata pana seara tarziu, ziua nu doarmea mai mult de o ora , cand alti copii in aceiasi perioada dorm aproape tot timpul, am aflat ca are o problema la inima, eram de nerecunoscut , cu cearacane si pete pe fata , sotul avea probleme la servici , si-a schimbat jobul, venea tarziu acasa , iar eu eram nervoasa si-mi varsam nervii pe el ca ma lasa singura toata ziua , desi nu era el practic vinovat . Ne certam din absolut orice , simteam cum se naruie totul , vedeam cum toata perioada frumoasa devine amintire din ce in ce mai indepartata. Recunosc ca m-am gandit mult la divort , dar in sufletul meu il iubeam inca,i-am spus-o chiar si lui, a fost singura data cand sotul mi-a zis intr-o cearta putenica un cuvant urat!
Am fost intr-o excursie la munte, si-am facut greseala s-o luam si pe mama mea. Mare greseala! In astfel de cazuri nu e bine sa fie cineva din familie intre cei doi soti .Nu face decat sa agraveze lucrurile. Nici acum nu-mi dau seama cum am reusit sa trecem peste acea perioada! Dar ... a trecut, deoarece copilul a crescut ! E doar o amintire tareee urata ! Acum suntem mai apropiati ca niciodata , nici nu mai stiu de cand nu ne-am mai certat , nici macar o discutie in contradictoriu! Va spun sincer ca unul din motivele pentru care aman aparitia celui de-al doilea copil este acest fapt. Nu stiu daca as mai putea sa trec iar prin asemenea experienta!

analessya13 spune:

Liliana, imi pare rau!

Androix spune:

Liliana, tocmai, poate acum veti sti sa gestionati mai bine neplacerile care vin odata cu un nou bebelus. Ca de adevarat e foarte adevarat ca nu e totul numai lapte si miere cand apar kinderii intr-o familie. Unii stiu sa se adapteze, se unesc, se ajuta, se inteleg, altii dimpotriva. Si un mic ajutor e mana cereasca pentru orice femeie, iar cand ajutorul e cineva din familie cu care te intelegi la perfectie si pe care il iubesti asa cum isi iubeste Andreea Esca mama atunci totul e de vis!

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

mihaela_ce spune:

Din pacate si eu sunt in caz in care aparitia copilului, pe care l-am dorit amandoi din tot sufletul ,ne-a dus la despartire.
Cat timp am stat acasa ,totul a fost ok,aveam timp sa ma acup si de copil si de el,as fi putut apela la bunice ,dar el nu concepea sa stam fara pui in casa.
Apoi a venit vremea cand a trebuit sa incep serviciul si in 2 ani s-a naruit totul.Eu lucrez pana la ora 18 ,pana ajung acasa se face 19,va imaginati ca nu am mai avut timpul necesar sa il rasfat asa cum faceam pe vremuri.In concluzie si-a gasit alta care sa il rasfete si la care sa se vaite ce nevasta rea are el si cum nu il inteleg eu(citite de mine in mail-uri si mesaje ,cand in sfarsit m-am prins si eu ca ceva nu era in regula)
Acum ne-a parasit de 2 luni.Mai dureros este ca nici copilul nu-l viziteaza .
Cand a plecat de acasa am fost atat de socata ca mi-a trebuit mult timp sa-mi revin ,sa inteleg ce se intampla .Eu credeam ca avem niste probleme minore ,asa cum mai apar uneori in familie,dar iata ca nu a fost de loc asa
Sa revin la subiect.
Nu stiu sigur daca aparitia copilui ne-a dus la despartire,poate ca se intampla oricum,dar faptul ca nu a mai fost el personajul principal in viata ea sigur a avut o importanta majora.

mirela0521 spune:

nu sunt de parere ca aparitia unui copil poate duce la destramarea unei casnicii.este o aberatie.
da, aparitia unui copil schimba sistemul de prioritati, mai ales cel al unei femei, care se simte mai datoare sa se ocupe de copil inainte de orice. si asa este si normal sa fie.
da, barbatii sunt invatati sa fie centrul universului si noi sa roim ca niste albinute in jurul lor, si de cele mai multe ori sunt detronati de aparitia copilului. insa de aici si pana la divort este cale luuuuuuuuunga.
totul tine de noi, doamnelor, de cum stim sa gestionam situatia. nu degeaba de zice ca suntem de 3Xfemei...
noi avem putere de convingere pt sotii nostri sa ne ajute la mancare (nu e prea greu pt ei sa curete o ceapa sau sa taie un morcov), sa ne ajute cu copilul (nu ii cade nimanui parul din nas daca schimba un scutec murdar, nu pica nimanui mana daca prepara un lapte formula si tine copilul 5-7min in brate pana mananca un bibe), si nici nu li se stafideste nimic in pantaloni daca nu au parte de "actiune" zilnic. insa depinde de noi daca vrem sa ne mai ocupam si de ei, pt ca multe femei uita ca pana sa fie MAME, au fost SOTII. si de aici cred ca incep problemele. vrem ajutorul lor necontenit, dar rasplata mai putin le dam. cred ca asta este cheia problemelor si frustrarilor conjugale. de la faptul ca noi ne schimbam mult prea mult lista de prioritati si sotul nu mai incape pe acea lista imensa si interminabila.

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Androix spune:

:) Bineinteles ca asa e, dar nu e o aberatie ci doar o prescurtare la ce ai spus tu. Atata tot! Ca nici Esca si nici cele care au povestit pe subiectul asta ca s-au despartit sau au fost la un pas nu au spus ca motivul ar fi copiii ci tot ce decurge din aparitia copiilor intr-o familie, toate schimbarile, toate detronarile, faptul ca unii barbati reactioneaza bine la ele, inteleg rugamintile si vorba buna iar altii dau de greu si pleaca si nu mai vor sa stie de nimic. Unii se responsabilizeaza, se mobilizeaza si pun umarul si la gospodarie si copii, chiar daca au muncit toata noaptea, iar altii isi bat nevestele si copiii daca nu umbla in varful picioarelor cat isi fac ei siesta. Si desigur si femeile care uita ca intre doi pampersi puturosi, nu cat sa-ti cada parul din nas dar oricum, trebuie sa fie vesele si sexy pentru sotii lor.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

J G spune:

Care ajutor si rasplata? Copilul/gospodaria sunt exclusiv in atentia femeii iar barbatul "ajuta"? Nu e si copilul lui?
Femeile poate uita sa fie sotii cand copilul e mic, insa barbatul isi aminteste vreodata ca trebuie sa fie tata?

Nu ma intelegeti gresit, si eu m-am surprins mai de mult zicand "multumesc" cand ducea gunoiul. Pana mi-am luat seama si m-a corectat


J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

liliana83 spune:

eu cred ca e o aberatie sa vorbesti cu atata certitudine despre lucruri cu care n-ai avut de-a face...
Nu uita, te rog, ca oamenii sunt diferiti si-n fata greutatilor reactioneaza diferit.
Faptul ca pentru noi primul an al copilului a fost fff greu nu se datoreaza faptului ca sotul nu ma intelegea pe mine.Cand era acasa il schimba pe copil , iesea cu noi la plimbare sau chiar doar el , de foarte multe ori noaptea cand nu dormea , el il plimba prin casa desi a doau zi mergea la servici,n-a dormit niciodata in alta camera, ii facea de f multe ori laptele.DAR , eram amandoi fff OBOSITI SI STRESATI si eu consider ca acesta a fost motivul. Am fost singuri -singurei fara niciun ajutor ,fara sa fi avut idee inainte ce inseamna cu adevarat cresterea unui copil.