Copii in vizita=dezastru

viviana spune:

Vorbeste inainte cu el si roga-l sa aleaga el care sunt jucariile la care nu tine asa de mult.
Faceti o selectie si lasa la suprafata numai jucariile asupra carora decide el ca ar fi bune de impartit.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ana_a spune:

Buna!

Ruxandra, il regasesc si eu pe juniorul meu la varsta de 4 ani la vel de indarjit cand venea vorba de prieteni in vizite.Chiar si cand mergeam noi in vizite era cam la fel de dificil.

Eu nu am pretins niciodata de la el sa imparta ceva fara sa vrea si undeva pe la 4-5 ani eram disperata ca si tine, simteam ca am gresit...

A fost o perioada trecatoare, dificila recunosc, dar a trecut fara prea mari urmari.

Eu nu am rarit vizitele copiilor, insa, recunosc ca atunci cand se strica treaba, lasam la atitudinea parintilor si a copilului venit in vizita daca vrea sa plece sau sa stea, unii stateau, altii plecau...in functie de cum cedau fiecare.

Am avut copil in vizita care a zis "gata, eu plec, asa nu imi place sa ma joc!"si la lasat pe Stefan urland, iar alt copil sa mulat pe dorintele lui si au ajuns la un numitor comun...si tot asa...

Acum, la 6 ani, avem fff rar incidente de acest fel, nu-mi amintesc anul acesta sa fi fost vreun copil in vizita si sa se lase cu scandal.
In schimb, acum este in plin razboi cu fratele mai mic... si imi vine greu sa nu intervin, incerc doar sa mediez de pe margine fara a judeca pe vreunul dintre ei.



blog
proud

---

Clipe de vara 2010: ana-1 si ana-2

ana_a spune:

viviana, eu imi amintesc si acum o discutie de acest gen, in care Stefan cauta printre jucarii doar cele care sa le dea "la comun" si nu gasea mai nimic...toate erau preferate Ma si bufnea rasul in gand pentru ca la un moment dat a scotocit bine si a dat de ceva jucarioare de bebelusi si cam atat

Acum, insa, este innebunit sa isi faca prieteni, sa vina cineva in vizita, sa se joace, a constientizat singur ca nimeni nu pleaca de la noi cu jucariile, ca e mai bine sa se joace in echipa decat singur...
Anul trecut imi spunea raspicat ca "vreau sa plece acasa! ACUM! si sa nu ma mai deranjeze niciodata!" Acum, suntem la polul opus, vrea sa nu mai plece copilul niciodata, ba, daca se poate, sa doarma la noi, in patul lui, numai sa mai stea, ca nu-si mai termina jocurile....

Cu rabdare de fier...trec toate, si vin altele.
E bine sa avem un reper, sa vedem ca si la altii se intampla la fel, pe mine asta ma ajutat, citind aici pe DC, pentru ca, in cercul meu de prieteni era catalogat ca rasfatat si prost crescut, ceilalti erau ridiculizati de parinti daca indrazneau sa se comporte ca si al meu, asa ce eu nu aveam reper decat aici pe DC, si numai increderea ca asa e firesc, ca si eu nu dau tot si nu pot sa pretind ca el sa o faca ma ajutat sa depasesc astfel de perioade...

blog
proud

---

Clipe de vara 2010: ana-1 si ana-2

ina.click spune:

Doar ca incurajare, vreau sa mentionez ca sunt o fiinta adulta si sociabila si tot ma inverzesc daca ma trezesc cu vreun musafir infipt in sifonierul meu.

Sau cu un coleg zgaindu-se peste umarul meu in calculator.

Teritorialitatea e fireasca. Invatam sa fim altruisti - sau sa mimam macar asta - in timp. Regulile societatii sunt un tango complicat pe care nici adultii nu il danseaza bine uneori.

Eu zic ca pustiul tau se va adapta in timp, invatand sa ofere ca moneda de schimb pentru companie, jocuri, etc jucariile sale cu imprumut.


24 +

ruxandraru spune:

Categoric, sa vezi ca nu esti singura careia i se intimpla ceva neplacut ajuta :) Nu pe principiul caprei vecinului, ci pe principiul ca nu se poate s o dam toti asa, in bara. Si eu am observat ca majoritatea episoadelor nasoale- de la colici la supt degetul la fixatia pentru "nu"- au trecut in timp si dupa ce erau depasite pareau mult mai putin grave.
In concluzie, cheia marilor succese, vizitele scurte si dese! :)
Cit despre teritorialitate, hmmm... daca mai recunosc si altii, recunosc si eu! :))))))))))

Mediajust spune:

Noi nu avem prieteni cu copii de varsta fiului nostru (suntem parinti batrani).
Veneau in schimb niste rude cu o fetita, nu foarte des - asta se tinea cat putea, dupa care se infuria, pleca in alta camera, ba chiar intr-o seara s-a dus la culcare fara a anunte si si-a lasat musafira de izbeliste. Sigur ca am adus argumente, am explicat, am dat exemple, ne-am epuizat noi in texte valoroase, pana cand copilul a izbucnit justificat: "n-am nicio obligatie, nu EU am invitat-o pe Miruna, ci voi i-ati invitat pe X si Y" (parintii copilei).
Si atunci ne-am dat seama ca gresim noi, nu l-am intrebat niciodata "vrei s-o inviti pe Miruna?", ci l-am anuntat, "maine vine cu parintii", avea totusi vreo 6 ani, participant direct si activ la deciziile din viata familiei.
Asa ca am pus punct acestor vizite care ii dadeau o stare proasta.

ana_a spune:

ina, perfect de acord cu tine!Exact pe acelas principui functionam eu cand ieseau aburi pe narile juniorului meu. Ma puneam in locul lui, si da, recunosc, ca nu imi place sa-mi cotrobaie nimeni in lucruri.

Mie mi-a trebuit un pic de nesimtire sa trec cu bine perioada asta fara sa-l ridiculizez si fara sa-l jignesc pe juniorul meu, de fata cu alti parinti care ma sfatuiau diverse, si care il rusinau cu tot felul de replici care mai de care mai cu talc...iar eu am ramas sa dau doar din umeri si sa zic eventual "ia vedeti de mai aveti ceva de facut, daca nu, fiecare la casa lui si gata!".Dupa o astfel de replica, de regula, daca mai era ceva de salvat in joaca copiilor se salva brusc, daca nu, pa si la revedere, inseamna ca nu se potrivesc la joaca si gata.
Si asa este si acum, avem copii cu care rezista ore in sir si copii cu care rezista maxim 30-40 de minute si cu atata ramane vizita. Punct.

In schimb, cand noi plecam la cineva in vizita, plecam de acasa cu premisa ca se poate sa nu dureze, pe Stefan il anunt din timp ca nu sunt dispusa(daca nu sunt) la diverse scandaluri si in momentul in care nu ma simt confortabil il anunt sa ne incaltam.
Am avut vizite si de 20 de minute si alta data a durat mai multisor...si tot asa.
Pe undeva..nu stiu altii cum sunt dar eu sunt genul care nu imi place sa merg in vizite, merg de dragul copilului, si stau atat cat este el dispus, nu ma deranjeaza ca stau 10 minute sau stau 30 de minute...


blog
proud

---

Clipe de vara 2010: ana-1 si ana-2

CorinaDani spune:

ruxandraru, cred ca poti alcatui o "strategie" pe mai multe planuri

in primul rand discuta cu baietelul tau si roaga-l sa puna intr-o cutie jucariile cu care este dispus sa-i lase si pe copiii musafirilor sa se joace; evident, ii vei explica faptul ca acele jucarii raman tot ale lui, nu i le ia nimeni, ci doar vor fi folosite impreuna cu copiii musafirilor, astfel incat si cei mici sa petreaca impreuna 1-2 ore placute, fara dispute.

in al doilea rand, tine-l la curent cu faptul ca veti avea musafiri care vor veni cu copilasii lor si roaga-l sa pregateasca/verifice dinainte cutia cu jucarii de impartit, sa fie sigur ca nu se va supara atunci cand copiii se vor juca cu ele.

in al treilea rand ar trebui sa vorbiti dinainte cu musafirii si sa-i rugati daca pot sa vina cu cateva dintre jucariile preferate ale copiilor lor, astfel incat acestia sa aiba totusi ceva cu care sa se joace daca fiul tau refuza sa-si imparta jucariile cu ei. cine stie, s-ar putea chiar sa se inverseze situatia si fiul tau sa fie interesat de jucariile musafirilor si va da cu placere la schimb jucariile lui...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

ellej spune:

Off topic: aici te contrazici Daca mergi intr-o casa de fumatori nu le poti pretinde sa nu fumeze in casa lor, cu sau fara copii; asta tot lipsa de educatie se cheama. Poti insa sa nu mai mergi in casa lor (sau sa mergi fara copii).

Chuny spune:

Ellej, tu vorbesti serios?? Eu pe unde merg, casa de fumatori sau nu, niciodata nimeni nu fumeaza in prezenta copiiilor sau a gravidelor. E o lege nescrisa, nici nu se pune problema, se merge in curte sau se coboara in fata blocului, punct! E drept ca e o tara cat de cat civilizata ...