Trezirea la realitate

Mickyyy spune:

Masina aia straina de care zici e in leasing, scrisesem undeva mai in spate, si astept sa mi-o ia dintr-o clipa in alta, chiar eu le-am propus sa o dau inapoi, doar ca ei pierd mai mult daca o returnez (pentru ca o vand cu mai putin decat as mai aveau eu de achitat la ea) decat daca incerc sa-mi mai achit ratele, fie si cu intarziere.
Cat despre restante la intretinere, in 15 ani n-am avut niciodata restante, poate maxim o luna, ca nu ajungeam sa o achit la timp. De anul asta, toate au luat-o razna, daca platesc intretinerea, nu platesc ratele, si daca nu platesc ratele la casa, ma executa banca. Daca platesc ratele la banca, ma da asociatia de proprietari in judecata si ma evacueaza fortat, deci cum o dau, tot rau e!
Si da, stiu ce rau e sa stai fara apa din cauza rauplatnicilor, am patit-o si eu cu mult timp in urma, desi imi achitam la zi datoriile, datorita restantelor uriase ale altora vreo saptamana ne-au taiat inclusiv apa rece!

raly, e cu dus si-ntors chestia cu menajatul. Daca sar cu gura pe el, mai rau fac, si-asa moralul lui e la pamant, daca-l mai toc si eu zilnic, nu ajungem nicaieri!

mara26 spune:

Draga Mickyyy viata asa cum o traim noi acum este dura. Totul se reduce la bani. Asta ne face sa uitam de unde am plecat, principiile care au stat la baza intemeierii unei familii. Nu cred ca am vazut la subiectul scris de tine vreun raspuns dat de un barbat. Ar fi fost foarte util. Raspunsurile sunt formulate de femei care in general nu reusesc sa treaca de anumite limite si prejudecati. Ok, sunt de acord cu cele care si-au povestit propriiile experiente legat de interviuri si situatii asemanatoare cu a ta.
Am inteles ca tu esti o superwoman care le face pe toate. Si ca ai pretentia ca sotul tau sa-ti impartaseasca principiile si sa faca la fel ca tine. Dar lucrurile nu functioneaza asa. Acasa nu esti intr-o companie. Ca sa ai succes in viata de familie iti trebuie empatie inainte de toate. Nu ai target-uri si dead line-uri in viata de familie. Si daca tu zici ca in viata ai luat multe decizii cu succes bazandu-te pe feeling, de ce nu aplici metoda aceasta si in relatie cu sotul tau?
Trebuie sa-ti reamintesc ca inima familiei este mama? Ca ea dicteaza tot ce se intampla intr-o familie si are influenta primordiala in felul cum evolueaza fiecare membru al familiei?
Ai uitat ca tu esti mama? Si iubita?
De ce il cataloghezi pe sotul tau? Din felul in care ii monitorizezi fiecare miscare si cuvant reiese lipsa ta de consideratie si iubire fata de el.
Ce isi doreste sotul tau de fapt te intereseaza?
Parerea mea e ca esti surda la ce isi doreste el. Si nu e vorba doar de viata lui profesionala.
Eu sunt convinsa ca femeile au capacitatea extraordinara de a incuraja dezvoltarea la maxim a celor pe care ii iubesc. Dar totul trebuie sa se bazeze pe iubire si intuitie.
Daca vei continua asa il vei transforma pe sotul tau intr-un ratat.

Crede-ma ca iti vorbesc din proprie experienta. Si iti doresc tie si familiei tale sa treceti cu bine peste toate incercarile vietii.

In primul rand nu mai pune accent pe discutii despre interviurile, cautarile de joburi si studierea capacitatii sotului tau de a scrie CV-ul perfect.
De fapt refuza sa ii mai vorbesti despre asta. Daca el deschide subiectul,bine, daca nu, nu.

Vorbeste-i despre cum veti trece voi impreuna peste toate obstacolele. Despre planuri de viitor, despre cum iti vezi copii crescand si pe voi doi imbatranind impreuna. Fa planuri de viitor de parca maine ai avea toate conditiile sa le pui in aplicare.

Chiar daca tu esti mai desteapta, mai descurcareata, mai puternica decat el pt binele familiei tale el nu trebuie sa simta lucrul asta.
Pt ca tu esti mai inteleapta.

accept92 spune:

mara tu ai copii? Eu nici nu pot sa-mi imaginez nivelul de stres la care este supusa Mickyyy avand 3 copii si fiind intr-o asemenea situatie. De-aia n-am niciun sfat, nicio parere. Dar sa o acuz pe ea ca a uitat sa-i fie sotului in primul rand iubita...cand nu au bani sa-si plateasca creditele, nici vorba sa le ajunga si de restul cheltuielilor...Oamenii astia duc o lupta pentru supravietuire, nu stiu daca intelegi ce se intampla acolo. Mie mi se pare ca Mickyyy se tine foarte bine in situatia data, eu nu stiu ce as fi facut daca sotul mai avea chef de glume si refuza sa mearga sa plateasca intretinerea. Am trait si eu viata de cuplu fara bani in buzunar, mancand pe la altii...a fost o distractie si o iubire pe cinste...dar nu aveam copii si nu aveam o casa de pierdut. Eu sper din toata inima ca perioada stresanta prin care trece Mickyyy sa nu isi puna amprenta asupra sanatatii ei iar mesajul tau mi se pare uimitor in acest context.

mara26 spune:

Astept in continuare parerea unui barbat. Mickyyy multa iubire si speranta iti doresc!

CorinaDani spune:

micky, uite o posibila sursa de venit pentru voi, chiar daca e temporara

intereseaza-te cum ar putea deveni sotul tau agent autorizat pentru incheierea asigurarilor RCA, Casco si cele obligatorii pentru locuinte. intotdeauna inceputul de an inseamna un val de asigurari noi.

daca intr-adevar vrea sa munceasca, orice, poate distribui pliante publicitare pentru marile hypermarketuri (la mine in cartier sunt cativa pensionari care fac lucrul acesta, au o sacosa pe rotile si pun ofertele in cutiile de scrisori de la blocurile din zona), se poate interesa despre activitati pentru acasa (oferte de pus in plicuri, de ex), sa se angajeze part-time la un call-center (vodafone sau alte firme); stiu, e sub nivelul lui de cunostinte si specializare, dar tot e mai bine decat nimic.
in felul acesta poate s-ar smulge din autocompatimirea aceasta prin care trece, de inteles si acceptat doar pana la un anumit punct sau nivel.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Mickyyy spune:

dasi mi-e greu sa admit, mara are totusi dreptate, in ultima vreme ai uitat sa mai fiu sotie sau mama, iar problemele financiare isi pun atat de mult accentul asupra mea incat uit sa mai ma bucur de micile bucurii ale vietii, sa fac planuri de viitor, sa visez la alte lucruri decat cum o sa iesim din situatia in care-am ajuns!
Cereai parerea unui barbat, ceea ce-ai postat tu, in mare, e exact parerea barbatului meu despre situatia actuala . Eu imi doresc sa facem rost de bani sa iesim din dezastrul in care-am intrat, el isi doreste sa avem puterea sa nu ne pierdem pe noi, ca si familie, in virtutea celor ce ni se intampla, pana la urma nu's decat probleme financiare, vindem tot si-o luam de la capat! C-o sa stam din nou cu chirie, c-o sa ne mutam in alt oras, e irelevant, atata timp cat o sa ne avem unii pe altii, si cat suntem sanatosi!

Corina, mi-ai dat o idee buna, unul din prietenii nostri lucreaza in domeniul asigurarilor, ar fi extrem de usor sa devina agent autorizat, desi sunt sigura ca nu e nici pe departe genul de job care si l-ar dori, o sa-l intreb chiar azi cum poate face asta.
Insa un job mult mai jos fata de nivelul lui de pregatire, in loc sa-i ridice moralul, mai mult ca sigur i-ar distruge si ultima farama de respect de sine.
El a lucrat de la 18 ani, si-a facut de toate in tineretea lui (erau 4 frati si o familie fara prea mari posibilitati materiale), pana pe la 25 de ani a lucrat si pe santier, si la tipografie, si ca pictor ceramist, a fost chiar si lider de sindicat la un momentdat. A fost pasionat de mic de pictura, o vreme a pictat si vandut tablouri (desi de 8-9 ani de cand suntem noi impreuna nu l-am vazut niciodata pictand, dar am vazut la socri tablouri facute de el).
A fost un luptator o viata intreaga, si totusi, acum ceva s-a intamplat!

Insider spune:

WOW!
Ferice de cel care este langa tine daca gandesti asa.

Mickyyy ... nu sunt de acord nici eu cu statul dupa fusta ta ... incearca sa ai o discutie prieteneasca cu el ... spune-i ca il intelegi ca isi cauta si stii ca piata muncii este asa cum e ... dar ca pana isi va gasi ceva poate sa te ajute cu ceea ce trebuie facut pe acasa ca doar sunteti o familie ... plata intretinerii e chiar culmea sa nu o faca pentru ca ii esti rusine ...

Iti pot confirma ca in piata muncii este JALE ... sunt barbat (divortat) si numai eu stiu prin ce trec (rate, intretineri tot tacamul) - baietelul din fericire e cu mine, tata bolnav grav, pensie alimentara nu e cazul sa primesc ca doar sunt barbat ... sutele de CV-uri personalizate, modificate/adaptate, discutii cu consultanti de la diferite firme de recrutare ... fara nici un rezultat.
Chiar nu este momentul cel mai potrivit sa il mai iei si tu la suturi ... dar poti avea o discutie serioasa cu el in privinta a ceea ce se poate face.

CorinaDani - cel mai usor e sa dai sfaturi cand esti in afara problemei. Pliante as distribui si eu, as face chestionare, as vinde in piata, part-time in call center ? Parfum! DAR ... ceea ce auzi nu e ceea ce e ... raspunsul cel mai des intalnit este "da a fost dar nu mai avem nevoie", "va sunam daca apare ceva nou" - lucru care nu se intampla si daca se va intampla nu va fi AZI. Chiar cand te duci personal la firma in speranta ca poate daca te vad isi vor da seama ca esti foarte interesat sa lucrezi ... nu esti un pierde-vara care se afla pe acolo ca sa vada "cum merge treaba" ... tot nu se intampla mare lucru. Eu unul am iesit din sfera bestjobs, ejobs, xyzq..jobs, consultanti resurse umane de toate felurile si am inceput sa postez pe forumuri aiurea poate cineva imi va oferi o mana de ajutor ... (asta ca sa intelegi ca situatia e grava si cand stai pe un loc caldut nu poti intelege stresul pe care il poti acumula incercand zi de zi sa faci ceva fara rezultate si una peste alta sa stii ca mai sunt si altii care depind de ceea ce faci tu). Eu unul am ajuns la concluzia ca va fi mai usor sa ma angajez daca imi fac o operatie de aia de schimbare de sex ... numai ca ma costa prea mult ...

Mickyyy ... nu stiu cum e sotul tau ... daca e rusinos/ambitios/diplomat/glumet/tupeist ... normal este ca tu sa il sustii in ceea ce incearca sa faca (gasirea unui loc de munca) fara ca sa fii stresanta in privinta asta ... si sa il iei un pic la rost (daca tot e copil) in privinta treburilor casnice (plata intretinerii) pe care poate sa le faca si el ... asa va ramane mai mult timp pentru voi doi ... ;)

chatonel spune:

Au fost spuse multe lucruri interesante, multe sfaturi care merita sa aiba ecou.

Dintre toate, Mickyyy, iti sustin si eu destresarea: nu ajungi nicaieri alergind in toate directiile, chiar daca esti superwoman. Nu poti sa faci si interviurile pt sot, sa ai si jobul tau, sa fii si linga copii.
Lasa de la tine, asta e... sotul tau nu e un terchea-berchea, dar e destabilizat de faptul ca nu se poate "valorifica" asa cum spera.

Parerea mea e ca mai importanta este familia voastra decit creditele. Chiar daca o sa pierdeti casa/masina, e mai simplu sa le refaceti, ca doar stiti cum se fac. Mai greu e de trecut hopul emotional in care sinteti acum.

Nu il mai stresa, nu te mai stresa tu. Incearca sa vezi parte buna a lucrurilor: aveti un back-up, altii nu l-au avut.

Si, poate, o iesire impreuna ca in timpurile de alta data, ar avea un impuls pozitiv. Trebuie sa fie groaznic pentru el sa stea acasa, asteptind ca sotia, copiii, sa vina de la servici/scoala/gradi. Cred ca se simte in plus... si in plus o povara financiara.

La interviu se simte cind o persoana e motivata si cind nu. Si motivatia asta e atit de volatila!!! Ajuta-l sa o gaseasca si te vei ajuta pe tine!

Mickyyy spune:

Poate ca n-am fost eu suficient de clara, sotul imi este de mare ajutor atunci cand vine vorba de treburile casnice , de avut grija de copii, nu am absolut nimic sa-i reprosez din punctul asta de vedere. Iar chestia cu intretinerea, nu era din comoditate cum mi se pare ca au inteles unii, ci mai mult din "jena" fata de situatia in care ne aflam (oricum a platit-o pana la urma, desi presupun ca doar ca sa imi faca mie pe plac, sau sa scape de gura mea, una din doua).
Si de bine de rau, pana duminica e inca in CIC. Abia de luna viitoare incepe prabusirea in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca o sa ramanem doar intr-un singur venit, al meu, asta daca nu cumva se intampla vreo minune inainte de sarbatori.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor fi sarbatorile din anul asta, la dezamagirea copiilor cand mosu n-o sa le aduca jucariile cerute, ci probabil niste mici atentii. Chiar daca si ei simt ca avem probleme financiare, pana acum au fost destul de menajati. Am reusit sa le mai facem mici bucuri, sa le mai cumparam dulciuri, sau hainute (majoritatea sponsorizate de bunici, pe mama cel putin n-o lasa in pace la nicio vizita pana nu le da cate-un "albastru" , adica 100lei), insa probabil cat de curand se vor termina si astea.
Oricat de bizar suna, imi dau seama ca inca e loc si de mai rau, ca nu am ajuns inca in punctul cel mai de jos al coborari, punct de unde teoretic ar trebui sa incepi sa urci!

In fine, vad ca devin din ce in ce mai obsedata de aspectele financiare, si nu stiu cum sa fac sa mi le scot din minte.
Nu's nici pe departe un superwoman, din contra, doar ca situatia noastra a dus la o schimbare de roluri fata de familia clasica, in care femeia are grija de casa si de copii si barbatul se zbate sa rezolve restul problemelor, majoritatea financiare. Si noul rol ma sperie, imi dau seama ca's depasita de situatie, nu vad calea de iesire, si am nevoie de cineva care sa ma ghideze prin labirintul in care ma zbat. Imi croiesc instinctiv un drum, poate nicidecum cel mai bun, si calc in picioare orice alte lucruri imi ies in cale, ranesc sentimente, arunc cuvinte dureroase in stanga si-n dreapta, dar de fapt e doar un spectacol ieftin, e modul meu ciudat de-a cere ajutor.
Probabil scriu lucruri fara sens, sau nu reusesc sa scriu exact ce simt, intotdeauna am fost o persoana destul de inchisa si rece, care-si exprima greu sentimentele, si de aici si stangacia-n exprimare vis-a-vis de acest subiect!

blackgirl0 spune:

Mickyyy, uite mai jos ceva de citit, studiat si insusit de catre sotul tau:

http://training-vanzari.ro/2010/08/despre-cum-sa-ti-scrii-un-cv-corect/