Trezirea la realitate

Unii oameni constientizeaza mai usor gravitatea anumitor situatii si se adapteaza la ele, altii au nevoie de mai mult timp, de mai multa rabdare, au nevoie de un impuls, de ceva care sa-i trezeasca la realitate.
Eu cand eram mica, parintii foloseau intotdeauna metode "brutale" (verbal) de-am dovedi ca am luat-o in directia gresita, aruncandu-mi in fata vorbe grele, calificative care probabil m-au marcat multa vreme. Si probabil ca involuntar eu ma comport acum cu cei din jur asa cum s-au comportat ei cu mine atunci, fara prea multa diplomatie, spunad lucruri dureroase in speranta ca cel caruia ii sunt adresate se va simti vinovat si va reactiona. Doar ca singura reactie care o obtin e un sir de reprosuri de ambele parti, mai mult sau mai putin dureroase sau adevarate, mizerii aruncate in fata din lipsa de argumente.

Nu stiu cat de mult ar trebui sa povestesc din trecut ca sa intelegeti ce se intampla in prezent. Problemele pe care le avem noi acum le au poate zeci, sute, mii de oameni in prezent. In perioada cand economia era in floare am cheltuit prosteste, ne-am imprumutat mai mult decat a fost cazul, si nu ne-am pus niciodata problema ca s-ar utea sa vina si vremuri tulburi! Dar din pacate au venit, si veniturile au ramas cam la o treime din cat erau pe vremuri, adica exact cat au calculat bancile gradul maxim de indatorare. Altfel spus, banii care-i castigam acum, se duc integral pe rate.
Asta e, noi le-am facut, noi trebuie sa ni le platim, nu ne-a pus nimeni sa ne luam masina sau casa. Eu ma consider o luptatoare, genul care nu sta sa astepte sa-i dea altii, nici sa-i pice para malaiata din cer, care se ridica dupa ce-a cazut si merge mai departe. Multa veme am fost chiar si o persoana extrem de orgoliasa, care a refuzat ajutorul altora, de dragul de-a le demostra ca pot sa ma descurc bine-merci si singura, chiar daca efortul a fost urias. Eram in CIC cand guvernul a decis reducerea indemnizatiei cu 15%, la vechiul job nu mai mergea sa ma intorc (deja se taiasera cu mai bine de 25% salariile), asa ca in loc sa-mi pun pampersi in bat si sa merg sa protestez in fata guvernului sa-mi dea, am ales sa-mi caut alt loc de munca. Si din fericire, l-am si gasit.
Ma rog, sunt multe de povestit, dar probabil ca m-as pierde in amanunte si-as rata esentialul.
Barbata-meu nu reuseste sa isi gaseasca job, iar eu traiesc in continuu cu impresia ca nu isi da suficient interesul pentru asta. Si de aici o gramada de discutii. Mie mi se pare ca el nu constientizeaza ca situatia e de asa natura incat nu mai poti sta sa faci mofturi, si ca orice job, indiferent de natura lui, e binevenit. Mai ales ca au trecut multe luni de cand nu isi gaseste. Daca initial am zis ca asteapta "oportunitatea", in viitorul apropiat o sa ne astepte evacuarea fortata, daca nu va face ceva!
Iar aseara mi-a sarit tandara cand discutand cu el despre joburile la care a mai aplicat in saptamana asta imi spune ca n-a mai aparut niciunul nou, si n-a aplicat nicaieri! Evident, el cauta doar joburi strict pe domeniul lui, care-l foloseste ca si criteriu de selectie. Ori in conditiile in care pe site-urile de recrutare apar zilnic zeci de joburi (nu toate noi, dar oricum, in bucuresti apar joburi), eu refuz sa cred ca nu exista niciun alt job din alt domeniu la care sa poata aplica! La care el imi da o replica de genul: pai da, dar pentru ca sa aplic la alte joburi trebuie sa-mi modific CV-ul, si oricum nu pot sa am decat un singur CV pe site . Atunci am rabufnit, n-am mai putut rezista, adica stai toata ziua acasa, si nu esti in stare sa-ti faci un CV mai simplist, adaptat la un alt tip de job? In word, si sa-l trimiti pe mail, insotit de o scrisoare de intentie adaptata corespunzator?!!! In plus, a stat atata timp acasa, si n-a invatat si el nimic in plus? de fiecare data cand e chemat la un interviu il apuca studiatul si se plange ca nu are timp suficient sa se pregateasca pentru testele lor! Pai de ce trebuie sa inveti doar atunci cand stii ca te va chema cine la interviu? de ce nu poti s-o faci in restul timpului! Da, sunt de acord, sta cu copii acasa, si nu e tocmai liniste, ii ia de la scoala, ii duce la gradinita, dar ferestre de invatat daca chiar ar vrea tot ar gasi! Mai ales ca o vreme destul de lunga pierdea o gramada de timp cu jocuri pe calculator (in ultimele luni nu l-am mai vazut, sper ca s-a plictisit si-a renuntat la asta), si ma enervam cand il auzeam ca n-a avut cum sa invete (dar cum sa se joace a avut!!!)
se plange mereu de incompetenta oamenilor de la HR, care nu vad mai departe de aparente, care evalueaza dupa criterii gresite, care publica anunturi incomplete, care, care, care.....
Imi reproseaza ca atunci cand ii e greu, in loc sa-i fiu alaturi si sa-l sustin, eu nu fac decat sa-i mai trag un sut in fund, pentru ca simt ca nu mai rezist, si ii reprosez chestii ca cele pe care le-am scris mai sus. Nu stiu cum ar trebui sa ma comport ca sa simta ca-i sunt alaturi, dar in acelasi timp sa si realizeze ceea ce incerc eu sa-i zic, ca fara efort, compromisuri si sacrificii, nu va reusi sa isi gaseasca un job acum, sau daca va reusi, va fi mult prea tarziu, dupa ce ne vom fi afundat in datorii atat de tare ca singura solutie ar fi sa vindem tot si sa ne mutam cu chirie!

Luna1 spune:

Sotul tau e constient ca puteti fi evacuati? Se ingrijoreaza in privinta asta? In rest nu stiu ce sa zic, ai putea sa procedezi precum cu un copil mic, sa-ti faci o ora seara, sa stati impreuna pe site-urile de recrutare si sa ii arati tu mura in gura la ce joburi poate aplica.

Banuiesc ca nu mai are incredere in el, ca n-a obtinut niciun job atat timp, am trecut si eu prin asta, adica imi cautam alt job (Slava Domnului aveam inca job) dar pentru ca nu gaseam nimic imi scazuse increderea in mine enorm, nu ma mai simteam in stare de nimic.

Incearca sa porti o discutie cu el, sa-i explici ca stii ce simte, dar ca totusi nu e momentul sa caute joburi pe profil ci trebuie sa accepte cam orice pentru ca altfel veti fi evacuati cu trei copii de gat. Vezi ce zice!

Mickyyy spune:

Imi dau seama ca si-a pierdut increderea in el, imi dau seama ca si lui ii e greu, ca de multe ori se simte inutil (uneori il apuca si pe el "crize" de genul mai bine plec si va las in pace ca v-ati descurca mi bine fara mine, simt ca sunt doar o povara in ultima vreme), ca e la un pas de depresie, dar noua tuturor ne e greu, nu doar lui! De ce cu el trebuie sa ma port cu manusi, ca sa nu-i ranesc sentimentele? Mie nu mi-o fi greu acum? Eu de ce nu pot sa-mi manifest sentimentele, bune sau rele, de ce trebuie sa am grija cum ma exprim si ce zic, ca sa nu il demoralizez si mai tare?
Probabil ca si el constientizeaza ca e posibil sa nu mai reusim sa ne aducem ratele la zi in viitorul apropiat (acum avem in medie intre 30-60 de zile intarziere la credite, adica la salariu cu mult noroc platesc rata din luna trecuta, asta dupa mai bine de 4 ani fara nicio ziintarziere), dar nu stiu ce gandeste cu adevarat.
Nu e suficient sa-ti dai seama ca ai o problema, trebuie sa ii cauti si solutii!

CorinaDani spune:

mickyyy,

in primul rand ar trebui sa incerci o restructurare a creditelor pe care le aveti
mai toate bancile si-au adaptat politicile de creditare la vremurile de criza, decat sa nu-si mai recupereze deloc banii imprumutati, prefera sa acorde clientilor variante de micsorare a ratei lunare si prelungirea duratei de rambursare; stiu, asta inseamna si dobanda mai mare si ceva comisioane in plus, insa v-ar fi mai usor la plata ratelor lunare, macar pana va puneti din nou pe picioare dpdv financiar

cat despre sotul tau, e greu sa-ti dau un sfat...cu siguranta este demoralizat de faptul ca nu-si gaseste job si cred ca este oarecum intr-o faza de negare a realitatii...inca nu poate accepta ca lucrurile sunt grave si serioase, ca puteti avea probleme mari din cauza lipsei banilor...oricum, e de apreciat faptul ca se ocupa de copii, mai rar situatii de genul acesta...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

CorinaDani spune:

tot eu

iti cunosti sotul foarte bine. crezi ca ai putea sa-l scoti din starea asta spunandu-i ca si la locul tau de munca se pare ca sunt probleme si ca se vorbeste mai mult sau mai putin voalat despre reduceri de posturi/salarii ? stiu, e o minciuna, doamne-fereste sa ti se intample una ca asta, insa incearca sa-i arati ca nici jobul tau nu e garantat pe viata, se poate intampla orice, oricand.
ce faceti daca unul dintre voi se imbolnaveste foarte grav si are nevoie de medicamente, internari, investigatii costisitoare ?!?

a, si inca ceva legat de creditele voastre. sotul tau a ramas fara job pentru ca s-a desfiintat postul, a fost trimis in somaj sau si-a dat demisia ?
intreb asta pentru ca unele banci, la contractele de credit au atasata o asigurare pentru pierderea involuntara a locului de munca si banca acorda clientului o perioada de gratie (6 luni) in care este scutit de plata ratelor, fara sa intre in biroul de credit, crb sau lista neagra. eu zic ca merita sa incerci sa discuti la banca restructurarea creditelor voastre, poti dovedi clar care este nivelul veniturilor voastre in acest moment; daca la creditele voastre nu a fost facuta o asigurare pentru pierderea involuntara a locului de munca, ai tot dreptul sa soliciti restructurarea creditelor, pe baza nivelului actual al veniturilor.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Mickyyy spune:

Am incercat restructurarea, tot ce mi-au oferit a fost prelungirea perioadei si o gratie standard (adica doar la capital), adica o diminuare a ratei cu vreo 60-70 EURO, si costuri de mii de euro pe total in plus la dobanda. Problema e ca am vreo 4 credite imprastiate pe la diverse banci, carduri cu descoperit de cont, am leasing, am perioade intre 5 si 20 de ani, e greu sa restructurezi, singura solutie ar fi gruparea lor intr-unul singur, pe perioada cat mai lunga, si asa am putea plati rata (asta insemnand ca ar fi o rata undeva in jur de 70-80% din veniturile actuale, pe care am pute-o duce)! dar nu-mi va mai da nimeni credit acum, e clar, odata pentru ca am incidente CRB, si apoi gradul de indatorare nu e in niciun caz acceptat de BNR, chiar daca e logic faptul ca sansele sa platesc niste credite care reprezinta 70% din venit sunt mai mari decat unele care reprezinta 110%! Iar eu am job nou (de vreo 4-5 luni, el nu are deloc), adica alte conditii neindeplinite.
Asa ca varianta restructurarii momentan pica, poate in viitor...dupa ce se va angaja si el!

CorinaDani spune:

ai incercat varianta refinantarii (adunarea creditelor intr-unul singur, la o singura banca) la toate marile banci ? dar daca garanteaza cineva pentru voi (casa, teren, etc.), nu se poate obtine refinantarea ?

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Mickyyy spune:

Locul meu de munca e ok, nu pot sa-i spun ca sunt probleme, mai ales ca lucrez doar de cateva luni aici. Am trecut de perioada de proba cu brio (din 3 cati am fost angajati in acelasi timp doar eu am semnat dupa 3 luni contract pe perioada nedeterminata, la ceilalti 2 li s-a mai prelungit cu 3 luni perioada de proba), salariile nu s-au redus, disponibilizari nici atat (doar fac angajari in continuare), imi place ceea ce fac. Tocmai asta e, nici jobul meu nu e garantat pe viata, tocmai l-am schimbat pentru ca nu imi mai convenea cel vechi, doar ca eu am poate mai mult noroc, sau poate un profil "mai angajabil" decat al lui, si probabil daca as incerca sa-l schimb din nou, n-ar dura foarte mult pana sa-mi gasesc un altul. Si imi dau seama ca si asta e demoralizant, el isi cauta de foarte mult timp, iar eu am gasit relativ usor, el a schimbat 2 joburi in ultimul an, eu m-am adaptat din prima...

roxy spune:

Scuza-ma am desprins din mesajul tau initial acest fragment...ma crezi ca replica asta am auzit-o mai des decat as fi vrut la alte persoane...dar aplicata invers , adica sotul ii spune sotiei...
Si din replica asta se desprinde exact lipsa de consideratie pe care o ai acum fata de sotul tau.
Am auzit-o si eu la sotul meu cand aveam copii acasa, si anume de ce nu citesc intre orele 1 si 3 noaptea cand dormea cel mic...ca doar am timp...no comment.

Sper sa gasiti o metoda sa rezolvati problema , fara sa calcati in picioare sufletul si respectul fata de celalalt.Nici nu poti sti cat rau face o vorba aruncata ca o galeata de laturi in capul celui pe care se presupune ca-l iubesti.
Si daca acum ai timp de jobul mult visat e si pentru ca el se ocupa de copii si crede-ma nu multi tati o fac.

Poate ar fi trebuit sa ma abtin si sa trec la alt mesaj dar ...scuze.

gabidaniela spune:

Si eu as zice sa-i arati mai multa consideratie sotului tau. Poate chiar aplica si la alte joburi dar nu il cheama la interviu, asa ca mai bine iti zice ca nu a aplicat deloc.

roxy spune:

inca ceva, la subiect de data asta, daca ai o pregatire superioara jobului la care aplici, indiferent ca e criza nu esti acceptat de regula, pe principiul ca ii lasi balta imediat ce gasesti un post pe masura pregatirii tale .Asta asa ca o consideratie mai generala.Numai bine va doresc si sa gasiti rezolvarea cat mai repede.