In cautarea sufletului pereche

temporar spune:

Da, Aniela, esti disperata, esti obsedata, si nu e deloc sanatos, de fapt e un drum pe o panta descendenta ca sa spun doar atat. Citeste cartea "Femei care iubesc prea mult" si cred ca lucrurile o sa inceapa sa se lege in mintea ta. Si mai citeste si site-ul acesta: www.psihologie.50g.com Succes si intelepciune iti doresc!

sebastiann spune:

Si eu sint o "disperata" care nu s-a multumit cu nimeni fara "chemistry"!
Si eu ma indragosteam mereu de cine nu trebuia, si eu am fost mai mult sau mai putin ganditoare ca poate ar trebui sa ma multumesc cu mai putin.. poate raman singura..
Dar uite ca incet incet m-am autoconvins ca e dreptul meu sa vreau mai mult de la viata mea decat o ciorba calduta, eu voiam artificii si.. le-am avut.. acum 3 ani m-am indragostit de cineva, parea din nou ceva imposibil.. acum sintem casatoriti. nu e totul roz, sintem amandoi caposi si pasionali, dar pana acum jur ca se merita, seara cand ma imbratiseaza si parca o face cu inima. pentru momentele astea cand ma uit cu drag la el si simt ca ma iubeste stiu ca se merita.
Ramai la ce vrei tu si ai incredere in asta, ORICE s-ar intampla.

adi2003 spune:

Am inceput si eu sa o lecturez. Devine interesanta, inca de la primele pagini.

pink_heart spune:

vreau si eu cartea.Nu o are nimeni in format electronic?

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe

ioanaiub spune:

o am eu, in format electronic

Matzaila_81 spune:

Dragele mele, eu cred ca totul tine de atitudine. Trebuie sa ai incredere in tine si sa te simti bine in pielea ta singura sau nu. Eu cred ca iti refaci viata mai greu cand ai copil pentru ca nu ai atat de mult timp sa iesi, sa socializezi si cum e mereu ceva de facut pe acasa timpul trece de nici nu-ti dai seama.
In rest, barbatul care va va iubi cu adevarat va iubi si copilul.
Si nu va multumiti cu mai putin de teama singuratatii.

amelisa30 spune:

Suntem multe/multi care avem aceeasi problema.

Aniela, si eu sunt in uk de prin 2004 si am muncit(ca mai toti de altfel) de mi-am rupt oasele. Numai timp de intlniri romantice nu am avut. Dupa vreo 5 ani de hei-rup am pus pe picioare o afacere, am inceput-o pe a doua ,am obtinut un degree, am cumparat o casuta in Ro, mortgage in UK,....cu alte cuvinte, am inceput sa simt roadele muncii. Insa m-am trezit la 34 de ani singura...situataia aceasta nu este cauzata numaidecat de programul intens de lucru.
1.copilarie zbuciumata(ca si a ta):nu am avut un model pozitiv masculin in famile, moartea unui parinte lasa rani adanci, traume...
2.ne formam o imagine a barbatului ideal si foarte greu renuntam la acele standarde.
3.realizarea profesionala, independenta financiara ne face sa selectam crunt "candidatii".
4.nu am avut un parinte care sa fie si prietenul nostru , nu numai parintele nostru(de obicei mama) care sa ne explice ca intr-o relatie de cuplu se mai fac compromisuri, care sunt calitatile care intr-adevar ar face cuplul functional,etc
5.obisnuinta;

...si lista ar putea contiuna mult...

Eu am intalnit barbati buni de insuratoare insa nu am vrut sa fac compromisuri: un specialist in IT, care imi spusese raspicat ca vrea familie insa gasise un job bine platit in romania si tinea mortis sa se intoarca, eu abia incepusem afacerea, n-am vrut sa renunt in ruptul capului.Un medic tare mofturos care nu se impaca deloc cu sistemul alert din UK era in cautare de o a doua mamica : ma gasise pe mine insa nu eram dispusa sa cresc copii din astia mari ; un alt domn de pe alt continent cu o calificare solida dar care la 43 de ani nu a fost in stare sa-si puna deoparte bani macar de zile negre dar care dadea din picior ca vrea familie...un alt domn de cariera caruia ii aminteam eu ca a lasat un copil in romania...am fugit si de acesta gandindu-ma ca asa o sa uite si de copiii nostri...
Dupa cum vezi, oportunitati exista important este sa stii/poti sa faci compromisuri, sa ai maturitatea si experienta necesara de a gandi pozitiv , de a alege ceea ce este mai bun pentru tine...

Succes,
A

aniela23 spune:

Ei, si tu ai gasit pana la urma si daca da - cum?

Zouzou spune:

Salut,

Aniela, imi place la nebunie topicul!!
Singura problema e ca sunteti extraordinar de tinere!!
Glumesc, sa stiti!

Eu am aproape 40 de ani si am descoperit ceva uluitor de fain: ca este minunat sa fii indragostita de tine - sa te descoperi, sa te curtezi, sa vezi cine esti, sa ai grija de tine. Nu suna extraordinar de narcisist, nu? Chiar si asa - cred ca asemenea atitudine compenseaza anii in care n-am facut asta.
Cand esti "indragostita" de tine - te porti altfel si cu cei din jur - inclusiv cu barbatii...

Eu simt ceva ce n-am simtit pana acum: ca nu mai pot fi cu cineva. E adevarat ca am in spate o mare dezamagire si o tristete care-mi sta in suflet ca rujul in geanta insa...nu stiu...mi-e un pic teama de starea asta.

Sa nu vreau sa fiu cu nimeni...M-oi vindeca vreodata? E vorba de incredere, nu?

Noapte buna!!!
Z.

liliana27 spune:

Amelisa, ce mi-as fi dorit si eu sa fiu asa selectiva ca tine!!!! E semn ca stii ce vrei si e bine ca nu te-a invatat nimeni sa faci compromisuri prea mari intr-o relatie. Mici compromosuri o sa faci tu, fara sa le simti ca atare, cand o sa iubesti, cand l-ai gasit pe el.