Ma doare sufletul dar nu mai pot...

Stardust spune:

Se spune ca daca a gresit o data si l-ai iertat, greseala este a lui, dar daca a gresit si a doua oara si l-ai iertat, greseala este numai a ta. Primul cuvant urat, prima jignire, prima palma, sunt greseli de neiertat comise de el. Restul ce a urmat si ai tolerat sunt numai si numai greselile tale.
Cineva mi-a spus ca o femeie poate urca dar si cobori un barbat. Si sunt convinsa ca asa este. Nu stiu daca ai copii ( cred ca nu ) insa daca esti o femeie libera, cu atat mai mult ar trebui sa ai vointa ( pentru ca aici e vorba de vointa ) si taria de caracter sa pui punct acestei relatii.
Majoritatea barbatilor care dau o palma nu se opresc aici. Crede-ma ca stiu foarte bine ce vorbesc. Dar vina de a sta si a suporta ani de zile asta este numai a ta.
Eu zic sa te aduni, sa te privesti in oglinda si sa iti spui ca esti femeie si meriti sa fii respectata! Capul sus si mergi mai departe.

Stardust - Suflet de mamica

Kahyla spune:

stockholm...imi pare atat de rau ca ai trecut prin lucruri mai rele ca mine, e normal sa simti furie si resentimente, si eu le simt dar nu mai sunt atat de puternice cum erau acum vreo trei luni...pentru ca incetul cu incetul mi-am dat seama ca iertarea este in gest egoist si ca fiecare ar trebui sa iertam pentru noi insine, nu-i faci lui o favoare ca il ierti, ci tie, te eliberezi de el, de tot ce ti-a facut si nu-i mai dai atata importanta...
Sufar dar nu-l mai urasc, plang dar nu m-ai imi picur in inima cu venin...intr-un fel ar trebui sa-mi fie mila de el si de altii ca el, pentru ca se autodistrug rapid si furtunos...
acum ascultand toate sfaturile voastre ma simt mai eliberata...inainte mai aveam tendinta sa cred ca se schimbe pentru noi, pentru dragostea noastra si reveneam cu mii de sanse...il uram, il iubeam si era la fel, ma macinam zilnic...mi-ati mai deschis ochii si va multumesc pentru asta...nu vreau sa-l urasc sau sa-i port ranchiuna, deoarece ma autodistrug in continuare, desi el nu va mai exista in viata mea...
emilia.m...faze de astea cu uitatul si scosul ochilor au fost nenumarate...ii dadeam mii de explicatii, ore intregi, zile intregi ca nu ma uit dupa nimeni...si nu ma uit dupa barbati, chiar daca sunt singura, mai ales cu iubitul. Mi-a facut odata o mare criza intr-un local de se uita toata lumea, pentru ca zicea el ii faceam ochii dulci lu unul (doamne, mai era si urat respectivul), am plecat singura noaptea la 11 iar el s-a tinut dupa mine si mi-a zis ca am plecat pentru ca ma simt vinovata, am stat intr-o intersectie ca sa-i explic, apoi am luat taxiul si am plecat, i-am spus sa creada ce vrea...
incepuse sa-mi fie frica sa misc capul ca sa nu i se para lui ceva si spunea mereu "mie nu mi se pare niciodata, spui ca sunt paranoic dar eu simt si stiu".
Da si mie mi-a spus ca vrea sa-mi fie bine, sa ma "educe", sa nu-mi patez numele ca eu nu stiu ce trebuie facut...ca si cum m-a luat de crescut...cand spunea asta, ii aduceam aminte scene si ii ziceam bine, vrei sa ma educi, ce legatura are asta cu educatia, ce legatura are cealalta cu numele patat...si o dadea in diverse, pentru ca ii luam elanul din speech-ul lui, apoi cica "nu-ti mai explic nimic, ca vad ca tu esti extrem de indoctrinata de prietena ta", apoi o tinea cu speech-ul dsp prietena mea...zile in sir am stat sa-i explic ca nu face bine si spunea "ce, vrei sa ma faci catelul tau? sunt barbat, nu fac eu ca tine, tu nu ai drepturi, eu ti le ofer cand vad ca esti ok" (adica eu vreau sa-l fac catel dar el vrea sclava)...si cat de stupefiat a fost ca zilnic imi spunea de prietena mea, sa renunt la ea si eu am spus nu...si in fine, el o dadea in faptul ca nu stiu sa fiu femeie, ca familia e cea mai importanta, nu o prietena, ca nu are baza pe mine sa mearga la un drum, ca nimeni nu va sta cu mine din cauza prietenei mele si din cauza ca eu nu sunt implicata in familie ci cu prietena...chestii de genul...desi eu o vad o data la o luna si e prietena mea cea buna.


Va multumesc fetelor pentru sfaturi si pentru vorbele bune

stockholm spune:

emila multam mult de incurajari e un proces de vindecare cumplit de lung care probabil se va teermina cand oi avea 80 de ani sau poate e prea tarziu pt mine am pierdut aceasta lupta acum multi ani ;emilia daca te tine stomacul povestea mea e la cabinetul pshi dar e destul timp de cand am scris o

Kahyla ma bucur ca te ai mai linistit ; eu momentan dupa multe faze de negare am ajuns la aia de ura cumplita furibunda tes planuri de razbunare ..... o sa treaca si partea asta

sa aveti grija de voi fetelor

Natasa spune:

Kahyla, uita-te in oglinda si trezeste-te!!!! Nu-i mai explica animalului de ce faci ce faci, la cine te uiti, ca nu te uiti etc! Esti adult, esti un om liber, NIMENI nu are dreptul sa-ti spuna de cite ori sa te vezi cu prietena ta sau la cine sa te uiti! Fa un exercitiu de imaginatie si vezi cam cum ar fi o casatorie cu un asemenea om bolnav! Eu sint casatorita de 8 ani, am copil, ca atare multa treaba de facut in casa/familie dar cu toate astea nu s-a pus vreodata problema sa justific niste ore petrecute undeva, intilnirile cu prietenele mele (ca intre fete) sau vreo privire aruncata nu stiu cui! Cum sa-ti explic ca nu e normala atitudinea ta? De ce ai ajuns sa te scuzi pentru gesturi normale? Te scuzi chiar si in fata noastra, explicindu-ne ca te vezi cu prietena doar o data pe luna! Dar cine spune de cite ori sa te vezi? De cite ori simti nevoia, iti face placere, ai timp, de atitea ori o faci! Peste citiva ani ce-o sa faci? O sa te scuzi ca facusesi ciorba acra, chiar daca nenorocitul te-a dat cu capul de pereti si te-a facut zdreanta ca n-ai facut-o??? Probabil ca tu ai deschis subiectul asta cautind sfaturi de refacut relatia, de convins animalul ca nu esti "vinovata", dar daca ai un moment de luciditate, tine cont de toate sfaturile si fugi mincind pamintul!!! Nu-i mai da nicio sansa, nu mai incerca nimic, absolut garantat asemenea creaturi nu se educa peste noapte, situatia doar se va inrautati!

Kahyla spune:

ai multa grija de tine
eu nu am ajuns chiar in stadiul tau, pentru ca imi fac si mai mult rau singura...dar te inteleg pentru ca presupun ca la tine a fost mai grav...
sper sa iti recapeti increderea in tine si speranta in viata cat mai curand

Kahyla spune:

ai dreptate, sunt constienta de asta acum...dar foarte mult timp m-am invinovatit, mi-a bagat atatea chestii in cap incat nu eram sigura de ce gandesc, daca e bine, daca nu este...ma complaceam si pur si simplu am ajuns sa ma indoiesc de propria-mi gandire...
el spunea ca imi face mai multa placere sa stau cu ea, ca trebuie sa stau cu el...ca o folosesc pe post de paravan si chestii de genul...credeam ca in timp isi va da seama dar nu a fost asa si niciodata nu il voi face sa inteleaga...

am stat nopti intregi nedormita gandindu-ma daca sunt eu de vina, daca sunt anormala, daca intr-adevar nu stiu ce inseamna sa ai familie si sa fiu femeie adevarata cum imi spunea el...incet, incet am alunecat in amintirea ca era frumos candva si ca nu ma port eu cum trebuie.m-am tinut de acea amintire, crezand ca il voi face sa se schimbe,in timp ce ma schimbam pe mine dar chiar nu am cum...mi-am dat seama, am cautat pe internet si am vazut sute de cazuri asemanatoare, parca toti sunt una si aceeasi persoana.

nu ii mai convine nimic, il intreb ceva, sunt proasta, am o parere diferita, sunt proasta, daca se dovedeste ca am dreptate, nu recunoaste, desi e pe fata si ma face nebuna...nu raspund la telefon imediat, sunt c--va...ajung prea incet acasa, am facut ceva pe drum...etc
am incercat sa inteleg pentru ca sunt probleme financiare si am vrut sa ramanem impreuna si la greu, dar el ma invinovateste pe mine de tot, de toate esecurile, de lipsa banilor, de absolut orice, mai are putin si ma invinovateste si de incalzirea globala...l-am ajutat foarte mult si daca ii spun, zice "ai facut-o pentru tine, ai facut-o doar ca sa ma santajezi si sa-ti iasa si tie ceva..."

oricum...desi a trecut vreo saptamana de la despatire, nu mai ma intorc, stiu ca voi fi jignita si umilita toata viata cu diferite scuze...si poate mai tarziu o sa am si "norocul" sa ma bata si sa-mi spuna ca e vina mea ca am gura mare...si sa ma insele tot din vina mea, o sa-mi spuna sigur ca din cauza ca am facut 10 minute, in loc de 7 pana acasa si stie el sigur ca l-am inselat in 3 minute ca simte.

emilia.m spune:

Stockholm, ma tine stomacul. Te rog sa-mi dai un link. Si daca iti activezi PM adauga-ma ca prietena.
Sunt sigura ca imi va face mare cinste prietenia cu tine si sper sa te pot ajuta macar cu o vorba buna, chiar cu riscul de a trezi amintiri neplacute din trecutul meu.
Oricum, eu am asa un stil de a uita lucrurile care nu-mi convin... ma impiedic singura sa ma gandesc la ele, le incui undeva unde sa nu ma bantuie decat rareori si imi vad de viata mea mai departe.
Povestea mea de dupa despartirea de obsedatul cu care am fost in jurul varstei de 18 ani este aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=139988

Ce am patit cu obsedatul n-am prea povestit pe forum ca acest forum l-am descoperit mai tarziu si povestea cu el era deja yesterday's news si incerc sa nu ma gandesc prea mult la asta pt ca cu el am ramas si insarcinata la 18 ani si am facut o intrerupere de sarcina si acum ma chinui sa raman insarcinata si nu pot (nu in mod direct din cauza acelei inreruperi de sarcina ci din alte probleme, dar cateodata ma gandesc ca Dumnezeu ma pedepseste pt pacatul de atunci... )

Kahyla, sper din suflet sa nu te intorci la el. Imi si imaginezi cat ti-ar reprosa aceasta "ratacire" (despartirea de el) si ce si-o imagina acum in mintea lui bolnava ca faci tu cu altii. Crede-ma am trecut prin faze d-astea de nenumarate ori... Era totul ok dupa impacare cateva zile pana constientiza ca nu m-a avut "sub cheie" o vreme si cine stie ce-am facut eu in vremea aia.... Imi era paznic, nu iubit.
Daca n-as fi trecut prin asa torturi psihologice n-as fi reusit sa inteleg cum de nu-l pocneai sa nu se vada cand iti spunea ca trebuie sa te educe el pe tine ca tu nu stii ce trebuie sa faci... Dar cum am fost si eu intr-o asa situatie nu judec. Dar acum, sa mai vina unu' la mine sa-mi spuna asa ceva, l-as face sa-si inghita vorbele in 3 secunde. Daca nu impui respect de la inceput, pe masura ce trece timpul e tot mai greu.

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

emilia.m spune:

stockholm... cred ca ti-am gasit povestea...
nu am apucat sa citesc inca tot pentru ca trebuie sa plec in curand
ce am citit pana acum m-a facut sa ma gandesc la un film pe care l-am vazut de cateva ori: Enough! cu J. Lopez www.filmoteca.ro/film/destul" target="_blank">http://www.filmoteca.ro/film/destul
Este vorba despre o femeie abuzata care devine puternica (fizic si apoi si mental). Finalul este dramatic (e film de hollywood, ce sa-i faci, totul trebuie exagerat deci ea la final il omoara pe el - self-defense) dar nu asta e ideea ci faptul ca femeile abuzate isi pot reveni, isi pot depasi teama, se pot reface si isi pot regasi echilibrul.
Pot sa se vindece de teama. Cu rabdare, cu curaj, cu sustinere din partea celor din jur. Nu e usor, dar se poate!

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

stockholm spune:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=128656&whichpage=1&SearchTerms=am%2Cdescoperit%2Co%2Cparte%2Curata%2Cdin

uite emilia aici nu s un om deosebit doar f confuz inca probabil ca voi trai o stare de confuzie si incertitudine all my life ....

Kahylya multa bafta iti doresc ma bucur ca aa i facut pasul cel mare de acum va fii mai bine sii nu uita ca esti o persoana desosebita , si ca ai resit !

asta e important

ai grija de tine si o viata frumoasa plina de impliniri

Natasa spune:

Sper sa-ti pastrezi gindul bun si sa nu te induioseze cu cine stie ce gest "elegant". Repeta-ti pina nu mai poti ca nu are cum sa se schimbe, dar din pacate tu ai cum sa te schimbi intr-o victima fara scapare. Deja te-a facut sa te indoiesti de tine, sa te justifici (nu inteleg cum nu i-ai inchis telefonul in nas pentru ultima oara cind si-a permis sa te intrebe de ce raspunzi mai greu), sa-ti cauti scuze la gesturi normale...Lasa amintirile frumoase la locul lor si da-i un sut in fund la prezent! In caz ca ti-e frica de singuratate, e adevarat ca e greu sa gasesti sufletul pereche/marea iubire, dar de imbecili misogini ca actualul tau partener e plina lumea, asa ca poti sa-ti imaginezi ca pierzi exact un gunoi si e plina strada de altele!
In sfirsit, te las cu deciziile tale si sper din tot sufletul sa nu te mai desconsideri si sa renunti la el. E plin netul de povesti dramatice, de femei aproape fara iesire, tu ai sansa sa scapi doar prin vointa ta. Daca nu o folosesti, peste un an sau doi sfaturile noastre nu vor mai valora doi bani!