Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???

Raspunsuri - Pagina 28

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dov spune:

eu as incepe si cu pasi mici in redescoperirea Zinei-femeie. adica zilnic, dar zilnic, macar 5 minute pt o placere pur egoista...de ex. sa mananc ciocolata, sau sa citesc ceva ce-mi place...sau...nu stiu...ce-ti place tie mult, mult. invata usor usor sa fii egoista(nu in sensul rau)macar putin...si uite-asa sa te iubesti mai mult, sa te impaci cu tine, sa fii din nou fericita cu tine.

e un proces lung, si trebuie sa faci pasi mici de tot.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Dov, tu crezi ca eu nu sunt constienta ca ori asa ori asa? Mie mi-e teama, deoarece vad ca am ales deja varianta, pentru sufletul altora, si imi este greu, ca fericita nu sunt, dar asta este pretul pe care-l platesc, pentru ca am ales asa. Nu stiu ce va fi pe viitor (in ceea ce ma priveste pe mine si sot), dar stiu suta-n mie, ca la urmatoarea pasa gresita a lui, voi spune adio. Si atunci ma intreb oare ce se va-ntampla cu copilul, care va fi mai mare, nu-mi doresc sa sufere. Nici tata, cum am mai spus. Eu stiu cum este, am trait cu parintii despartiti, de cand ma stiu eu, si poate si asta este o explicatie a faptului ca inca am ramas in acesta casnicie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Dov, mi-am dat si eu acel termen de suferinta, dar la mine nu a functionat...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

...Zina, candva, cand si eu eram intr-o stare asemanatoare ca a ta ( nu din aceleasi motive)...am intrat si eu pe forum sa caut "raspunsuri"...am renuntat pt ca am inteles ca sunt putine sanse sa inteleaga cineva latura complexa a trairilor si felului meu de a fi...am mers la psihoterapie...am intrerupt...iar am mers ...iar am intrerupt ( nu din rea vointa, din lipsa de timp)....dar o sa reiau...si voi merge pana in panzele albe sa vad ce e cu mine si cine sunt si ce vreau ( ...cam tarziu e drept)...te inteleg perfect chiar daca nu stiu totul...sunt convinsa ca balanta atarna cu argumente pro si contra in ambele sensuri...incearca totusi sa cumperi cateva carti de dezvoltare personala pe tema asta ( daca vrei am sa-ti dau eu cateva titluri)...mie mi-au fost folositoare cumva...daca accepti si o consiliere la psihoterapeut...iar e un pas castigat...daca ai putina rabdare sa te deslusesti poate macar nu mai suferi atat...nu vei reusi sa iesi din carapacea ta cu una cu doua si se simte ca esti furioasa...de asta te si enerveaza unele posturi ( am trecut si eu prin asta)...

...referitor la problema ta...eu nu cred ca il vei ierata...daca oi fi si "scorpioanca"...slabe sanse...dar oricum e clar ca nu il vei ierta pt ca el ar trebui sa faca niste gesturi atat de marete ca sa te gandesti ca macar merita...iarta-te pe tine mai intai, afla despre tine ce e de aflat...si pe urma poate gasesti mai usor calea...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CorinaDani spune:

zina, nu mai pune la suflet, era de asteptat sa primesti si critici sau raspunsuri mai "taioase".

eu cred ca tu de fapt te razbuni/te pedepsesti in primul rand pe tine. motive ar putea fi destule : poate ti-ai dezamagit parintii cu alegerile facute in viata, poate ti-ai imaginat viata/casnicia cu totul altfel decat e acum in realitate, poate ai sentimentul ca ai esuat in multe aspecte ale vietii personale, poate nu te simti utila, iubita, apreciata la adevarata ta valoare.

cred ca ti-ai inchis cumva sufletul ca sa nu fii ranita de viata. ai devenit neincrezatoare, suspicioasa, retrasa. ti-e greu sa mai ai incredere in cineva, poate simti nevoia ca viata ta sa se desfasoare intr-un fel de sablon, totul dinainte programat si stiut, te simti in siguranta asa. orice iesire din aceste tipare/sabloane te descumpaneste, preferi siguranta si rutina din interiorul sablonului decat fiorii unei mici aventuri in necunoscut.

poate ca ar fi momentul sa te opresti o clipa si sa incepi sa te ierti, sa faci pace cu tine, sa nu mai fii atat de aspra cu tine insati, sa te ierti pentru alegerile gresite facute pana acum, sa-ti asumi responsabilitatea pentru consecinte. in acest moment cred ca tu nu te iubesti si nu te stimezi/apreciezi deloc.

"Eu nu astept acum sa primesc, ci doar vreau sa vad daca eu mai pot da ceva." Exact aici e problema ta !

gandeste-te ca, in afara de defecte, ai si calitati : esti o femeie tanara, frumoasa, inteligenta, ai un job, o casa, un copil. de ce nu-i lasi si pe altii sa te descopere asa cum esti tu in realitate sau cum erai inainte de a fi ranita sufleteste ? de ce te simti incoltita uneori si te aperi cu vorbe reci, taioase ? de cine sau de ce ti-e teama sau rusine ? de gura lumii, de parerea celor din jur, de faptul ca te-ar judeca altii ? ei si ? de ce ar trebui sa-ti pese atat de mult, mai mult decat de viata ta ?

stiu ca ai spus ca nu ai chef sa vorbesti cu alt terapeut acum, e greu. sa inteleg ca ai realizat in sfarsit ca prietena psiholog nu ti-a fost de ajutor intru-totul, pentru ca din prietenie te-a protejat. nu zic, poate ti-a dat si sfaturi bune, insa nu a fost dura si transanta cu tine, atunci cand a fost cazul, si nici tu nu ai putut fi obiectiva in relatia cu ea, ai impletit prietenia cu sfaturile ei profesionale. de aceea nu stiu daca ai fost intru totul sincera cu ea, poate ti-a fost nu-stiu-cum sa-i spui tot, ca sa nu fii judecata de prietena, nu de psiholog.

insa tu singura nu te poti ajuta acum, resursele tale sufletesti au cam secat, cred ca ai nevoie pur si simplu de o noua perspectiva asupra ta si a vietii tale, o reinventare, o rebrand-uire daca vrei

zina, viata e atat de scurta. tineretea si frumusetea fizica se duc rapid. copilul creste si va zbura din cuib la un moment dat. cu ce vei ramane ? nici macar cu prea multe amintiri frumoase. si cu viermele indoielii/tradarii/neincrederii, care iti roade incet-incet sufletul si mintea.

hai, te rog, fa un efort, smulge-te din autocompatimirea asta, fa ceva pentru tine, pana nu e prea tarziu.

uite, vine 1 decembrie, care va fi zi libera; poate reusiti sa va luati liber si zilele urmatoare, astfel incat sa aveti parte de o mini-vacanta. aranjeaza un program astfel incat sa ramai singura cu sotul tau, macar pentru 1 zi.
ori stati de vorba pe indelete dar fara sa va certati/acuzati, ori incercati sa va apropiati fizic. important este sa comunicati, sa vedeti cum veti proceda cu viata voastra de acum inainte. rupeti-va putin din rutina asta care va omoara incet dar sigur.

ce zici, te gandesti sa incerci macar ? hai, curaj, nu-ti ia nimeni capul, nu te mai gandi la ce-o sa zica mama, soacra, bona, colegii sau vecinii.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Balanta, sunt "fecioara" . Te pup

Corina, dintre toate cate le-ai enumerat, cea in care spuneai ca mi-am imaginat altfel casnicia, este adevarata. Restul, nu. Si, niciodata nu mi-a pasat de gura lumii, ce spune vecina, mama, soacra, nu sunt acel gen, dimpotriva.
DA, aici ai dreptate, am nevoie de o reinventare a mea. Am sa ma gndesc ce pot sa fac in acest sens, chiar imi doresc acest lucru.
Si ideea zilei libere cu sotul, de 1 Decembrie, este buna, poate am sa reusesc sa las copilul cu bona si sa mergem noi doi undeva, macar de dimineata si pana seara. Ar fi o iesire totusi. Multumesc pentru sfaturi, chiar mi-au cazut bine. Te pup

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

atunci cand vrei sa schimbi ceva in viata ta, incepe cu gandurile. daca acolo faci ordine si schimbi mentalitatea, succesul iti este garantat in fapte/practica.

nu te insela ca mersul intr-o scurta vacanta in doi va schimba ceva daca cari acel bagaj de ganduri dupa tine.


Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!







Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

Zina, eu zic sa amani sa iei o hotarare pana dupa Sarbatori! din foarte multe motive, pe care ti le poti imagina si tu.

off topic: si mie care imi era dor de noideea ( de stilul ei de a comunica)...

Mergi la inceput