Imi e dor de viata
Raspunsuri - Pagina 7
danybv spune:
Stardust draga mea, ti-am citit povestea si m-am intristat enorm 
ce pot eu sa-ti doresc, decat sa-ti ajute Dumnezeu sa iti gasesti un job, sa te muti si sa fi linistita alaturi de copilul tau.
Fetelor tin sa va felicit pentru ceea ce faceti legat de Stardust.
As vrea sa fiu si eu de ajutor cu ceva pentru ea si copilul ei.
Va rog cine se ocupa cu asta dati-mi si mie prin PM informatii cum pot ajuta . Multumesc anticipat.
Va doresc numai bine tuturor.
danybv
Mamy de 
Maria (11 Ianuarie 2008 ) si 
Andrei (21 Martie 2006)
www.trilulilu.ro/danybv/cf92b5c8a8098e" target="_blank"> Dedicatie pentru soacre
eumada spune:
Dany nu pot sa-ti trimit pm nu tiu de ce...ideea e ca orice e pentru baietel e bun..jocuri carti pentru 5-6 ani..ghiozdanel,etc...sunt multe dar din putin se face mult..cate un pic .....pic se aduna...astept un pm de la tine poate pot dareplay si iti explic mai multe.
Madalina 
de minunica Eva-Maria 14.08.2009
Stardust spune:
Simt ca ma sufoc... la propriu... Merg prin casa fara rost si am senzatia ca pana si peretii astia ma apasa. Parca as fi un animal in cusca. Ma foiesc de colo-colo si nu imi gasesc locul. O iau razna oare?
Incerc sa adopt o atitudine rece, indiferenta, sa ridic un zid intre mine si... sotul meu, sa nu mai las nimic sa ma afecteze. Insa nu imi iese de fiecare data... A inceput sa se poarte aiurea si cu parintii mei, care nici da-te mai incolo nu i-au spus. Le raspunde fara sa gandeasca,are o atitudine aroganta si incapatanata, si parca ar trai in lumea lui ...
Imi vine sa fac praf casa asta. Sunt atatea de facut care cer mana de barbat si eu pur si simplu nu le fac fata. Stau cu baiatul doar intr-o camera pentru ca daca iesi pe hol, in bucatarie sau in alta camera te nenorocesti de frig. Nu am decat o soba iar podul... l-a spart acum ceva timp el ca a vrut nu stiu ce sa faca.,.Ei inchipuiti-va cat de frig este.
Eu nu am incotro, trebuie sa fac mancare si stau destul in bucatarie. Am probleme cu coloana si de cateva zile nu sunt om: am niste dureri cumplite. Nici nu mai stiu ce sa fac, incotro sa ma duc, de unde sa incep... Dar simt ca mi se umple paharul.
Noroc cu piticul meu, e singurul care ma tine la suprafata si ma mai face sa zambesc. Acum e tare fericit: a fost la gradinita, si ieri si azi, s-a mandrit pur si simplu cu ceea ce a primit de la Cami ( e topit dupa cartile de desenat :D si cred ca stiu toti copii ca are si el carti ) si ma bucura sa il vad multumit.
Nu am sa insist pe subiectul asta, am inteles ca exista o rubrica speciala pentru asa ceva si nu vreau sa supar pe nimeni, insa vreau doar atat sa spun: va multumesc din tot sufletul meu pentru tot sprijinul pe care mi-l oferiti, sa va dea D-zeu sanatate si o viata linistita si plina numai de bucurii
Fug sa ii dau de papica puiului. Revin mai tarziu...
Stardust - Suflet de mamica
mianna spune:
spui ca stai practic in aceeasi curte cu parintii. de ce nu-ti iei puiul mic si sa te muti la ei? probabil ai tu motivele tale, poate imi scapa mie ceva, insa asta a fost gandul meu cand am citit - ca acolo ati avea parte de o atmosfera calda (nu doar la figurat, ci din ce spui si la propriu) pe care o meritati amandoi.
razbate atata tristete si ... resemnare din posturile tale... iti doresc din suflet sa rasara soarele si pe strada ta, cat mai curand.
Stardust spune:
La ei nu am loc, la propriu. Nu am camera in care sa stau. Plus de asta... ar insemna sa ii explic in fiecare seara baiatului de ce nu poate merge in casa la taica-su, si cred ca l-ar deruta si mai mult.
Resemnare? Nu. Categoric nu. Lipsa de solutii insa da. Si nu stiu cat mai am taria de caracter sa rezist in situatia asta.
Azi dimineata el a plecat la si jumatate de acasa... baiatul a ramas plangand... ca nu a vrut sa il duca si pe el la gradinita. In drumul spre iesirea din sat sotul meu trece prin fata gradinitei. Cu toate astea de fiecare data pleaca fie cu 10 minute inainte, fie cu 10 minute dupa ce trebuie sa plece baiatul la gradinita. Ce raspuns sa ii mai dau eu cand ma intreaba: de ce nu vrea tati sa ma duca si pe mine la gradi? Ca eu una... nu mai stiu.
Raman in pana de scuze... Si ma uimeste in continuare cu cata dragoste il asteapta, seara de seara, sa vina acasa : "tati" si sa ii aduca "bun".
In seara asta, ca de altfel de fiecare data, a vrut sa faca nani cu tati. Tati vrea insa sa stea singur. Separat. Are treaba, zice el. Apoi, dupa o ora, stinge lumina. De fapt nu e la el, e la ceea ce ar trebui sa fie camera baiatului. Insa dupa ce am pus, cu mari, foarte mari eforturi, parchet si am varuit, fiind singura camera terminata din casa, s-a impotmolit la... o sipca... si de atunci el e cel care doarme acolo.
Sunt furioasa. Recunosc. Daca nu as vea un dram de minte m-as duce si i-as face praf masina, fata de care are atata interes, dar stiu ca nu rezolv nimic. Sunt mahnita si ma simt foarte, foarte singura. Asa cum am fost de ani de zile.
Stardust - Suflet de mamica
mianna spune:
poate n-am folosit cel mai potrivit cuvant cand am spus "resemnare". nu avea in niciun caz sens peiorativ, sau de repros. insa cuvintele tale nu mi-au parut nici lamentare, nici insufletire pentru o schimbare (care inteleg cat te sperie), ci doar un cantec soptit, linistit.
nu am in niciun caz dreptul de a te intreba detalii imobiliare. insa, dupa cum vezi si tu, in postul de mai sus vorbesti de doua intrebari ale copilului tau. "de ce nu poate merge in casa la taica-su" (deocamdata asta doar ipotetica), si "de ce nu vrea tati sa ma duca la gradinita", asta din pacate reala.
la prima, ai putea gasi mai multe variante, de la "acolo nu sunt conditii, e frig, e mai bine sa asteptam pana sunt gata camerele", sau "tati are foarte multa treaba, si din moment ce si bunicii isi doresc sa petreaca catva timp cu noi, e mai bine sa stam o vreme aici", sau... probabil mai sunt variante. insa in jurul copilului ar fi (sper) zambete, liniste, nu te-ar mai vedea trista.
la a doua intrebare ... uf... chiar nu stiu ce-i mai poti raspunde, si nu mai stii nici tu.
si, in fond, la ambele intrebari, raspunsul pare a fi "exista oameni care se simt mai bine singuri, decat cu o familie. tati din pacate face parte dintre ei".
iarta-ma daca m-am bagat unde nu-mi fierbe oala, de ani de zile citesc forumul asta, dar e prima data cand am simtit nevoia sa scriu. (nu, nu primul post pe forum, dar cred ca primul in probleme de familie). daca a fost o greseala, sper doar ca nu te-am suparat prea mult.
marius spune:
Eu cred ca daca ti-ai gasi un job ai fi mai sigura pe tine. Nu ai mai avea senzatia aceasta de singuratate, ti-ai putea canaliza atentia pe acel job, ai vedea viata mai in roz, ai avea o preocupare si alta decat sotul tau sau sipca sau mai stiu eu ce altceva. Ai avea un sens zilnic si altul decat cel de astazi in afara de faptul ca ti-ar asigura o independenta financiara care iarasi are avantajele ei.
Sincer personal nu prea pricep de ce nu incerci sa faci ceva (si altceva), daca nu azi, atunci maine. Solutia nu este pe un forum scriind despre singuratatea ta atunci cand sotul este la serviciu. Ti-e dor de viata? Pai ia-ti viata in maini.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Stardust spune:
Scriu aici indrumata fiind tocmai ca sa am unde sa imi vars oful si sa nu le mai tin pe toate in mine, cum fac de ani de zile. Ceea ce nu e deloc usor. Daca am suparat descarcandu-mi sufletul... imi cer sczue...
La parinti nu pot sta pentru ca nu au efectiv camera libera. Deci oricum as da-o asta sare din start din schema.
In ceea ce priveste job-ul, nu cred ca exista zi in care sa nu verific anunturile de angajare de aici, din oars; am trimis zeci de CV-uri, am mers in audiente, dar nimic. Fie mi se spune " momentan posturile sunt blocate " fie " e criza, stiti cum e ".
Asta imi si doresc : un loc de munca unde sa merg zi de zi, unde sa pot sa ma rup de situatia de acasa macar pentru orele alea in care sunt acolo. Este insa foarte greu pe zona asta, nu stiu in alte parti, sa te angajezi acum, iar fetele care locuiesc in Galati cred ca pot confirma asta.
mianna nu m-ai suparat cu absolut nimic, D-ne fereste, doar ca din pacate solutia despre care scrii tu eu nu o pot pune in aplicare. Am luat in calcul orice varianta teoretic posibila de a pleca de aici, insa deocamdata, mai ales din cauza lipsei unui job, nu am de ales decat sa raman. Vreau sa imi refac viata, sa fug din izolarea asta care ma macina cumplit, si in care creste acum si baiatul, sa imi fac prieteni, sa ies in oras la o cafea, imi doresc enorm de mult toate astea. Si asta ma si tine la suprafata acum: speranta si increderea ca vor apare si solutiile de care am nevoie.
Stardust - Suflet de mamica
mirela0521 spune:
pana la urma problema majora care ti-ar rezolva o parte din situatia in care traiesti, sau mai bine zis rotita care ar pune "masinaria" in functiune este nevoia unui JOB, unul care sa iti permita macar sa poti supravietui tu si copilul de la luna la luna si sa poti plati o chirie sau o gazda rezonabila. cred ca este mai ieftin sa gasesti un batran sau pe cineva care sa-ti inchirieze o camera in care sa stai cu baiatul, decat sa inchiriezi singura o garsoniera utilata cu tot ce ai nevoie (tinad cont ca ai pleca practic doar cu hainele de pe tine si copil). ramane problema job-ului care se lasa asteptat se pare!
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)
mirela0521 spune:
e greu sa gasesti scuze, sa inventezi motive, sa ascunzi rautatea pe care tatal lui o simte si o ofera tie si copilului. e greu pt un copil sa inteleaga de ce nu este placut/iubit/bagat in seama de propriul tata copilul nu a gresit cu nimic!!! cand baiatul simte nevoia de dragoste si atentie din partea lui. e greu si pt tine sa stai alaturi de un asemenea barbat, sa fii atat de singura. da, este copilul cu tine, dar el este mic, traieste in lumea lui, nu iti ofera mare sprijin si alinare cand primesti atatea lovituri si jigniri de la cel ce ii este tata. mi-e tare mila de voi, de viata voastra amara... nu stiu ce sa mai zic
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)