Imi e dor de viata

Bine v-am gasit,
Recunosc ca am fost indrumata sa vin aici si sa comunic cu voi, cu increderea ca voi reusi sa ies din cubul in care ma aflu acum. Asa ca.. iata-ma :)
Nu e prima data cand scriu pe un astfel de forum; acum cativa ani buni imi impartaseam marea bucurie de a fi devenit mamica si fericirea de a avea alaturi un om extraordinar care ma iubeste. Eram atat de fericita incat parca nici un cuvant nu reusea cuprinda tot ce simteam. Timpul insa a trecut, iar acea fericire s-a transformat, usor-usor, in durere sufleteasca si o singuratate crancena.
Unii spun ca e de vina varsta si acum s-a maturizat... 5 ani intre noi, mult mai tanar decat mine. Nu stiu, poate ca asa e. Cert este ca din barbatul acela atent, care stia sa mangaie si sa ma faca sa ma simt iubita, a devenit un om rece, pentru care o cina romantica este deja un moft iar locul mangaierilor l-a luat palma.
Eram insarcinata cand a dat prima oara in mine si recunosc: in clipa aceea l-am urat cum nu am urat pe cineva vreodata in viata mea. De atunci ceva s-a rupt in mine si nu am mai putut simti niciodata ceea ce ne-a legat.
Am iubit mereu sarbatorile, de Paste, de Craciun... pe toate. Mi-a placut sa fac tot felul de suprize de ziua celor dragi macar sa le vad un zambet pe chip. Reuseam sa imi umplu sufletul cu acea binecuvantare si sa ma bucur din plin de ele, chiar daca poate nu aveam o masa atat de bogata. Niciodata nu am trait in lux. La 18 ani mi-am luat viata in maini si am luptat sa ma ridic. Si am reusit...
De cativa ani ina ma cuprinde o tristete fara margini cand se apropie sarbatorile. Pentru ca de fiecare data este aceeasi poveste : ne certam, pleaca de acasa, raman singura cu toate pregatirile pe care le fac cu ochii in lacrimi, si apoi vine dar... La noi in casa nu vine niciodata nimeni, asa ca stam la masa incercand sa schimbam doua vorbe, sa radem fortat si gata. De agitatia aceea atat de frumoasa pana la urma cand stai si pregatesti totul nici nu poate fi vorba. Pentru el nu este altceva decat o exagerare absurda si le trateaza ca pe niste zile absolut normale.
Imi e dor de prietenii de altadata. Obisnuiam sa iesim in oras, la un suc, o pizza, chiar si o bere.. Am fost mereu foarte sociabila, nu am suportat sa stau retrasa. Dar toti s-au indepartat usor-usor pentru ca la noi nu puteau veni, iar el nu vroia sa mearga la ei. Si le simt lipsa.
Baiatul tanjeste zi de zi dupa dragostea de tata. In schimb primeste doar vorbe reci,ton dur, tipete si de cele mai multe ori respingere. Nu ma intrebati de ce pentru ca nimeni nu poate intelege. Cei care il cunosc imi spun ca pur si simplu nu e facut pentru viata de familie si ca abia acum il vad asa cum este. Nu mai suport sa vad in fiecare seara cand vine acasa cum baiatul ii sare in brate de bucurie ca il vede iar el.. il respinge... Nu au facut niciodata un om de zapada, nici un castel de nisip la mare... Lucruri de care spune ca nu sunt asa de importante si ca nu gandesc cand cer asa ceva, dar eu cred ca pentru cresterea frumoasa a baiatului chiar sunt importante.
Acum cateva luni mi-am adunat toata puterea si am depus actele de divort, dar este un drum extrem de greu de care, recunosc, imi e teama. Momentan eu nu am un servici si nici nu am unde sa plec sa locuiesc cu baiatul. Piticul meu este la gradinita, dar nu stiu daca am sa il mai pot lasa pentru ca nu imi permit sa ii cumpar rechizite si nici hainutele de care are nevoie. El e un baiat tare bun, intelege ca nu pot sa ii iau, dar ca mama sa nu ii poti oferi toate astea.. e dureros.
N-am iesit din casa de 2 luni de-acum, ma simt izolata de toata lumea asta, si singura, cumplit de singura. Am momente cand simt ca alunec si nu ma pot agata de nimic, si cred ca daca nu era baiatul eram pierduta de mult.
Tot ce imi doresc acum este sa ma pot linisti intr-un final si sa imi pot creste baiatul asa cum merita. Este un copil extraordinar. Si sa imi pot face din nou prieteni alaturi de care sa ma bucur de viata cum obisnuiam sa fac pe vremuri.

Stardust.

CorinaDani spune:

Buna si bine ai venit pe DC !

E foarte trist tot ce ai povestit, insa cred ca ai luat cea mai inteleapta decizie, aceea de a divorta de un om care nu te mai iubeste si nu te mai respecta, un tata care nu-si iubeste propriul copil.

Nu stiu daca exista aici pe forum un grup al mamicilor din Galati, poti incerca sa cauti sau iti vor raspunde chiar cateva dintre ele. De ce spun asta ? Ai scris ca nu ai mai iesit din casa de 2 luni, e enorm, incearca sa te mobilizezi putin de dragul copilasului tau, care are nevoie de o mamica puternica si sanatoasa alaturi de el. Poate vei reusi sa te intalnesti si sa te imprietenesti cu mamici din Galati si vei iesi cat de cat din starea aceasta. In felul acesta poate vei avea sansa sa gasesti si un job si nu vei mai avea timp sa stai singura cu gandurile negre si starile pesimiste...

Mult succes !

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

mirela0521 spune:

este ff trista povestea ta si sincer doar imi pot imagina cat de singura te simti si cat de greu o duci pt ca eu sunt o norocoasa sa am parte de o familie perfecta, poate prea perfecta comparativ cu povestea vostra. tot ce pot sa-ti spun este ca ai nevoie de prieteni care sa iti fie alaturi, care sa te asculte si sa te ajute cu un sfat bun. e greu sa iei decizia de a divorta, mai ales cand nu ai o slujba, indiferent cat de prost platita, si nici alt suport material, insa nici ceea ce traiesti tu nu se numeste casnicie/viata buna. nu stiu daca acel indident cu palma a fost izolat sau s-a repetat, insa atunci cand iubesti pe cineva, mai ales pe mama viitorului tau prunc, nici macar nu jignesti, de ridicat palma nici nu mai intra in discutie. pana la urma siguranta voastra poate fi pusa in pericol cu un sot viotelt langa tine. mai devreme sau mai tarziu copilul va avea se suferit pt ca tatal lui nu ii acorda importanta, ca il ignora din toate punctele de vedere mai ales emotional, si pt ca tu esti esti singurul lui sprijin, singurul parinte de fapt. tatal este doar locatar in aceeasi acsa cu voi din moment ce nu se implica la nimic. iar copilul va vedea suferinta ta pana la urma. caracterul unui copil se formeaza din primii ani de viata, iar mediul aproape dezbinat in care creste nu il ajuta nicicum, ii strica copilaria si ii deformeaza cu timpul personalitatea. incearca sa iti gasesti rude/vecini/prieteni care sa te ajute, sa te sfatuiasca si sa te sprijine in deciziile tale.
iti urez multa bafta si sufleteste sunt alaturi de tine.

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Stardust spune:

Mutumesc pentru sfat, sincer chiar nu stiu daca exista un astfel de club aici, in Galati. Din pacate eu nu stau chiar in oras, ci undeva in apropiere, pentru ca asa a vrut el, sa ne mutam la casa in ideea ca o vom duce mai bine decat la bloc. Rezultatul insa este cu totul altul: casa toata plus tot ce inseamna munca la tara cade pe spatele meu, si uneori ma simt total depasita. Plus ca nu pot sa spun : ies sa ma plimb putin , sa ma uit pur si simplu la vitrinele magazinelor, sa imi clatesc ochii si mintea. Ma simt undeva la capatul pamantului.
Acum 2 luni am fost la mare o saptamana cu piticul meu, si asta pentru ca o persoana cu suflet mare ( am promis sa nu dau nume si nu o fac dar este aceeasi care m-a idnrumat sa vin aici, langa voi ) mi-a oferit aceasta vacanta pentru a ma putea reculege si pentru a iesi putin din mediul in care ne aflam acum. A fost singura iesire din ultimii 3 ani, exceptand 4-5 drumuri in oras pentru cumparaturi. Restul timpului il petrec intre acesti pereti incercand sa raman totusi echilibrata.

Stardust spune:

Mirela ma bucur tare mult ca viata ta este una frumoasa, pentru ca stiu cat de bine este cand te simti iubita si cand totul este cat se poate de perfect. Chiar daca pentru putin timp nu pot sa uit ca am fost si eu fericita.
Incidentul acela nu a fost unul izolat, insa refuz sa imi mai amintesc. Oricum nimic nu se compara cu palma primita cand in burtica ta creste un pui de om.
Eu incerc sa fac in asa fel incat baiatul sa nu vada prea multe, insa de cele mai multe ori certurile si jignirile vin de fata cu el. Stiu ca incepe sa inteleaga, deja am primit niste intrebari care m-au lasat fara replica, dar incerc sa ii gasesc scuze sotului chiar daca poate nu merita. Nu vreau sa il formez pe baiat sa isi urasca tatal si nici sa il incarc cu ganduri negative. Va intelege singur cand va creste.
Ce e mai trist si cred ca il afecteaza este ca nici el nu prea are copii cu care sa se joace aici, creste si el izolat, iar eu nu imi permit sa il duc in oras nici macar o data la doua saptamani.
Cineva mi-a spus ca am apucat un drum imposibil: ca fara un servici si fara o casa a mea nu voi putea scapa din casnicia asta, dar refuz sa accept. Stiu ca baiatul merita tot ce e mai bun, chiar de ar fi sa ma sacrific de tot.

danutz spune:

O sa vina si linistea aia de care vorbesti, ai incredere ca o sa vina, fiindca va veni. Nu deocamdata si nu usor, insa.
Insa cand va veni, dupa tot chinul si lupta (fiindca acum trebuie sa lupti, nu atat pentru tine cat pentru copilul tau, incepand cu obtinerea pensiei alimentare si terminand cu eventuala izolare fata de tatal sau, daca acesta este violent si va face rau) o sa fie ca si cum ai incepe sa traiesti din nou.
Ai incredere in tine, cauta sa-ti re-legi vechile prietenii din nou sau cauta sa-ti faci prieteni noi care te pot ajuta sa iesi din gandurile tale, cauta-ti un job, cere ajutorul familiei , scrie aici , orice crezi tu ca ti-ar face bine...
Se zice ca perioada de recuperare dupa divort este direct proportionala cu cea petrecuta cu individul...la mine nu a fost asa, m-am mobilizat si m-am ridicat mult mai repede, se poate, crede-ma!
Iar ceea ce nu te omoara, clar te face mai puternic!

elaga spune:

Imi pare rau, atat de rau, ca exista asemenea barbati, asemenea tati. Te felicit pentru decizia de a porni pe un drum atat de greu, cum este cel al divortului. Nu-ti va fi usor, dar nici sa ramai langa el nu cred ca este mai usor. Ai dreptul la un om care sa te iubeasca, copilul tau nu trebuie sa creasca in dusmanie si asprime.

andreeaben spune:

Daca ai un avocat bun si,chiar si daca n-ai avea unul foarte bun,sa stii ca o mama nu este data afara cu copilul din casa(avantaj tu!).Probabil ca va pleca sotul tau in alta parte,dupa divort.Trebuie sa iti gasesti ceva de lucru,orice,doar sa ai un venit cat de cat stabil(stiu ca este greu,dar trebuie incercat).E foarte bine ca ai decis sa te desparti,nu se poate trai cu un asemenea om.Fruntea sus,nu te izola,te rog,cauta prieteni,iesi,comunica,iti va fi muuult mai uosr sa iti croiesti alta viata.Multa putere iti doresc si intelepciune!
Andreea,mami de Andrei nazdravan

CorinaDani spune:

stardust, pentru ca esti nou-inscrisa pe forum, deocamdata esti cu mesajele sub moderare, de aceea nu apar in timp real pe forum, daca ajungi la un nr de 10 mesaje poti posta fara sa mai astepti

o situatie asemanatoare cu a ta este cea a cumnatei mele (mai putin partea cu bataia si atitudinea rece a sotului), in sensul ca s-a mutat la tara la insistentele sotului, intr-o casa batraneasca darapanata, fara baie, cu wc in curte, fara gaze, fac focul cu lemne, desi aveau apartament cu 2 camere in Ploiesti, renovat si utilat cu tot ce trebuie. au doua fete, cea mare merge la scoala si se trezeste la ora 5,30 ca sa aiba timp sa ajunga in oras la scoala, merge prin noroi pana la soseaua principala si schimba doua mijloace de transport, ajunge la scoala deja uda la picioare (cand ploua sau ninge), infrigurata si obosita.
cea mica merge la gradinita din sat, unde e vai steaua lor.
s-au mutat la tara acum un an, in ideea ca vor reusi sa-si construiasca propria loc casuta, desi ea nu are serviciu, lucreaza doar el si sunt si datori la banca. evident ca nu vor putea niciodata sa-si indeplineasca visul, pentru ca dpdv material nu-si permit acest lucru, chiar nu inteleg ce a fost in capul lor...

stii ce spune soacra mea despre cumnata (deci despre propria ei fiica) ? "maica, s-a prostit de tot de cand s-a mutat la tara, munceste ca proasta toata ziua in casa, curte si gradina, stau in casa aia darapanata si friguroasa, s-a salbaticit de tot, nici nu se mai ingrijeste cum arata; domnul sot lucreaza noaptea si doarme ziua si ii convine ca are liniste la tara si cand vine acasa gaseste toata treaba facuta, casa curata, mancarea calda, rufele spalate, copiii ingrijiti, ce-i pasa lui ca ea isi rupe spatele singura cu toata treaba si nici nu mai are unde sa se plimbe, sa vorbeasca cu cineva, n-au prieteni, nu se viziteaza cu alte familii de-o seama cu ei, fetele n-au cu cine sa se joace, stau mai mult in curte si in casa, el nu-i da o mana de ajutor la treburi, etc."

cred ca, dupa ce vei divorta, ar fi bine sa te muti inapoi in oras, in Galati sau in alta parte, unde ai sanse mai mari sa gasesti un job, copilul sa mearga la o gradinita si apoi o scoala mai bune, sa locuiti cu chirie macar intr-o garsoniera, dar sa aveti liniste si pace...tu nu ai rude in oras, sa te ajute un pic ? parintii ?

cat despre mamicile din Galati, ma refeream ca aici pe forum exista mamici organizate pe cluburi, in functie de localitate, anul nasterii copilasilor, mamici de gemeni si tripleti, etc, adica intai veti face cunostinta virtual cand te vei alatura acestui club, apoi si fizic, daca va fi posibil si va doriti, cine stie, poate tot ele te vor ajuta cu sfaturi pentru un job, pentru inchirierea unei locuinte

sincer, ce traiesti tu acum nu e viata, e detentie...fizic, nu stai intre gratii, insa sufletul tau e incarcerat...

elibereaza-te si vei vedea si jumatatea plina a paharului, partea frumoasa a vietii, merita si trebuie sa ai curajul sa incerci, de dragul copilului tau, care numai pe tine te are aproape...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Stardust spune:

Draga Corina... ceea ce povestesti tu despre cumnata ta este intocmai viata pe care o duc eu acum. El munceste in oras, si este extrem de multumit si incantat ca " se rupe de oras si vine unde are si el liniste".Daca ii spun ca imi e dor de oras, de galagie de acolo, de oamenii straini sau nu de pe strada, zice ca e o prostie sa stai azi la oras si ca habar nu am ce e bine.
Eu am fost o femeie care si-a castigat propriul ban inca de la varsta la care alte tinere veneau acasa si gaseau totul pregatit. Imi placea sa fiu eleganta, sa ma imbrac simplu dar elegant, sa am grija de mine si sa arat ca o doamna cand ies in lume. De cativa ani insa am devenit o amintire a ceea ce eram. Nu mai am nici cu ce iesi din casa, iar daca ii reprosez felul in care ma trateaza, imi spune ca trebuia sa am un job si atunci imi puteam lua cate haine sau lucruri vroiam. Cred ca si o menajera o duce mai bine, macar pentru faptul ca e platita pentru munca depusa.
Parintii nu au cu ce ma ajuta, si de altfel daca spun ca am plecat de la 18 ani din casa parinteasca, cred ca am spus tot. Rudele din pacate sunt in alte orase si dat fiind ca parintii mei nu au pastrat niciodata relatiile cu nici o ruda, nu pot sa apar peste noapte si sa bat la usa lor cerandu-le ajutor.
Eu am fost cea care a facut marea diferenta in familia mea, pentru ca mi-a placut sa am prieteni si am incercat de cateva ori sa ii impac pe ai mei cu rudele. Insa daca omul nu vrea, nu ai ce face.
Nu am pe nimeni la care sa apelez... Sunt zile si chiar nopti in care imi vine sa plec si sa tin drumul tot inainte, sa simt ca respir. Dar imi spun mereu ca asta l-ar afecta pe pitic, si strang din dinti.
Am incercat sa gasesc ceva in alt oras, sincer iti spun: as vrea sa plec de aici si sa las totul in urma. Dar este foarte greu, mai ales acum cu asa zisa criza cand peste tot se da afara.
Eu va multumesc din suflet pentru ca va simt aproape si, chiar daca nu ies in oras si nu vorbesc la o cafea cu voi, conteaza ca pot vorbi.
Stardust

maru spune:

Stardust, tu trebuie sa iti iei viata in maini. Ai facut deja primul pas cand ai divortat. Al doilea este sa te gandesti la un job, indiferent cat de prost platit. Nu stiu ce scoala ai, nu stiu ce job ai fi dispusa sa faci, dar sunt sigura ca daca te zbati un pic, vei gasi. Nu azi, nu maine, dar in curand.
Stiu cum e Galatiul, stiu cum sunt si satele dimprejur. Ma gandeam daca tot esti acolo, n-ar fi bine sa aplici, la anu, ca acu e tarziu, pentru vreun post de suplinitor? In satele mai indepartate au nevoie de oameni, nu multa lume e dispusa sa faca naveta. Tu deja esti acolo.
Ma mai gandesc si revin.

A, si posteaza mai des, sa ajungi la cele 10 mesaje, ca sa nu mai fii moderata