M-am hotarat.........adoptie(71)

irina_g spune:

Bravo, draga mea,
Sa stii ca asa gindesc si eu, La gradinita nimeni nu stie decat ca eu sunt MAMA si probabil ca sa voi face si la scoala daca nu apar alti factori care sa ma faca sa iau alta decizie. Din pacate, asa cum spuneai si tu, oamenii nu prea vad adoptia decat ca un moft sau ca o fapta pt care eventual sa iti ridice statuie.
De multe ori mi s-a spus: "VAi ce fapta buna ai facut". Imi venea sa ma intorc cu spatele si sa plec. De ce nu intelege lumea ca nu e un moft, ca nu e ca si cum ti-ai luat o pisica sau un caine, sau cine stie ce.

Irina si Mihai

claucia spune:

Buna dimineata dragele mele,

Va citesc cu drag mare de ieri, imi plac copiii, si eu am doi, biologic ai mei, dar mi se pare cresterea copilului, cresterea copilului, nimic mai mult sau mai putin indiferent de cum s-au nascut, biologic fara asistenta, cu ovule donate, FIV-uri, spermatozoizi donati sau mame purtatoare sau mame adoptatoare.

Si eu vreau sa intreb de ce spuneti la gradinita cum a venit copilul in viata voastra. Nu este un secret ma gandesc, dar de ce sa spui cand nu este necesar, poate este tehnic vorbind desi nu cred. Noi am inceput gradinita recent cu cea mare (mare, la 3 ani si un pic) dar nu cred sa fi intrebat cineva la sosire daca mi-am nascut fata sau nu

Eu sa fi fost in situatia data, chiar daca m-ar intreba cineva, as intreba la randul meu: de ce intrebati? de obicei lumea renunta pentru ca nu au motive, doar curiozitatea.

Kora, eu te stiu pe tine de la pacientele lui Tutu, de acum multi ani, si imi esti draga, dar sa stii ca mi se pare ca l-ai pedepsit mult prea aspru pe Marian pentru ce a facut la gradi. Sa ii tai accesul la pupici pentru ca nu a colorat o frunzsa? Buuuun, nu a vrut sa coloreze frunza, apai foarte bine, nu a vrut sa coloreze frunza mama ei de frunza! Dragostea de acasa e neconditionata, ce conteaza frunza, umarul, bataia, educatoarea? Da, discutam, dar iubirea e acolo oricum, orice ai face. Eu l-as fi intrebat, de ce mami, nu iti placea frunza, nu aveai culorile potrivite? etc. POate mai aflam una, alta...Nu e nici o tragedie sa nu coloreze, iar educatoarea...asa este, cum e modelul asta: numai al dvs nu a vrut, numai numai?

Ca a batut pe unul si pe altul, ok, si eu i-as spune sa nu se bata, dar sincer, si la gradi la fimea se bat copiii zilnic, nu rau, dar sunt copii, se imping se cearta. A venit fetita mea de la gradi intr-o zi si imi spune: mami, stii ce au facut radu ci china? (crina) m-au batut si m-au muscat. suna horror stiu , cum mami, radu te-a batut? nuuu, numai m-a muscat!
radu este prietenul ei cel mai bun pe care il capaceste si ea dar a omis sa mai spuna, cu care se intelege extraordinar si cu care se joaca, se impinge, se cearta si se pupa. crina era o fetita noua in viata noastra, care acum este prietena ei de la gradinita. Pai sa ma supar pe asa ceva, cand si a mea a impins si a dat cu palma, ea nu musca dar asta nu inseamna ca nu e acum super prietena cu "China"

M-am intins atat ca sa spun: nu putem avea copii perfecti, care sa se manifeste si sa se poarte ca in povesti, nu exista si f bine ca nu exista, nici nu as vrea, copilul e atat de complex si de uimitor incat nu vreau sa stea stana de piatra sau sa mediteze sau sau sau. Plus ca are fiecare personalitatea lui, o putem modela si indruma, dar sa nu il infranam, putem si asa, dar ii taiem aripile, ii taiem initiativa, chiar daca asta inseamna sa nu coloreze frunza, ok, o va colora data viitoare, mai bine discutam despre frunze si despre ce si cum simte in inimioara lui mica.

Va pup si scuze pentru interventie

Clau, mami fericita de printese: Alessia Maria 13 iulie 2007 si Elisa Andreea 03 septembrie 2009

danaionela spune:

Noi suntem niste norocosi. Pina acuma nu am avut probleme la gradinitza, intradevar nici nu stiu foarte multe persoane de acolo despre situatia lor. Dar cei care stiu aici enumar educatoare, directoarea, directorul educativ si medicul gradinitei nu am ce sa le reprosez. Au pastrat discretie si se poarta cu ele exact cum se poarta si cu ceilalti copii. Niciodata nu mi-a scos in evidenta ca numai ele fac ceva, ci din contra mereu incearca sa-mi spuna ca este un comportament normal pentru un copil de varsta lor. Odata au venit de la inot si cind au ajuns la gradi, ceilalti copii care nu mergeau la inot dormeau. Ele s-au gindit ca ar fi foarte hazliu sa trezeasca unul dintre ei, si dupa ce au facut ele planul l-au pus in aplicare. Bineinteles ca s-au ales cu bulinitza neagra amindoua, si erau foarte suparate. Saraca educatoare a doua zi a incercat sa ne explice, si sa nu ne suparam, dar trebuia sa ia o masura...
Si una din piticutele noastre a avut o perioada groaznica la gradi. Cred ca 2 saptamini intr-una cind citeam despre activitatea lor, al ea scria ca este neatenta, nu coopereaza , nu raspunde, nu vorbeste. AM vorbit cu educatoare si mi-a spus ca linga cine o punea gasea ceva de vorbit. Eu eram disperata, ma gindeam daca sa apelez la un pshoholog, dar educatoarea mi-a zis sa stau linistita ca sunt faze normale la copii. Ele din contra s-au adaptat foarte bine, dar crede ca vrea sa capteze mai multa atentie asupra ei si asta este unul din modurile ei... Dar eu eram tot speriata, pina cind intr-o zi am trecut pe linga alta gradinitza si ea m-a intrebat " Ce este aici, ?" , " Eu i-am spus ca este o gradinitza urata, unde sunt adusi copilasii care nu vor sa fie atenti la gradinitzele frumoase." Stiu ca nu am facut bine , pentru ca ea s-a speriat si de cate ori trecem pe acolo imi spune ca ea nu vrea la gradinitza urata, dar am rezolvat si problema cu atentia.
Si noi le-am mai pedepsit, si cea mai grava pedepeasa pe care le-a dat-o a fost sa plecam dintr-un magazin de jucarii, fara sa le cumparam nimic si cind am ajuns acasa le-am dus direct in camera lor, unde au stat in jur de 10-15 minute. A fost greu sa iau aceasta hotarire, dar nu mi-a placut cind au inceput sa tipe ca niste copilasi alintati prin magazin, cind le-am explicat destul de clar inainte care sunt conditiile si ce jucarii cumparam. Dar pot sa va spun ca de atunci cind mergem in acel magazin , ele isi aduc aminte de ce prostie au facut. Noi le-am mai pedpesit punandu-le 5 minute la colt, dar la un moment dat au inceput si ele sa-si puna papusile la colt, "ca na faceau papusile prostioare", si trebuiau pedepsite..
Eu sunt de parere ca fara sa-i pedepseti nu prea ai ce sa faci. Ei sunt copii si fac nazbatii de care noi poatem radem , dar trebuie sa fim fermi. Eu le explic odata, de doua ori si daca vad ca fac in continuare aceeasi nazabatie dupa ce le explic ca nu este bine , iau o masura.
Sunt cazuri in care am fost nevoiti sa spunem ca sunt adoptate. In primul rind nu ai cum se le explici ca tu ai un nume si copii sunt pe alt nume, si atunci le spui ca sunt adoptati. Eu pina acuma nu am intilnit persoane care sa ma judece, ci din contra au apreciat ceea ce am facut, atit printre prieteni cat si printre necunsocuti. Poate am fost noi mai norocosi...Sper sa nu intimpinam probleme in continuare...
Astea sunt pataniile noastre
Va pup
Dana

MaraAnisia spune:

Hello!

In primul rand, spunem la gradinita ca este adoptat copilul din cauza ca nu avem (inca) acelasi nume de familie.

Referitor la pedepse: desi avem o fetita absolut minunata si f ascultatoare, din cand in cand mai face cate o boacana si o certam +/ pedepsim cum consideram deoarece cred ca nefiind alaturi de noi pana acum, nu avem de unde sa stim ce fel de educatie a primit si pentru ca noi credem ca daca de la inceput stabilim anumite reguli/ principii (nu dure, ca la armata), pe parcurs ne va fii tuturor mai usor deorece ne vom cunoaste limitele fiecare.

Interesante parerile parintilor de copii biologici ,dar eu consider ca inca nu ne putem compara,tocmai prin faptul ca parintii biologici au avut copilasii din prima clipa si i-au vazut cum evolueaza, cum gresesc, ce comportament au dupa greseli, si au avut poate timp sa-i educe cum au dorit. pe cand noi, parinti de doar cateva luni ai unui copil de 4 ani, nu am avut ocazia sa observam copilul de-alungul timpului petrecut in afara familiei noastre si ca atare suntem abia in perioada de acomodat unii cu altii si de stabilit bazele relatiei frumoase de-alungul vietii.

A,si am mai observat o chestie, in calitate de mamica de copil mai marisor - perioada de inceput a relatiei parinte-copil adoptat este una ciudata in sensul ca trebuie sa ne acomodam cu copilul, cu prezenta lui in casa, activitatile, familia noastra, trebuie sa invatam sa fim parinti de copil mare direct, nu o luam cu scutece si lapte - si fiecare face fata dupa cum poate si conform propriei personalitati, educatii (mai mult sau mai putin conservatoare, de exemplu).

Korapop - si eu as fii facut la fel in cazul "frunzei" . oricum eu cred ca a sunat dura povestea "pedepsei" dar sunt sigura ca lucrurile s-au desfasurat cu blandetea din sufletul proaspetei mamici. ma bucura enorm postarile despre minunea care s-a infaptuit cu voi.


Iar apropo de gradinita, am tot citit povestile voastre din ultimul timp si am ezitat sa scriu dar o fac pentru un singur motiv - acela de a incuraja viitoarele mamici care ne citesc - Slava Domnului, noi chiar nu am intampinat nici o pb nici vis-a-vis de acomodarea ei la gradinita (de ex. plans dimineata) si in nici un caz nu ne-am confruntat cu neplaceri datorate faptului ca este adoptata. din contra, dna educatoare este o femeie deosebita si ne-a vorbit f frumos despre capacitatea ei de invatare (evident la nivelul varstei) si despre ce ascultatoare este printesa noastra, un motiv in plus sa apreciez si mai mult binecuvantarea vietii noastre cu asa o minune de copil.

Sper ca nu am suparat pe nimeni cu postarea mea.

Multe mamicilor minunate de aici.





Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului

Luna1 spune:

Am citit de ieri postarea Korei dar am considerat ca nu-i treaba mea sa raspund, insa de ieri sunt trista, ma gandesc continuu ce simte un copil de 5 ani abandonat pana la varsta asta, care e pedepsit ca n-a colorat o frunza.

Imi pare rau fetelor, insa consider ca ar trebui sa cititi si ceva tratate de psihologie inainte sa adoptati. Un copil de 5 ani a simtit ce inseama sa fii respins probabil de la nastere. Si-a gasit parinti de app o luna, traieste cu frica (,) ca va fi abandonat iarasi (toti copiii adoptati au o multa perioada aceasta frica) in cazul in care isi supara noii parinti, ca va fi dus inapoi precum o jucarie stricata.

Un parinte adoptiv care isi doreste cu adevarat acel copil se informeaza ce poate face din punct de vedere psihologic pentru a ajuta copilul sa isi depaseasca traumele, trauma abandonului, trauma singuratatii. Ori faptul ca la app o luna dupa ce l-ai luat "in primire" copilul tau nu mai primeste pupici ca n-a colorat o frunza, sa ma ierte Dumnezeu dar e cea mai mare aberatie posibila. Si sa te uiti la el cum coloreaza toata ziua doar sa iti intre in voie (saracul puiut) mi se pare de-a dreptul barbar, bietul pui probabil ii batea inima sa-i sara din piept de frica faptului ca mama acum il duce inapoi ca nu coloreaza cum trebuie.

Un copil adoptat se educa si indruma cu iubire, se accepta in primul rand asa cum este, i se arata iubirea infinita si neconditionata (de coloratul unei frunze), este nevoie de multa blandete si iubire pentru a ajuta un pui de om sa treaca peste trauma abandonului si respingerii. Poate pare dur insa pentru dresaj recomand un caine, e mai docil.

Iar daca o sa-mi aratati "usa" ca n-am ce cauta la subiectul vostru, va reamintesc ca e un forum public. Va citesc pregatindu-ma pentru o eventuala adoptie la timpul ei, insa acum chiar sunt trista si dezamagita. Kora sper ca macar mesajul asta sa te trezeasca la realitate, pentru ca de cand ai luat puiutul nu a existat postare in care sa nu mentionezi nevoia de a il "educa".

My reason

Mariaa spune:

Kora, intai de toate vreau sa-ti zic sa nu te simti vinovata

Este o perioada dificila (despre care se vorbeste foooaarte putin aici!), o perioada in care treptat va veti cunoasteti limitele, ale voastre, ale lui...
Cu timpul veti capata antrenament si n-o sa mai reactionezi asa de rapid pentru orice 'nimic'. Tine de perioada de cunoastere si cred ca este absolut normal ce vi se intampla.
Si mai cred (din ce observ in jur) ca parintii adoptivi sunt mult mai exigenti cu copiii lor, pretentiile sunt mult mai mari tocmai ca sa-i scutim de judecati ieftine de-a lungul vietii...atat cat se poate.

Si noi am avut experiente de tot felul cu prima gradinita in sensul ca imi parea ca nu se leaga ceva acolo. Ale evolua destul de haotic, nu se ocupau de copii cum trebuie iar Ale avea uneori accese de furie si de violenta aparent nejustificate. Sigur ca ne-am ingrijorat tare si am inceput consilierile cu psihologul gradinitei (cu ea) in momentele cand a fost nevoie. Am discutat de 'n' ori la gradinita si de fiecare data am primit asigurari ca ea este perfect ok si ca are 'faze'.
Totul a culminat insa cu problemele ei de sanatate (crize de astm, la greu tot anul asta) si dupa ce am tot restrans cercul impreuna cu doctorita ei, ne-am dat seama ca problema e la gradinita.
Daca altele le-am tolerat cumva, asta ne-a determinat sa-i schimbam gradinita cu toate retinerile ce vin din inca o schimbare in viata unui copil adoptat in asa scurt timp, practic un an de zile.

Acum ii merge tare bine la noua gradinita unde n-am mai explicat care-i 'originea' ei, intre timp avand deja si certificatul de nastere.

O faza haioasa , sa ziceam, am patit la fosta gradi - am vazut pe dulapul grupei lor o lista cu numerele de telefon ale parintilor copiilor. La toti era scris 'mama' si 'tata' si numerele de telefon in drept. La noi insa, scria 'mama Maria' si 'tata Xulescu' ...am sters prenumele din dreptul telefoanelor pentru ca noi suntem pur si simplu mama si tatal Alexandrei.

Iar legat de desene, eu am avut un soc anul asta de 8 martie cand la gradi au fost pusi sa deseneze chipul mamei, chip desenat pe care urmau sa ni-l dea noua cadou de ziua mamei, nu-i asa?!
Toti au desenat chipul mamei in culori tare vesele, desenul Alexandrei insa era o masa ovala neagra. Da, neagra.
I-am spus ca-i cel mai frumos desen de acolo insa cand nu m-a vazut am plans de am rupt camasa de pe mine...in momentul ala am crezut ca-s cea mai groaznica mama din lume pentru ea.

Am inteles insa in timp, ca a fost o chestiune de dispozitie de moment pentru ea sau o reprezentare a ceea ce ea simte ca a 'pierdut' din momentul zero al venirii ei pe lume si ca desenul ala nu ma reprezenta pe mine personal, in viziunea ei.

Kora, ai rabdare cu tine, cu el, cu voi doi. Intr-un an n-ai sa mai recunosti copilul de azi. Si nici pe voi doi .
Se aseaza incredibil de mult si din diferite experiente de genul celor povestite de tine capata siguranta si incredere in tine, in voi dar mai ales in el ca orice s-ar intampla pe lumea asta nu va 'mai' pierde odata!

Dana, va imbratisam cu drag!
asi



















- mami, vrei sa te fac fericire?!

simo_75 spune:

Noi chiar a trebuit sa spunem la gradinita de Alexutzu ca e adoptat pentru ca nu aveam cum altfel.Nu aveam decat incredintarea lui si evident nu avem inca acelasi nume de familie...cums a ascunzi asa ceva?Educatoarei i-am spus fara jena insa pana acum nu au fost probleme.nu ma intereseaza reactia altor parinti decat daca voi avea semnale ca baiatul nostru ii 'deranjeaza'/
Oricum mi se pare inuman cum reactioneaza anumite persoane la copii nostri adoptati,oare ce fel de inima au??CE au copii aceastia in minus fata de copii lor??Chiar nu pot intelege...dar in fine....nici nu vreau sa ma chinui sa inteleg.
Referitor la o d.na care a scris aici si ne-a pus sa citim carti de specialitate as vrea sa o intreb ceva- stie ce inseamna un copil adoptat??
Poate ca suntem si noi speriati de necunoscut,de anumite reactii ale copiilor nostri si atunci?
nu am fost nici eu de acord sa ii pedepsim pentru o problema minora insa trebuie sa intelegem ca si noi suntem oarecum speriati la inceput de drum ..
Noi cand l-am adus pe Alexutzu acasa credeti-ma ca dadeam cu capul in usi dimineata fugind prin casa de nebuna nestiind de ce sa ma apuc mai intai.Cred ca toti am fost oarecum speriati desi da!o sa aud ca suntem oameni maturi bla bla bla dar sa fim seriosi e vorba de un copil ,e vorba de o schimbare brusca a vietii noastre si atunci?Mai facem si noi mici greseli dar odata cu trecerea timpului reusim sa ajungem la normalitate si in acelasi timp sa ne cunoastem puiul cat mai bine.
Cel mai greu mi-a fost atunci cand Alexutzu a facut enterocolita..aoleu! am simtit ca innebunesc..va dati seama..rima data cand treceam cu puiul nostru prin asa ceva??Nu stiam cum reactioneaza el la boala,cum suporta medicamentele,daca face alergie la vreun medicament etc etc etc...dar e foarte usor sa-ti dai cu parerea atunci cand nu esti implicat in asa ceva si speri ca intr-o zi sa ajungi sa adopti.....
mariaa- nu te-am mai 'vazut' de mult......
korapop- ridica capul si mergeti mai departe !Trateaza problemele minore cu blandete si ai sa vezi ca totul va fii ok!Aveti un copil minunat cu potential.Educatia o vei face pe parcurs,totul dintr-o data e prea greu si pentru voi si pentru el.

Bellaiza spune:

Ei, doamnelor, cat tact ar trebui TUTUROR PARINTILOR in aceste timpuri! Sincer, am vazut atatia copii avand saci de jucarii...cu care nu apuca sa se joace, dar care ...nu mai au nicio dorinta in materie de jucarii,...atatia copii invatati ca la bataie trebuie sa raspunda cu bataie,...atata rasfat si atata lipsa de educatie...E greu de gasit calea, de cunoscut copilul, de valorificat potentialul lui...Dar trebuie sa nu abandonam...
Si noi suntem restrictivi, sper ca mai tarziu Stefan va intelege, ii spunem inca de pe acum ca si el va avea copii si il intrebam cum ar proceda in cutare situatie si il lasam sa isi dea raspunsul. In felul acesta el accepta mai usor restrictiile. Categoric ca ii oferim bucurii, dar incercam sa pastram echilibrul. Nu am mers in concediu in afara tarii, ni s-a parut logic sa isi cunoasca intai tara si apoi...lumea toata. Nici la anul nu vom pleca din tara, dar pentru el asa e mai bine. Si multe altele asemenea. Bucuriile sunt multe, sunt...de suflet si speram un liant peste timp, al nostru, parinti si FIU.

Bellaiza spune:

Ei, doamnelor, cat tact ar trebui TUTUROR PARINTILOR in aceste timpuri! Sincer, am vazut atatia copii avand saci de jucarii...cu care nu apuca sa se joace, dar care ...nu mai au nicio dorinta in materie de jucarii,...atatia copii invatati ca la bataie trebuie sa raspunda cu bataie,...atata rasfat si atata lipsa de educatie...E greu de gasit calea, de cunoscut copilul, de valorificat potentialul lui...Dar trebuie sa nu abandonam...
Si noi suntem restrictivi, sper ca mai tarziu Stefan va intelege, ii spunem inca de pe acum ca si el va avea copii si il intrebam cum ar proceda in cutare situatie si il lasam sa isi dea raspunsul. In felul acesta el accepta mai usor restrictiile. Categoric ca ii oferim bucurii, dar incercam sa pastram echilibrul. Nu am mers in concediu in afara tarii, ni s-a parut logic sa isi cunoasca intai tara si apoi...lumea toata. Nici la anul nu vom pleca din tara, dar pentru el asa e mai bine. Si multe altele asemenea. Bucuriile sunt multe, sunt...de suflet si speram un liant peste timp, al nostru, parinti si FIU.

sunnyday07 spune:

Kora , te rog, nu mai pedepsi baiatul ...

Pedeapsa a fost mult prea grea pentru o frunza ce nu s-a lasat colorata. Care-i tragedia ca n-a vrut sa coloreze? Si nici pe educatoare n-o inteleg - doar n-o fi fost primul si ultimul copil care intr-o zi n-a avut chef de colorat.

Noi, ca si danaionela, am fost norocoase. Toti cei din jur care au aflat ca fetita mea este adoptata nu numai ca nu au privit-o ciudat dar la gradinita chiar a fost un pic mai rasfatata decat ceilalti copii la inceput.

La gradinita a trebui sa spunem pentru ca nu aveam inca acte.

Cand am inscris-o la scoala nu aveam inca ceritificatul nou de nastere asa ca la dosar este si cel vechi. Nu aveam de gand sa-i spun doamnei invatatoare dar mi-a spus ea ca stie - din dosar.

Dar nu-i bai, nu cred ca face vreo diferenta intre copii pe acest criteriu.

La afterschool puteam sa nu spun, dar directorea mi-a placut mult ca om, mi-a povestit si ea multe despre fata ei si i-am spus. Este la fel de draguta ca la inceput.

Poate s-au mai schimbat vremurile si oamenii, poate ca am avut noi noroc, dar toate lumea ne priveste cu simpatie.


de vanzare http://picasaweb.google.com/101768051715188015201/DeVanzare?authkey=Gv1sRgCKfyneHV7fSBIw#