Sezatoarea canadiana (194)
Raspunsuri - Pagina 18
columbiana spune:
Dragaica, am fugit sa-i vad 
mie mi se pare oribil sa spui ca scoala nu-i vinovata in cazul asta, cind copilul e agresat nu odata accidental, ci mereu si ascendent, si la scoala, unde profesorii nu au cum sa nu sesizeze de disconfortul copilului agresat; Tudor a fost agresat anul trecut in autobuzul scolar de doi baieti mai mari (nici macar in scoala nu era), am trimis protest scris directoarei si a luat imediat masuri; cei doi nazdravani au venit si si=au cerut scuze de la el si s-a oprit totul acolo, dar asta datorita personalului din scoala asta faina;
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
delphin spune:
Vai ce au mai crescut ratoii!!!!
Dulci foc!
Good job, Andreea!
nelia spune:
Khristin, am citit si acum ma intreb care e pozitia mea... si nu mi-e foarte clar. Dar cred ca, cel putin in cazul unui copil, si familia, si gradinita si scoala sint daca nu vinovate, macar responsabile.
Ca sa pot analiza corect ceea ce ai scris, si anume nu putem da vina pe scoala in aceste situatii (nu in totalitate, ci partial, pe partea in care nu si-a indeplinit rolul - poate ca gresesti ca parinte, dat ca institutie nu ai voie), te intreb: daca tu, ca profesor, ai fi intr-o scoala unde ai fi hartuita pe un motiv oarecare, nici nu e atit de important acesta, si ai fi lasata sa te descurci singura, ti s-ar parea normal? Daca activitatea ta profesionala ar fi afectata de starea ta psihica in care lucrezi, de faptul ca actiunile unui coleg te impiedica sa ai stare buna, propice unui randament maxim, ti s-ar parea in regula ca scoala sa nu ia pozitie? Ce respect poti sa ai intr-o institutie in care tu te simti asa si nu se ia nici o masura?
Te intreb pentru ca in cazul unui copil, institutia in care se afla trebuie sa fie de doua ori mai atenta decit in cazul unui adult. Si tu, ca profesor, daca te simti hartuit, nu e in regula si primul gind ar trebui sa plece tot spre copil: daca eu adult ma simt asa, ce fac copiii in situatii similare???
Atunci cind faci un regulament trebuie sa te gindesti si la oamenii tari, care rezista oricarui fel de hartuire, de presiune, dar si sau mai ales la cei care, desi buni profesional, fac fata mai greu situatiilor delicate si nu au suficienta forta sa se apere, nici macar sa spuna ce li se intimpla...
Ca sa intelegi ce vreau sa spun, ca mi se pare ca nu sint clara... cred ca pozitia mea fata de asa ceva este ca toti sint/sintem vinovati: de la individ si familie (asa cum ai spus si tu, exemplul parintilor conteaza foarte mult, chiar si acele glume vinovate spuse in prezenta copilului), la scoala, complex sportiv... pina la societate in general.
Toti au obiceiul de a se spala pe miini, stiu de la Dawson, eu personal am fost foarte afectata de ceea ce s-a intimplat atunci... si m-a socat ca s-a intimplat in Canada, intr-un loc in care ma simteam in siguranta, la doi pasi de locul in care imi duc viata.
Si am citit mult, foarte mult, pe aceasta tema. La Université de Montreal a fost dezastru, ma citit tot ce s-a publicat, tot ce s-a studiat pe marginea acelei tragedii... Am fost nevoita sa citesc, pentru ca m-a surprins faptul ca, desi copilul meu a fost intr-un potential pericol, desi cele care au murit in UdeM au fost femei si au murit din aceasta cauza... nu puteam sa-l vad criminal pe cel care a tras si atit! Si ala fusese copil, si ala a avut mama si tata, a fost elev intr-o scoala, a fost student chiar in colegiul in care s-a tras... a fost angajat intr-o institutie... Cit anume din felul in care esti, in care ascunzi, cit din drama vietii tale poti sa ascunzi? Eu cred ca foarte putin, cine traieste linga tine, vede... simte si trebuie sa ia masuri sau macar sa traga semnale de alarma.
Dupa ce se intimpla, toti ridica din umeri si incearca sa paseze vina... Casa celui care a tras in Dawson era plina de arme, se poza cu arma in mina, avea blog sau forum pe care a descris starea lui... declansata exact de nepasarea celor din jur, de hartuire, de rasism, de multe lucruri de genul acesta.
Nimeni nu a luat nici o masura, nu noi sintem vinovati, era chiar si inregistrat pentru tulburari psihice, i s-a dat drumul in societate fara nici un fel de suivi... traia cu parintii in casa... armele erau acolo. Si toti cei care hartuiesc sau care sint hartuiti traiesc inconjurati de oameni, invata sau lucreaza in institutii... Eu nu cred ca putem spune dupa ce se intimpla drama: nu, noi nu sintem vinovati.
Si cei care mor si cei care omoara sint victime, cei care ramin si care sint sanatosi la cap sint vinovati! Pentru ca inchid ochii si trec mai departe, sperind in tacere ca pe strada lor nu se va intimpla nimic!
E usor sa spui ca e dezaxat si atit... dar oamenii, cu exceptia cazurilor in care exista probleme de sanatate mentala (si nici macar atunci nu cred ca putem sa ne asteptam la bolnav sa-si dea seama, ci tot la cei sanatosi care il inconjoara, semnale exista, totul este sa vrei sa le vezi, sa previi dezastrul), un criminal, bine ca a murit.
Eu am plins si pentru criminal, mi s-a parut ca nu este mai departe de fata care a murit sau de cei care s-au sinucis, ci este unul la fel ca ei, dar de partea cealalta a baricadei. Tot un copil nenorocit este, tot o viata irosita...
Si asta simt si in cazul celor care se drogheaza, care isi distrug viata... undeva este o greseala sau sint mai multe, iar vinovati sintem toti cei care traim si dam din umeri cind observam semnele.
Se intimpla tragedii de genul acesta si nu invatam nimic din ele, mergem mai departe si consideram normal, se intimpla, nu e bine, dar se intimpla. De ani de zile se sinucid copii, de ani de zile se omoara prin scoli sau, cum se vede in ultimii ani, pun mina pe arma si trag...
Si? Ce s-a facut concret, oriunde in lume? Se iau masuri securitare, te invata cum sa procedezi, cum sa te ascunzi, cum sa iesi nevatamat... dar nu se ocupa nimeni sa te invete cum sa depasesti momentele in care simti ca nu mai exista nici o sansa. Nici acum nu au modificat regimul armelor de foc...
Acum citeva zile, am urmarit o discutie interesanta despre abuzul sexual asupra copiilor: cel care abuzeaza, daca se afla, este judecat si pedepsit de lege... dar cel care traieste ani de zile linga abuzator si inchide ochii, care nu vrea sa vada semnalele de alarma trase in permanenta in casa in care traieste... trebuie pedepsit de lege sau nu?
Multi dintre cei de fata erau impotriva acestui proiect de lege, eu sint pentru! Da, cel care traieste linga abuzator si prin nepasare, prin a ne lua in serios responsabilitatea pe care o are fata de copilul adus pe lume, lasindu-l prad abuzului, trebuie pedepsit de lege! Este la fel de vinovat ca cel care a comis abuzul!
Cazul prezentat a fost trist, dar trist de tot. Fata, cind a crescut si a reusit sa plece de acasa, l-a denuntat pe tatal abuzator si s-a ajuns la proces. Toata familia, mama, sora, frate... au depus marturie contra ei, in apararea abuzatorului! Desi a fost condamnat pentru ca era clar ca asta era, un abuzator, desi a scris o carte, ca o scrisoare deschisa catre familia ei... toti au ramas inchistati in pozitia lor: asa ceva nu se putea intimpla in casa la noi!
E o paralela fortata, dar asta face si scoala si societatea in general... parerea mea, bineinteles.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Uitati emisiunea cine vrea sa o urmareasca:
http://video.telequebec.tv/video/4540/agressions-sexuelles-faut-il-poursuivre-le-parent-qui-ferme-les-yeux
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
inacanada2005 spune:
Vai, nu-mi vine sa cred cata lume a inceput (din nou) sa vrea sa vina in Canada (si, automat sa plece din Ro...). Ca, parca vreo 3 ani a fost asa o "dare inapoi" in ce priveste emigrarea in Canada (asta e impresia mea). Inseamna ca, semnalele pe care le primesc din Ro (cum ca e rau tare) sunt chiar adevarate...
Bafta multa fetelor noi! E destul de greu inceputul, dar...dupa aia...o sa vedeti ca s-a meritat tot efortul...
inacanada2005 spune:
Nu stiu ce am facut dar....mi-a aparut din nou mesajul trimis ieri, parca. Scuze...
zavalita spune:
sper ca ati avut o intalneala placuta!
alina, am trimis un mesaj catre FEL in care ii rugam sa-mi patreze contul, intrucat nu am inceput practic MICC. si primesc raspuns ca mi-au suspendat contul temporar tocmai ca sa primesc rezervare in salile fizice de clasa.
solutia ar fi deci a incepe cursurile( chiar iti recomand varianta interactiva) si de a cere voluntar suspendarea contului cu hai sa zicem 3-4 saptamani inainte de a ajunge aici.
acum de ex urmatoarea trupa incepe in noiembrie si termina la sfarsit de ianuarie. feb-aprilie; mai-iulie; sfarsit de august-oct. cam asa a fost anul asta. in functie de asta vezi cand suspenzi cursurile. eu am venit la 6 luni de la activare, poti sa faci 6 lectii interactive adica 6 module, sunt 4 nivele a 4 module. eu chiar am invatat ceva din FEL, asa ca ti-l recomand. multa bafta in continuare!
kristin, merci pentru incurajari,sunt oricand bine venite.
in povestea asta cu fetita din croatia, mie personal mi-a dat fiori si provocat furie, faptul ca fetele care au batjocorit-o au ras cand au vazut-o spanzurata.
eu personal am trecut printr-un caz de bullying si am fost si sunt vesnic recunoscatoare dirigai mele pentru sustinere.
zavalita spune:
mi-am luat azi un jeune dindon si ma gandesc acum cum sa-l fac. aveam o reteta de la maica-mea dar e prea grea, cu ficat de pui, orez...cum mananca localnicii de thanksgiving? sunt ceva reduceri pe undeva?
mikiion spune:
Superba intalnirea!!! Si restaurantul aproape de metrou.
Mai putin faptul ca am ajuns acasa la 11 jumate Si eu ca o gaina mi-a fost frica sa merg cele 7 minute de la metrou pana acasa.... Asa ca am chemat sotul si copilul..... Care mi-a spus cand m-a vazut: Mi-e somn Credeti ca a dormit azi mai mult? Nu, tot la 7 jumate s-a trezit
( sa nu se creada ca e periculos cartierul, doar eu gaina si , de obicei, cumine si devreme acasa- a se citi traumatizata de Bucuresti).
Zavalita eu in jurul meu, dat fiind specificitatea Quebecului, cunosc multa lume din generatia mea de imigrare care s-a reorientat complet. Spre deosebire de acum 15 ani cand erau liste de meserii acceptate( cum e acum in Australia) la noi a contat doar diploma, specialitatea , nu conta tare....Si la multi nu s-a potrivit absolut de loc cu realitatea pietii muncii de aici, a ordinelor profesionale.....
E plin de romani la universitate....Da o cautare in bouttin cu nume clasice romanesti si o sa fii uimita cati sunt....
Iar de franceza, am urat profesoara din generala..... Invatam poezii pe de rost in liceu( facut inainte de 90 cand limbile nu era asa la moda ca acum) ca sa trec cu 5... Dar mi-a placut mereu muzica frantuzeasca... Si mediul quebecos pur laine din Quebec ville m-a ajutat mult sa avansez... Dar in franceza e mereu loc de perfectionare....Eu invdiez pe cei tineri care au facut licee bilingve.....
Eu nu vreau sa fiu considerata anti UQAM, dar dupa mine contabilitatea se face la HEC ( U Montreal). Ingineria la Politehnica.....Incearca o admitere si acolo. Sunt multe fete care te pot sfatui din propia lor experienta.
Eu am fost la U Laval si la U Montreal.... Am facut doua certificate chiar, dar istoria scolii e lunga la mine si complicata si lungita de perioada sarcinii si maternitatii si a unor decizii proaste... Pot sa iti spun doar , trage tare acum, fara copii, ca dupa aceea e mult mai complicat... Si deschide bine ochii , afla la ce foloseste facultatea sau certificatul inainte sa-l incepi..... Ca e complicat tare sistemul, foarte specializat si diferit de cel de la noi.
Dar ca regula generala, oricat de buna e o universitate tot exista specialitati bune si rele... De exemplu departamentul de historie de la McGill e slabut si putin dezvoltat.... Insa altele specialitati sunt de top in toata America.
Nelia ai incredere in capacitatea de refacere a pisicii.... a pierdut doar o viata, mai are 8....
Intrebare pt. Ontario. Azi am cumparat o jucarie( sunt la ottawa acum) si nu mi-a pus taxa provinciala? Asa e aici?
O vreme superba de toamna!!! Binenteles ca sotul, iar a gresit iesirea( de doua ori) dar ne-am ratacit prin fata casei lui Harper( o zona superba de altfel) asa ca l-am iertat pana la urma....
Despre venirea din Romania...Eu in vara 2008 am fost interviata de un functionar de la MRCI( printr-o conjuctura, era sotia sefului meu si m-a rugat frumos). Ea avea de facut o analiza a situatiei ... nu mai primeau cereri de emigrare de la noi..... Si erau suparati.....Acum sper sa fie multumiti.
Noapte buna!!!!!
ankalaura spune:
Alina - limita de ore de francizare e de 1800. Sfatul meu e sa deschideti cont pe un singur nr de dosar, pe al aluia care stie mai bine dintre voi doi, cand va fi momentul, Lucrati impreuna pe acelasi cont, exercitiile, etc, iar la ora virtuala participa doar unul din voi, cel inscris oficial. Noi am deschis contul online pe nr meu de dosar, stiind ca nu o sa ma duc niciodata aici la francizare.
In cazul vostru e posibil ca cel putin unul dintre voi doi sa inceapa francizarea imediat dupa aterizarea aici. (spun asta, pentru ca situatia voastra seamana cu a noastra).
CODRITU - noi intai facem temele, si abia apoi mancam. Asta functioneaza probabil pe termen scurt, pana nu se inmultesc temele....
Cand are mai mult de lucru, facem in doua etape, una mai maricica inainte de masa, apoi mancam, si lasam partea mai mica sau mai usoara dupa masa.
S-a intamplat sa ne apuce ora 9 seara lucrand pentru o dictare de a doua zi (din cauza mea, ca ajunsesem acasa la 8 jumate), si atunci a fost crunt, suparare, plans, ca ea nu mai face nimic, etc... Avea dreptate...
LUMI - eu cunosc un arhitect care s-a angajat la 3 luni de la sosire, e o EA, si avea si copil de 1 an in dotare. Salariu mai mic la inceput, dar uite ca acum e deja la al doilea job si salariul e mai bunicel, e chiar multumita, intre timp a avut inca un copilas. Nu a ramas niciodata "jobless", singura perioada cand nu a lucrat, au fost saptamanile de dupa sosire.
MIKI - eu, traumatizata in Bucuresti si cu frica si din parcare pana la scara blocului (nota bene, parcarea era in fata scarii blocului!), vin acum seara de la scoala, in jur de ora 9, traversand un parc care e de fapt o padurice, si pe cuvant ca nu imi tresare nici un muschi!
Cu situatia din Ro,... uneori ma gandesc ca mi-e greu aici, e greu al naibii sa te trezesti ca esti "nimic" inca si ca mai nimic din ce ai studiat si lucrat nu conteaza... Dar cand mai citesc pe forum sau in presa online ce se intampla in Romania, cand imi mai spune mama, mi se ridica parul in cap si imi dau seama ca decizie mai buna nu cred sa fi luat in viata mea.... Si ca daca ar fi sa o mai fac o data, coji de paine as manca si tot as mai face-o o data, cu orice pret.
Sper sa nu imi schimb niciodata parerea, si mi-e ciuda de nu mai pot ca asa gandesc. As fi vrut sa plec din Romania din dorinta de schimbare, de a vedea si cunoaste lucruri noi, pentru o noua experienta.... si nu pentru ca acolo guverneaza niste imbecili care isi bateau joc de taxele mele, in detrimentul parintilor si copiilor mei. Cam asa gandesc acum, si sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi, ca in rest, am fost niste invingatori si in ROmania cat am fost, nu vad nici un motiv pentru care sa nu fim niste invingatori si aici sau oriunde altundeva unde ti se da voie sa te dezvolti.