Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"

inaioana spune:

Accept, nu e acelasi lucru deloc. La scoala stiu exact unde este si ca nu iese de acolo, stiu ca sunt respectate standardele de safety ale cladirii, stiu ca are paza si ca daca e o urgenta medicala, macar ca invatatoarea habar-n-are CPR suna la 112 si tot imi salveaza copilul. De asemenea ca sunt in aceeasi localitate daca e ceva, ajung rapid.
In excursie niciuna dintre cele de mai sus nu sunt indeplinite. Activitatile sunt altele, mult mai periculoase, ca nu sta numai in fund pe scaun. Nu continui, ca nu vreau sa deturnez subiectul. Daca vrei, deschidem subiect separat.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

accept92 spune:

Si subiectul ar fi despre nevoia de control si cam cate sedinte la psiholog sunt necesare sa ne tratam de ea. Dar nu, nu vreau sa-l deschidem.

ruxij spune:

In legatura cu fetita, mie mi se pare ca doar cere atentie, de aia face atatea tantrumuri. Doar mama poate gasi o solutie sa se inteleaga cu ea, noi putem sa ne dam cu multe pareri.

In legatura cu excursia. Eu cand eram in clasa I, m-a lasat mama, normal, intr-o excursie doar pana in centrul Bucurestiului, la Teatrul de Papusi. Vreau sa spun ca dupa iesirea de la piesa, eu nu mi-am gasit colegii si am stat in fata teatrului pana nu a mai iesit nimeni, iar ei au plecat cu autobuzul inapoi, fara mine. ASa ca am ramas singura, in luna Octombrie, la ora 8pm, in centru, eu locuind in Drumul Taberei la Valea Ialomitei. Sa mai aduaug ca pana atunci nu locuisem in Bucuresti si venisem in Bucuresti de mai putin de o luna. Asa ca shit happens si temerile parintilor nu's mereu neindreptatite.

Donia spune:

Nu e deloc aceeasi situatie, iar Inaioana a explicat foarte bine.
Sau chiar crezi ca 3 zile si 2 nopti departe de casa inseamna la fel de mult ca 4-6 ore la scoala?
Eu am fost de multe ori voluntara in excursiile copiilor mei, de la 4 la 9 ani. Nu iti spun cata nevoie au de supraveghere, cat de imprastiati sunt, isi uita cate ceva, plang, le e sete si nu-si mai gasesc apa, nu-si pot incheia vreun fermoar, cad in noroi, tremura de frig... Eu ma bucur din suflet ca sunt acolo ca sa ajut cat se poate de mult, iar daca eu nu pot sa merg, stiu ca sunt alti parinti, pentru ca profesoara nu are deloc cum sa faca fata, si vorbesc aici de clase de 20 de copii. Da, se si distreaza, insa nu e totul roz. Din fericire aici exista sistemul asta de voluntariat si stim cu totii ca daca noi nu ajungem, macar exista altcineva care se ocupa de copiii nostri.
Insa pana acum copiilor nu li s-a oferit nici o excursie in care sa petreaca noaptea in alta parte decat acasa, si mi se pare just asa. Pe de alta parte, de pe la 6-7 ani copiii incep sa mearga la sleep over, insa asta e alta situatie.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Androix spune:

La noi nu exista sistemul asta. La noi parintele care poate sa mearga in excursie cu gradinita/scoala isi are grija de propriul copil nu de ai altora. Cel putin asa a fost in excursia cu gradinita anul trecut. Eu ma dadeam de ceasul mortii sa nu iasa copiii in strada si la un moment dat am inceput sa ma simt cam ca un alien ca numai eu ma agitam pe langa ei si restul lumii isi vedea de propriul copil. Si va dati seama ca era circu' dreq ca aia sareau ca niste tapi iar eu ma agitam, iar ei daca nu ma cunosteau si nu ma percepeau ca pe o autoritate nu ma ascultau si eu ma speriam si mai tare sa nu sara in strada si tot asa.

Eu initial m-am si mirat cum de se organizeaza excursie asa taca paca ca abia a inceput scoala. Pe urma a zis cineva de sudarea colectivului si are sens, dar eu cred ca se puteau gasi si alte metode de sudare a colectivului "mai locale" ca sa ma exprim asa, la care sa le fie mai usor de participat si parintilor, ca pana una alta si ei trebuie sa socializeze nu numai copiii.

In legatura cu egalitatea intre frati si eu ma pierd cu treaba asta si nu de putine ori m-am intrebat daca nu o iau usor razna cu egalitatea asta. Si sunt inclinata catre exagerare asta e clar. Pana la urma copiii nostri nu sunt siamezi, nici macar gemeni. Au varste diferite, ai mei chiar sexe diferite, iar din asta deriva fel de fel de nevoi si argumente diferite. Cineva a spus foarte frumos: nu poti sa le ridici pe cele mici la nivelul celei mari si nu poti sa le cobori pe cele mari la nivelul celei mici. Nu pot nici eu doar cu doi, cu o diferenta relativ mica intre ei, dar tu cu trei cred ca e si mai dificil. Asa ca ajung la concluzia ca trebuie regandita egalitatea asta, trebuie sa fie ceva mai relaxat nu asa milimetric.
Eu de exemplu acum sunt iar intr-o faza in care nu am cum sa-i aduc pe amandoi la egalitate. Filip merge dupa gradinita la aikido. La prima sedinta a alergat si Georgia pe-acolo, a facut exercitiile, a facut cunostinta cu ceilalti copii, i-a placut la nebunie. Totusi antrenorul ne-a sugerat sa mai asteptam cu ea macar inca un an, pentru ca nu e inca pregatita pentru asta, ei ii place, se joaca dar inca nu e pregatita. I-am explicat, a fost necajita dar pana la urma a inteles si a doua oara a stat cu mine pe bancuta pe margine. N-ar fi cine stie ce dar ea saraca e deja a doua oara in situatia asta, dupa ce asta vara a stat pe margine 2 saptamani in timp ce Filip facea inot. Asa ca o sa alerg sa-mi iasa limba de-un cot si o sa o inscriu si pe ea la patinaj. Dar va fi munca pe mine sa alerg cand dupa unul cand dupa altul...

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Pucku spune:

Micckyyy am citit tot, dar ora tarzie din noapte imi limiteaza timpul de scris

un pm cu nr de telefon? mi-ar fii mai usor
fetita ta seamana mult cu Steph de acum 1 an, intre timp am ajuns sa ne cunoastem una pe alta mai bine, si e spre bine

eu am petrecut mult timp cu ea, am ascultat-o ce doreste,i-am spus ca daca striga nu o aud decat cand imi vorbeste pe un tot calm...si eu urlu, dar incerc sa ma educ

i-am cerut parea, atunci cand ceva o implica direct pe ea- haine, jucarii, filme, iesiri

de multe ori o luam cu forta fara sa inteleg ceasul ei biologic care nu e acelas ca al meu, asa ca acum, inainte de wk facem planul, ea imi spune ce ar vrea sa faca si adaptam

am dus-o la sport taickwando-pt incredera in sine

frustarile si argumentele cu sotul, somer si el, mai nou student le tratez cu el, nu de fata cu copii; inca lucram la lista ca facem lucrurile pe aceasi lungime

povestea de seara este si daca nu-i curat in camera...am ajuns la concluzia ca nu-i pot taia asta, asta ne uneste pe noi ca parintii de ea cel mai mult, povestea,asa ca nu i-o taiem

defapt nu-i tai nimica, ci ii dau, ca un privilegiu

daca are curat in camera, va putea sa vada un film, sau sa joace un joc la calc

fiind 2 e mai greu, va trebui sa faca amandoua

noi punem ceasul, si ii zic 5-10-15 min pe ceas facem ordine in camera, estimez si eu dupa cum arata camera, de multe ori se i-a la intrecere cu ceasul si termina inainte....eu cer sa nu fie jucarii pe josmici, care Yann le-ar putea baga in gura, animalele in dulap si cartile in biblioteca, ca are cateva care stau pe jos- niste dinozauri enormi

povestea si-o alegea ea

hainele tot ea in principui, nu prea intervin

scoala aduce mult stres asa ca noi am instaurat reguli...mancam cu totii la masa, ne povestim ziua ce ne-a placut cel mai mult, ce nu ne-a placut, ceva ce am fii dorit sa facem azi si am reusit sau nu, ce am vrea sa facem maine, asa aflam o gramada din ce se intampla la scoala...

incercam sa inducem zile fara reprosuri

are o zi in care face ce vrea, se poate maimutarii cat vrea, bebelusi....fara sa o cert

temele nu-s lungi, nu mai mult de 30 min, daca mai ramane, lucram in alta zi

mi-am educat sotul sa fie mai atent la nevoile ei, mai ascultator, mai rabdator...i-am dat cartii in mana si pare mai alert la problemele copilului in sf(Steph are o problema de comportament din spectrul autistic e f f rigida, impulsiva, frustata, anxioasa)

nu am lasat-o sa simta vada lipsa banilor, pana una alta e un copil, nu are nevoie inca sa simta stresul asta

i-am explicat de ce tati sta acasa...stie si ca este bolnav, la anul va merge la niste ateliere si va invata acolo in cadrul unor programe despre boala tatalui sau

uf s-a trezit bb

ps donia super idea cu crazy night





Corina , Stephanie si Yann Edward + Totoku

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Mickyyy spune:

Da, aveti dreptate, incercand sa fiu cat mai corecta si nepartinitoare cu ele, imi dau seama ca uneori exagerez incercand sa le ofer exact acelasi lucru la toate, in conditiile in care si varsta si nevoile lor sunt diferite. Pana anul asta cele mari au fost aproape nedespartite, pana si la gradinita au fost in aceeasi grupa. Faceau absoult totul impreuna, mergeau peste tot impreuna, desi aveau totusi si prieteni diferiti (cel putin la gradi era fiecare cu grupul ei). Pe daria am dat-o la gradi pe la 2 ani jumatate, initial intr-o grupa diferita de a Malinei, asa am considerat eu ca ar fi mai bine, sa-si poata dezvolta fiecare propria personalitate (pentru ca daria a fost mereu "in umbra" malinei, care si-a asumat singura rolul de sora mai mare, protectoare, grijulie, dar si cicalitoare uneori) insa educatoarele n-au reusit cu niciun chip atunci s-o desparta de sora-sa, plangea in continuu si nu se linistea decat daca o duceau la ea in grupa. Voia la gradi, plangea daca n-o duceam, dar imediat ce se termina joaca de dimineata (pentru ca era vara si pana incepea programul, pana se adunau toti, ii tinea cam jumatate de ora in curte pe toti la joaca) nu era chip s-o duca in clasa ei. Asa ca educatoarele au cedat, si-au lasat-o cu malina in grupa.
Anul urmator am schimbat gradinita privata cu una de stat si acolo am fost fortata sa le las in aceasi grupa. Oricum au intrat acolo cu mult scandal si fara spaga (nu's adepta spagilor), nu voiau sa mi le primeasca pe motiv de domiciliu (adresa din buletin era diferita, ne mutasem de curand si nu-l schimbasem, dar ii adusesem copie dupa contractul casei in care se vedea clar unde sta), desi gradinita e la maxim 3-4 minute de casa, ca n-au locuri suficiente, asa ca le-am explicat "frumos" ca ii inteleg ca nu au locuri - erau 20 de copii trecuti pe listele initiale, dar ca eu o sa fac copie dupa listele lor, si pe 1 septembrie revin la gradinita. Daca gasesc un singur copil in plus fata de lista initiala, chem televiziunile si iese circ (stiam ca in medie sunt 30 de copii in grupe, si ca restul locurilor sunt pastrate pentru spagari). Si i-am rugat sa se gandeasca bine daca nu mai incap inca 2 copii pe liste, iar a doua zi ma suna directoarea sa-mi spuna ca s-a gasit loc. Doar ca le-a gasit in aceasi grupa, si n-am mai insistat sa le desparta.
Si uite-asa, nedespartite, au fost pana in vara, cand pentru prima oara, daria a plecat la bunici iar malina a ramas cu noi acasa.

Hai ca am divagat mult...ideea era ca pana acum eu le-am tratat asemanator, si imi dau seama ca e momentul sa incep sa le identific mai bine nevoile fiecareia, si sa le ofer ceea ce au ele nevoie, nu ceea ce cred eu ca e corect sau egal.

Cat despre excursie, eu, ca parinte, cunoscandu-mi copilul (pe care l-am lasat acum o luna peste noapte la niste prieteni foarte buni, care au o fetita de-o seama cu ea, cu care se intelege foarte bine, si toata noaptea a plans dupa mami si s-a vaitat in continuu de dureri de burta, imaginare sau poate pe fond de stres) si necunoscand anturajul, am considerat ca asa e mai bine, si nimeni nu poate sa-mi spuna ca el stie sigur ce e bine si ce nu pentru copilul meu. Poate sa-si exprime un punct de vedere, poate sa-mi spuna cum a procedat el intr-o situatie similara, poate sa-mi dea un sfat, dar de aici pana la acuzatii, e cale lunga! Asa ca accept92, fara suparare, am inteles punctul tau de vedere, dar tonul agresiv nu-si are locul aici!

Mickyyy spune:

Donia . In vara am avut un esec rasunator in relatia mea cu malina, tocmai in urma unei asemenea intiative, eram doar noi 3 acasa (eu, ea si tati) si am propus ca ziua de sambata sa fie ziua malinei. Dupa primele 2 ore am cedat nervos, nimic din ce alesese ea de cu seara (teatru de copii, loc de joaca, restaurant) nu a fost pe placul ei, de la teatru am plecat dupa primele 5 minute, ca nu-i place (a facut scandal mare ca nu putem s-o obligam sa se uite la el), la locul de joaca am vrut sa plec un pic de langa ea sa fumez o tigare (pic = maxim 10m distanta, afara, ma vedea prin geam) si a facut o criza urata, ca nu ma lasa, nu-mi da voie, imi interzice, urla pe-acolo, si se ascunsese intr-un colt sub un topogan, de-abia am reusit s-o luam de-acolo, si se uita lumea la noi ca la urs....nu-mi mai aduc aminte toate detaliile, stiu doar ca a fost o jumatate de zi de cosmar.

Bebe Beca spune:

Noi am lasat fata in tabara, acum, la 6 ani. O tabara particulara (cei de la gradi nu au organziat ), nu cunosteam pe nimeni, itrsuctori, nimic. Ne-am luat doar dupa referinte, au fost alti copii, au fost ingrijiti, totul a fost in regula. Iar Rebeca s-a distrat DE MINUNE. Am stat cu griji cat casa, iar ea acum asteapta tabara de schi...

Micky, iti doresc sa reusesti in relatia cu fetitele tale, sunt convinsa ca vei reusi.

Ioana, Rebeca (16.05.2004), Sara (17.04.2009) si 16+
Creste fata mica... Creste si minunea Rebeca
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/bebebeca

Mickyyy spune:

dar nu v-am povestit cum a fost aseara .
Cand am intrat pe usa, mi-a sarit in brate si m-a rugat s-o iert, ca stie ca sunt suparata pe ea, ca mi-a compus un cantecel special ca s-o iert, si ca trebuie neaparat sa-l ascult, ca tati n-a vrut sa-l asculte pentru ca nici ea nu l-a ascultat pe el, si ca e foarte suparata din cauza asta.
Mi-a cantat (mai mult dansat) un cantecel in engleza inventat de ea (mi-a zis tati ca a exersat miscarile toata ziua la oginda, si a venit de cateva ori sa-l intrebe cum se zice in engleza la una sau alta), un cantecel cu 2 versuri, ce-i drept, din care unul era "mother, i love you", dar care a durat vreo 10 minute.

ne-am impacat, am rugat-o sa ma ierte ca mi-am pierdut rabdarea dimineata, am vorbit un pic mic despre ce s-a intamplat dimineata, si-am ramas prietene.
cert e ca aseara fata mea a fost de nerecunoscut, foarte ascultatoare, foarte cuminte, foarte intelegatoare, de nerecunoscut ne-am ales ahinele de cuseara, iar dimineata fata era gata pentru scoala cu mult inaintea mea .

Sa vedem cat tine minunea