Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"

Androix spune:

Ma regasesc atat de bine in tot ce povestesti. Si eu sunt cu Filip cam tot pe-acolo. Vorbim pana ma doare gura, spune da si a doua zi o luam de la capat cu aceleasi nimicuri aducatoare de crize. Clar e altceva decat nimicurile in sine, eu am concluzionat ca e lispa increderii in el si la asta lucrez acum. Si pe langa asta incerc sa contracarez crizele, cumva incerc sa rezolv si cauza si efectul. Ca si tine sunt nesigura pe actiunile mele, simt ca gresec fata de el, simt ca totul poate sa mearga foarte rau si ca nu o sa fie mult pana cand o sa fie totul scapat de sub control iremediabil. Culmea culmilor, in afara sotul meu m-a certat azi dimineata, ca am o atitudine urita fata de tot si toti ca sunt desteapta si restul sunt prosti, probabil cu ei fac pe sefa si ma infurii ca nu se executa imediat ce spun.

Cred ca si ei ii lipseste nu atat increderea ei in ea cat a ta. Si increderea in tine. Trebuie s-o asiguri ca esti in permanenta langa ea, ca o iubesti si ca o sprijini. Concret cum, nu stiu sa-ti spun, mai mult decat spunandu-i ca si eu tot asa, mai mult nu stiu cum sa il fac sa inteleaga si sa fie sigur de el si de mine.

In seara asta trebuie sa stati de vorba asta e clar, dar nu sa va certati si sa va reprosati.
Si incearca sa nu o mai ameninti cu "dicutam noi" tocmai pentru ca nu trebuie sa-i fie teama de discutiile cu tine, ci trebuie sa vina fara frica si sa vorbeasca cu tine despre tot ce are pe suflet.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

szivarvany spune:

Diseara as merge acasa. Si mi-as cere scuze si as spune efectiv ce simt.
De obicei cam asta fac oricum. Si i-as explica exact cum stau lucrurile. Si m-as asigura ca ma intelege. Si in semn de pace, am manca o budinca impreuna (ca ciukalata seara e periculoasa).

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Tonnia spune:

Mai tineti minte cum faceam cand aveau 1 an? Cateva reguli: prize etc si in rest explorare....asa o numeam.
pai asa si acum. Eu fixez niste reguli pe care nu le negociez, sunt cele care tin de securitate, igiena si alte cateva, nu multe, si in rest le trec la explorare.
Cel mai important e ca atunci cand se razvrateste copilul sa nu se nasca gandul ca relatia scartaie. Abia gandul asta ne face sa monitorizam copilul prea adanc si sa ne incrancenam sa ne dovedim mereu ca totul e sub control.
Deci, e normal sa se razvrateasca, sa aiba alte idei si astea toate nu inseamna ca s-a rupt ceva. Important e cum se depasesc astea, ca peste ani sa spunem ca a fost doar "faza de la 6 ani".
Deci, sunt pt ierarhizarea problemelor. Sa nu facem din nimicuri lupte de orgolii, iar cand e regula e regula.
Iar regula nr 1 e ca totul este in dinamica!

terishka spune:

Mickyyy, poate ii e si dor de tine, sa stea cu tine ziua, spui ca ai facut schimb cu sotul la un moment dat si a ramas el cu ele... Si chiar daca el ar fi perfect, copila poate obisnuita fiind cu tine petrece un timp mai dificil acum.

E vreo diferenta intre cum se comporta acum si cum te intelegeai cu ea cand stateai tu acasa? Sau - tati se intelege mai bine cu ea in timpul zilei, fara asa multi nervi si suparare din partea ei?

Cum se intelege ea cu surorile ei?

Mickyyy spune:

Vreo cateva luni am stat si eu si tati cu ele acasa, si a fost destul de dificil sa ne intelegem cu ele (ele = ea + daria, mijlocia). Pentru ca noi 2 avem stiluri diferite, el e mai autoritar, mai exigent (are pretentii mult prea mari de la ele, cel putin din punctul meu de vedere), mai putin rabdator, eu mai indulgenta, mai rabdatoare, mai calma. Cand eram amandoi, din cauza ca nu eram noi 2 ca parinti pe aceeasi lungime de unda, au fost conflicte datorate inconsecventei noastre ca si parinti (eu ziceam una, tati alta). ma rog, erau rare cazurile astea, dar atata timp cat erau, ele stiau ca exista o portia de scapare pe care o exploatau la maxim. Cand am fost doar eu cu ele, m-am inteles destul de bine, chiar foarte bine uneori. Acelasi lucru e valabil si pentru cazul cand e doar tati cu ele, chiar daca are un alt stil, stiu ca nu are cine sa le dea o alta sansa, asa ca de voie de nevoie asculta! Cu destul de multe exceptii, dar in general sunt ok.
Ca idee generala, eu ma inteleg mai bine cu ele, poate si pentru ca nu am pretentii prea mari, ma rezum la strictul necesar, iar la restul sunt mai permisiva. De ex. daca nu vor sa-si faca ordine in camera, alegerea lor, diseara n-o sa le citesc poveste ca nu am unde sa stau de-atatea jucari (chit ca uneori mai cedez, si facem jumi-juma, de ex. aduna un pic jucariile cat sa pot sta iar eu le citesc un pic de poveste) ; daca tati le pune sa adune jucariile si n-o fac, ia un sac mare, le aduna pe toate si le pune sus, inseamna ca nu au nevoie de ele (ultima curatenie de genul asta a fost facuta zilele trecute, iar nu mai au decat 2-3 jucari in camera, restul sunt puse bine la pastrare).

Cat despre surori, se inteleg si nu prea. O problema care am identificat-o la cea mare e faptul ca nu are uin loc doar al ei. Da, are o camera pe care o imparte cu daria, are propriul pat, propriile rafturi de haine, i-am amenajat un colt la noi in camera special pentru invatat, un birou unde sa n-o deranjeze nimeni, dar restul e la comun. Ea e foarte suparata ca cele mici ii strica jucariile, dar pe de alta parte nici ea nu are grija de ele si le lasa imprastiate peste tot. Cu daria se bate din tot felul de nimicuri, se zgarie, se trag de par, se imbrancesc, iar 5 minute mai tarziu se pupa si sunt prietene la catarama si se joaca impreuna! Insa din ce spune ea, e destul de suparata pe sora ei, ca "n-o lasa in pace"
pe cea mica o trateaza cu grija si atentie, ii da sa manance (cand are ea chef), se joaca frumos cu ea, n-are manifestari de gelozie, insa are si momente cand vrea sa fie lasata in pace si n-o intereseaza nimic din ce face cea mica.

accept92 spune:

Ceea ce pentru parinte este o discutie, pentru copil este o cicaleala. Eu as lasa-o mai moale deci cu aceste discutii...faptul ca ea se balangane in scaun sau isi gaseste o alta preocupare sunt reactii la ceea ce pentru ea este o situatie tensionata chiar daca nu se tipa.
Asta nu inseamna ca as renunta la comunicare, dar as renunta la comunicarea de tip sedinta cu usile inchise.

De ce nu ai incredere sa o lasi in excursie? Asta e o mare problema in relatia dintre voi si o mare frustrare pentru ea. Colegii ei se vor distra si vor lega prietenii, o perioada vor avea ca subiect principal de discutie aceasta excursie...cum crezi ca se va simti fetita ta ca pe ea nu a lasat-o mama? Eu m-as duce diseara acasa, i-as spune ca am gresit sa nu am incredere in ea, ca poate merge si ea in excursie dar ca vreau ca atunci cand va veni sa o luam de la 0, ca sunt sigura ca nu este nevoie sa-i explic care este genul de atitudine care ma supara la ea, si vreau sa nu ne mai certam, si sunt sigura ca se poate caci stiu ca este un copil tare bun. Motivatia ta "nu cunosc parintii, nu cunosc colegii" denota o nevoie de control care se manifesta in mod sigur si in alte forme. Eu cred ca pe aici e buba.

Mickyyy spune:

Era o excursie de 3 zile, cu o invatatoare pe care am vazut-o prima oara la fata in acea zi, cu niste colegi pe care nu ii cunoasteam in acel moment absolut deloc. Tu ai avea curajul sa-ti lasi copilul de 6 ani jumatate in asemenea conditii? Daca ar fi avut loc macar la 2-3 luni de la inceperea scolii, dupa ce apucam sa-i cunosc si eu invatatoarea, si ea sa-si cunoasca colegii, alta era povestea. Scoala a inceput pe 13 iar excursia era programata pe 24 parca, la nici 2 saptamani.

in plus, am 3 copii, sa zicem ca cea mica n-ar fi priceput mare lucru, dar cum ii explicam eu dariei ca sora ei merge in excursie 3 zile si ea nu? de fapt nu neaparat cum i-as fi explicat, ci doar ca mie ca parinte nu mi se pare corect sa-i ofer doar uneia ceva!

Ori am posibilitatea sa le ofer la toate, si atunci am fi mers cu totii, ori daca nu, le ofer atat cat pot, dar in mod egal!

szivarvany spune:

Eu inca n-am curajul sa o las in nicio excursie mai lunga de o zi
Restul motivatiilor mi se par la fel, sincere si sunt de acord cu ele.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

accept92 spune:

Sa ii acorzi incredere sa o hraneasca pe cea mica dar sa nu-i acorzi incredere sa plece intr-o excursie cu colegii nu este corect deloc.

Luna1 spune:

Ai sa te intalnesti cu astfel de situatii frecvent, eu am doi copii. Cand cel mare e invitat la un party nu pot sa i-o dau si eu pe soru'sa de gat. La fel invers, nu poate merge si el la petrecerile la care e ea invitata. Iarasi el anul viitor merge in excursie de 5 zile pe Isle of White cu scoala. Sa i-o pun si pe soru'sa in brate? N-am cum, scoala nu permite.

My reason