Sotul meu este tot mai rece si neafectuos

camelia_daniela spune:

Amelie, am auzit de un cuplu care a trecut cu bine peste un impas datorita psihologului. La inceput el nici nu voia sa auda de mers la psiholog, asa ca ea a luat hotarerea de a merge. Ulterior, el a constientizat ca pe ea a ajutat-o mersul pa psiholog si a inceput sa mearga si el - si continua sa mearga si acum. Se pare ca i-a ajutat foarte mult. (au si investit un sac de bani in aceasta terapie)



Cami & Alexandra Daria (02.01.2006)

Cresc si iar cresc ... !

“The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals)

Pixy's Style - Fimo-mania, margelute, cercelusi fel de fel...

Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata!

witeflower spune:

ASa cum zice Rufus, o fi rutina de dupa casatorie, sau o fi firea lui pe care nu ai putut s-o intuiesti intru totul de la inceput. Dar...cand auzi peste cativa ani fraze de genul: "Trebuia sa-ti dai seama ca intre noi nu mai mergea, inca de atunci! " ... te intrebi de ce oare nu ti-a spus de-a dreptul ce voia, sa-l lasi in pace, nu sa-ti mai petreci inca niste ani incercand marea cu degetul.
De fapt e posibil ca un barbat sa devina mai putin afectuos tocmai pentru ca afectiunea se cam duce... Si el sa continue sa pretinda ca afectiune axista, pt ca nu se poate nici el hotara ce sa faca, poate nici nu-si bate capul atat de mult sa-si exploreze sentimentele. Face omul ce-i vine - adica ceva sex,ceva discutiii despre problemele de la serviciu, poate despre fotbal sau politica daca-l preocupa. Planuri de viitor- pot sa mai astepte. Flori si mangaieri sotiei - la ce bun?
Si, daca sotia il tot pistoneaza cu racirea relatiei - chiar ca devine ursuz, iar in cele din urma ea este cea cicalitoare, punanad un adevarat pod de gheata peste relatia deja rece.

Eu zic ca putina precautie nu strica, un pic de atentie la activitatile extra-home ale sotului. Dar nici sa nu pici in extrema geloziei din orice.
Si fara sa-l mai intrebi de ce nu mai reactioneaza ca inainte, ca nu are rost. Lui cred ca ii e clar de-acum ce ti-ai dori, ce iti lipseste, ca i-ai spus.
In rest, fa si tu ce-ti vine, ce simti. Daca-ti vine sa-l pupi, pupa-l, si asa distant cum e. Daca itit vine sa-i vorbesti, vorbeste-i. Iar daca simti ca te indepartezi si tu de el, spune-i asta, apoi fa exact asa cum simti. Decizia va fi a lui, daca incearca sa te "recupereze" sau te lasa pur si simplu sa te indepartezi.

Sunt barbati care asa reactioneaza cand simt ca nu mai au nimic de cucerit la femeia din viata lor. Uneori trebuie pusi putin pe jar, sa nu se mai simta asa de siguri (nu in sensul de a inscena o escapada a ta, doamne fereste, ci sa te perceapa si el deodata mai distanta, mai putin afectata de lipsa lui de afectiune...)

maru spune:

Ai urmarit vreodata According to Jim?

AVoogt spune:

Ce legatura are ? Ca nu reusesc sa-mi dau seama

Amelie_g spune:

Sa stii ca asa este. Chiar de curand mi-a zis "Suntem impreuna de ceva timp si am ajuns sa te cunosc si sa am totala incredere in tine. Eu sunt sigur ca nu m-ai lasa nici pentru altul mai frumos, nici mai bogat, nici mai tandru".

Planuri de viitor are pentru noi si isi doreste sa ne marim familia. Deci, din punctul lui de vedere, relatia noastra e ok asa cum e si nu vrea sa ne despartim. Din ce am dedus eu, el crede ca ar trebui sa-i inteleg problema legata de raceala pentru ca "asa e el", dar ca incearca sa compenseze prin alte lucruri bune. Ei, ce sa fac daca pe mine ma afecteaza acea problema?

Chiar daca aceasta raceala poate duce pe oricine cu gandul la altceva (amanta), sotul meu nu are activitati in afara casei, dupa serviciu. De mult timp il indemn eu sa-si mai ia niste activitati in afara casei.

camelia_daniela spune:

Amelie, exact asa imi spune si mie sotul... insa eu nu ma pot obisnui deloc cu situatia asta!
Imi doresc mai mult si ma inspaimanta gandul ca timpul trece si ca el nu se va schimba. Trebuie sa ma hotarasc eu - ori il accept asa cum e si "imi inghit" frustrarile, ori ne vedem fiecare de treaba - insa in ecuatia mea mai e un element, copilul!


Cami & Alexandra Daria (02.01.2006)

Cresc si iar cresc ... !

“The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals)

Pixy's Style - Fimo-mania, margelute, cercelusi fel de fel...

Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata!

Amelie_g spune:

Camelia, fiindca aveti un copil impreuna, merita, dupa cum te-ai gandit deja, sa incerci si consilierea la psihoterapeut (dar sa fie bun si, eventual, recomandat de cineva).

Chiar daca e o cheltuiala, pentru o asemenea cauza, merita cu siguranta sa incerci toate optiunile. Macar te vei simti impacata cu tine insati. (Banii oricum se cheltuie pe alte lucruri.)

Mai intai, du-te eventual tu singura sa ii explici psihologului situatia voastra. Apoi, e musai sa vina si sotul cu tine, pentru ca de una singura nu prea poti salva relatia. Ia-l cu binisorul si cu cea mai draguta voce a ta, pentru ca multi barbati nici nu vor sa auda de psiholog.

Poate voi ajunge si eu cu al meu pe acolo.

salcia spune:

Ce situatie trista! Si mi se pare si mai trist ce aud pe aici, cum ca atata timp cat nu sunt probleme mai grave la mijloc, nu ar trebui sa te gandesti la divort (mda, daca nici nefericirea nu e o problema...), sau, vesnicele argumente, despre femeia care trebuie sa faca pe dracul in 14, faca totul si mai mult decat atat pentru binele relatiei si al sotului (si binele ei unde e?!). Adica tu zbate-te, gandeste-te, fa tot felul de strategii, planuieste iesiri, activitati de petrecut impreuna, mergi la psiholog, framanta-te, vorbeste pe forumuri etc. (bineinteles, ai maaaaare grija sa nu-l deranjezi deloc, ci sa fii mereu draguta, atenta, ne-sufocanta, ne-cicalitoare etc.)... si pentru ce?! Pentru un rezultat complet incert, pentru un om ursuz si egoist, pentru un om in viata caruia cel mai important lucru e jobul, si care crede ca e suficient ca in viata sa te preocupi de partea materiala si atat. Adica, aduce bani in casa, nu te bate, nu are vicii, ce mai vrei?! TRIST.

Nu spun ca e un om rau, e doar un om egoist, care nu incearca sa analizeze problemele (asa cum faci tu), sa vada ce te nemultumeste, sa faca un compromis. El crede ca asa cum e, e bine, si ce atata tam-tam?! Nu stiu cum ai putea rezista cu un astfel de om, in afara de cazul in care esti exact-exact ca el. Dar probabil ca atunci nu prea i-ar mai conveni (asta e paradoxul cu acest tip de barbati). Eu am pe cineva foarte apropiat intr-o situatie de genul asta, si iti spun ca dupa cativa ani nimic nu s-a schimbat in bine, ci dimpotriva, in rau. Acum e si un copil la mijloc, si frustrarile sunt si mai mari, din pacate. Iar discutia e ceva de genul: “tu esti nebuna, dupa ce ca ma zbat tot pentru voi, sa va fie bine, tu tot nu intelegi si nu ma sprijini! Umple-ti timpul liber cu altceva, intalneste-te cu prietenii, ca oricum nu faci nimic, nu ai ambitii de cariera sau altceva. Si daca nu ai cu cine sa-ti petreci timpul, e din cauza ta, ca esti o ciudata” #61516;. Trebuie sa fii constienta ca acesti barbati nu aleg viata asta pentru altii (asa cum sustin, ca “ma zbat sa-i fie bine familiei”), ci pentru ca asta ii implineste pe ei, iar cu timpul, uite, se poate sa ajungi sa fii tot tu judecata ca nu-i intelegi si esti intr-un fel sau altul.

Eu credeam ca intr-o relatie cei doi trebuie sa mearga amandoi in aceeasi directie, sa faca amandoi eforturi, sa isi doreasca amandoi ca relatia sa fie ok (nu “daca nu iti convine, hai sa ne despartim, eu asa sunt si nu ma intereseaza altceva”), sa fie amandoi interesati de celalalt, sa fie dispusi la dialog, sa fie dispusi sa inteleaga si punctul de vedere al celuilalt, sa vrea sa se faca fericiti unul pe altul. Nu unul trage ca nebunul impotriva curentului, incercand tot felul de solutii, si celalalt... NIMIC #61516;.

Nu stiu, eu una n-as putea trai asa, pana la urma nu ma intereseaza banii (decat in masura a ceea ce as putea face interesant cu ei), sau statutul social, sau respectul in comunitate/ grup (?!) sau alte ciudatenii din astea. Adica, eu sunt nefericita, in casa traim in camere separate, dar lasa, ca ma invidiaza cunoscutii si ne apreciaza colegii. Pana la urma banii sau aprecierea le poti obtine la fel de bine si singura, pe cont propriu.

In continuare, genul asta de mesaje ma fac sa ma simt trista, si las la o parte felul cum au sarit multi comentatori dupa primul post sa o judece pe Amelie si sa traga diverse concluzii pripite.

camelia_daniela spune:

Salcia, ai mare dreptate!




Cami & Alexandra Daria (02.01.2006)

Cresc si iar cresc ... !

“The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals)

Pixy's Style - Fimo-mania, margelute, cercelusi fel de fel...

Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata!

larissa_79 spune:

eu cred fetelor ca trebuie gasita fericirea in voi. in ceea ce faceti, in ceea ce sunteti, alturi de copii. atata timp cat fercirea voastra depinde de fiecare rasuflare a domnului sot nu va fi bine. cel putin eu la concluzia asta am ajuns. am un sot minunat: atent, afectuos, ma suna etc etc. si sunt momente cand tot nu e de ajuns. tot dupa inceputul ala tumultuos tanjeam si eu...pana mi-am dat seama ca mult din starea mea de bine tine de mine, de copii mei. si culmea de cand am realizat asta e totul mult mai bine si mai strans intre noi. nu mai judec si nu mai interpretez fiecare miscare a lui. e nevoie de echilibru...in toate. sa va fie bine daca esti disponibila...arata-te disponibila, daca simti ca il iubesti arata-i, daca iti vine sa il tii in brate tine-l...inchizand aceste trairi in tine, iti faci rau, conditionezi totul de el. eu de cand fac asa ma simt asa libera iar sotul e incantat de starea mea de bine ( care nu e deloc falsa, chiar sunt fericita). am constatat ca simtind si comportandu-ma liber a devenit si el mult mai cald, mult mai afectuoas....el si inainte era dar eu stand mereu cu ochii pe el devenisem obsedata de fiecare traire a lui, o suceam pe toate partile de innebuneam omul. nu stiu...nu am timp sa descriu tot ce simt...poate nu sunt inteleasa.

Larisa mamica de Nectarie (22 iulie 2010) si Alexia (13 iulie 2006)

http://picasaweb.google.com/roparo/NectarieLuna2#