Cum e sa te muti in alt oras cu copilul?

Sotul a primit o oferta mai buna de munca in alt oras in provincie. Tot nu-i iese din cap ca vrea sa ne mutam ca acum e momentul cat copilul este inca la gradinita si eu as avea posibiitatea sa ma mut acolo cu serviciul. Eu am retineri, cu toate ca tot timpul pana sa inceapa criza ne gandeam sa ne mutam din Bucuresti.
Aici avem prieteni, colegi, cateva rude si ar trebui sa ne mutam intr-un oras in care avem cel mult asa zise cunostinte.
Copilul este inca la gradinita dar el este legat de casa asta (ar trebui sa stam cu chirie), de colegii lui, de gradinita ma intreb daca nu cumva este prea mic si trauma schimbarii ar fi prea mare pentru el.
Poate sunt mamici care au trecut prin asa ceva si ar putea sa-mi impartaseasca din experientele lor.
Va multumesc

miriama spune:

Cei care dramatizeaza cel mai mult o astfel de mutare sunt parintii, nu copiii, mai ales la varste mici. Ei sunt perfect adaptabili, trebuie doar sa le prezinti situatia in roz, ca vor avea noi prieteni, ca vor merge la o gradinita noua, desigur mai frumoasa, ca veti avea o casa noua (doar nu trebuie sa-i spui ca e cu chirie, habar n-are ce-i aia...), ca va veti plimba prin locuri minunate, si sa ai grija sa ii asiguri confortul din acest punct de vedere. In rest, nu rata ocazia!





"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

Laura25 spune:

Gabitza, eu cred ca pentru pusti o sa fie cel mai usor sa se adapteze din toata familia. unde ar trebui sa va mutati?

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

gabitza2005 spune:

Ar trebui sa ne mutam in Cluj.
Daca ar fi fost la Piatra Neamt ar fi fost mai usor din multe puncte de vedere .... plus ca ai fi fost si tu acolo.

Oricum eu una ma gandesc ca o sa ne fie foarte greu cu mutatul si acomodatul acolo. In plus copilul este foarte legat de "acasa" , cand l-am adus din vacanta de pe la bunici s-a asezat in fotoliu si a oftat " ce bine e acasa la mine".

Adriana mica spune:

Gabitza, nu am trecut printr-o situatie similara dar am constatat ca Dudu este unul dintre copiii care sunt foarte legati de casa / mediul lor. Chiar si atunci cand plecam in concediu (unde atentia ii este captata de distractii), obisnuieste sa repete aproape zilnic "Mi-e dor de casa mea!"

Personal cred ca pt astfel de copiii acomodarea poate dura mai mult (pana reusesc sa isi contruiasca repere in noua locatie), dar asta nu inseamna neaparat ca este vorba despre o trauma, mai ales daca exista intelegere si rabdare din partea parintilor.

mcoca spune:

Eu nu cred ca sunt atasati de casa in sine, de peretzi, ci mai degraba de lucrurile lor. Fetitza mea dupa 6 saptamani de plimbareala abia astepta sa ajunga acasa. Cand am ajuns, desi era 12 noaptea, s-a jucat vre-o 2 ore cu jucariile ei. Se bucura ca le vede pe toate.
Si noi vrem sa ne mutam, dar nu mi-am pus problema adaptarii in noua casa : vom fi toti 3, cu lucrurile noastre, si asta e cel mai important entru un copil cred.


Vicky si Printzesone

bertha spune:

Noi am schimbat serv, oras, casa cand avea baiatul 4 ani. I-a fost greu o perioada, pt ca a mers direct la gradinita si a iesit brusc de sub aripa ocrotitoare a bunicilor. S-a adaptat usor-usor si acum are 2 ani de cand sta in Bucuresti si e constient ca aici e "acasa". Totusi, uneori, cand nu-i facem pe plac, incepe sa se vaite "of, de ce-a trebuit sa vindeti casuta noastra din Craiova, ca mamaie si tataie sigur ar fi facut cum as fi vrut eu". Deci, undeva, inauntrul lui, mai exista o urma de regret, dar e generata mai mult de nostalgia vremurilor in care il rasfatau bunicii si mai putin de casa sau de oras.
La noi a fost mai simplu pt ca nu a schimbat gradinita, aici a mers pt prima data si nu a avut mijloc de comparatie.
Noua ne e greu uneori pt ca suntem singuri, nu avem rude, nu avem unde lasa copiii o ora, la nevoie. Peste tot merge in formatie completa. Dar ne e si f bine, pt ca ne organizam cum vrem, nu depindem decat de noi si satisfactiile sunt mai mari.
Prieteni ne-am facut si aici, chiar prieteni f buni.

Sunt avantaje si dezavantaje, fiecare cantareste si decide in consecinta.

desprecopii spune:

Gabitza, noi am schimbat tara si am descoperit ce parintii sunt cei care fac o problema din asta si nu copiii. Copiii isi fac prieteni f repede, se adapteaza in cateva saptamani - totul e sa aiba intelegere acasa si sa aiba jucariile lor mutate. :)
E un avantaj pentru mai tarziu - odata ce e mutat in alt loc, copilul invata sa isi faca prieteni noi - asa e si in viata, nu poti sta pe aceeasi strada pana mori ...

sucees, si mutati-va linistiti! totul va fi bine !

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

SoriLea spune:

Cred ca cel ce trece printr-o trauna esti tu si nu copilul.

Sa-ti povestesc ceva.
Sora mea a venit din Germania cand fata cea mare avea 3 ani si cea mica 1 an. Cea mare deja mergea acolo la gradi si se acomodase perfect. Cand au venit in RO, a inscris-o la o gradi privata in Buc si de asemeni s-a acomodat si aici ff bn (vb ambele limbi). Cat a stat in tara (aprox 1 an), a uitat limba germana si cand s-a reintors nu a avut nici o problema, cu toate ca nu intelegea mai nimik. In aprox 2 luni a reinvatat limba si acum e perfect, iar ea nu a simtit nici o trauma.
Nu vad de ce la voi ar fi altfel tinand cont ca el e mic si se poate acomoda oriunde, fiindui parintii alaturi si mai ales ca vb aceeasi limba. Iar Clujul e un oras mare si frumos, nu ai de ce regreta Bucurestiul.
In locul tau n-as sta pe ganduri.
SUCCES

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)

http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png


Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

Yagmur spune:

Gabitza, noi trebuie sa ne mutam fix invers... din Cluj in Bucuresti . Desi ma doare sufletul nu am de ales, desi eu sint o bucuresteanca venita aici acum 6 ani; deci familia si prietenii vechi sint in capitala, dar aici avem o multime de prieteni, gradinita, nasii lui, o bona minunata, prieteni, plus ca stam intr-un cartier frumos, cu multe parcuri. Clujul este un oras frumos, o sa va acomodati repede. Daca ai nevoie de informatii te rog sa ma intrebi.
Baietelul meu inca nu stie de mutare, abia saptamana viitoare ii voi spune... stiu ca va fi greu, noi am schimbat vreo 3 chirii in Cluj si la astfel de mutari nu am avut probleme de acomodare, insa in Bucuresti nu are prieteni, nu avem gradinita, eu inca nu am job acolo... deci va fi o iarna grea si interesanta . Si vom sta intre betoane . Incep iarasi sa ma deprim. Mutarea a venit pe neasteptate si nu am fost pregatita psihic...
Multa bafta

Yagmur si Luca

inbox spune:

Noi va trebuie cu timpul sa ne mutam la casa ( speram cat mai repede), si mereu mi-am facut probleme pe tema asta, cum va reactina copilul, are aici prieteni la scara, are camera ei de care e atasata etc...am inceput constructia si o ducem si pe ea pe la noua noastra casa, desi e un dezastru acolo este foarte incantata, fara sa o intreb mi-a spsus :" Mami, cand ne vom muta la casa, casa asta o sa o lasam la vecini ca ce sa mai facem cu ea!"...eu inca nu ii spusesem asta.

Eu zic, daca se poate sa ii amenajezi camera cum o avea pe cea din Bucuresti si sa gasesti lucruri care sa-l incante, important este sa vreti si voi amandoi parintii aceasta schimbare si sa fiti impacati cu ea, ca sa nu-i transmite-ti din starile voastre copilului.

Noi avem prieteni care au venit din Germania cu doua fete 5 si 2 ani, au stat in Oradea o perioada ( vreo doi ani) apoi s-au mutat in Bucuresti si sunt super ok fetele, eu de cate ori le-am vazut erau foarte fericite.



mamica de printesa Maria si 35+