Oare sa-i spun?
Raspunsuri - Pagina 6
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui danet Delia, eu stiu un caz absolut identic, e vb de nasa mea. Nu a putut sa aiba niciodata copii. Acum 3 ani sotul ei a murit si printre acte a gasit chitante de pensie alimentara , asa a aflat ca el avea o fiica |
Nasa ta a aflat din acte, avea dovezi lasate chiar de sotul ei, nu a aflat de la o straina care a sunat de peste mari si tari.
E mare diferenta.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Delia21 Dar ma gandesc ca nu o sa faca un atat de cord la telefon cand i spus....hai sa fim seriosi.Si nici ca o sa sufere cumplit...ca in telenovele...la aflarea vestii. |
Ba poate face, si inca repede, la gandul ca in ziua urmatoare se poate trezi cu sechestru judiciar pe toata masa succesorala. Si sa ramana asa ani intregi. Pana se va gandi ca a capatat, de fapt, o prietena, o "continuare" a familiei pierdute, ii sta pulsul din motive mult mai pragmatice.
N-ai vrea sa stii cate complicatii poate aduce telenovela asta. Pentru tine este o poveste care penduleaza intre adevar - responsabilitate - incarcatura emotionala - empatie - speranta unei regasiri, pentru cei cu adevarat implicati in istorie este mult mai complicat.
Sa-mi spui daca vrei sa-ti povestesc cum arata in viata reala o asemenea rasturnare de situatie (nu vreau sa deturnez sensul discutiei), am fost participant/asistent direct. La un moment-dat ma intrebam in locul cui as vrea sa fiu - si n-am reusit sa-mi raspund.
kariguld spune:
eu daca as afla ca am avut un nemernic de tata care nici macar nu s-a sinchisit sa ma cunoasca (nu sa ma recunoasca) n-as da doi bani, chiar mort daca ar fi. si categoric as incepe sa-mi pun intrebari de tot felul, intrebari care mi-ar tulbura existenta.
alta persoana in locul meu, i-ar putea face statuie si zilnic sa-i duca flori la mormant. suntem diferiti, asta-i clar.
Delia, tu in cel mai fericit caz te alegi cu un telefon in nas. avantajul tau distanta mare fata de viitoarea ta victima. dar daca tot spui ca vrei sa faci un bine, gandeste-te si la persoana de la capatul firului. tocmai ptr ca nu stii absolut nimik despre ea.
inimaginabil cat de mult poate o veste afecta si schimba in rau viata unui om.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Speranta si incredere pentru David

_M-am nascut pentru succes!
Alizee spune:
Delia, tu nu ai preocupari pt propria ta viata ? De ce tii mortis sa te implici in viata altora?!
Lasa oamenii sa isi traiasca viata cum vor.
Tu cand intervii in viata cuiva, realizezi si consecintele acestei interventii ?
In situatia de fata, nu ai nici cel mai marunt motiv sa dezvalui secretele unui om.
Nu-l cunosti decat pe decedat, in rest, toti ceilalti iti sunt total necunoscuti.
Mie imi pare ca ori inventezi subiectele astea, ori, nu stiu cum se face, dar toata lumea ti se confeseaza tie, chiar si pe patul de moarte...
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
felicic76 spune:
Delia: daca tu crezi ca mai bine sotia si fiica ar fi trebuit sa stie adevarul, de ce nu ai dat telefonul asta, anonim poate si totusi cu niste date certe ref la fata, ceva ce se putea verifica de oricine,cand prietenul tau traia???? Daca pe mine ma bantuia spiritul tau de dreptate, cred ca faceam rautatea asta (sa nu intelegi ca asa ceva ma caracterizeaza) si-mi potoleam constiinta pentru vecie, mai departe era treaba lor, a celor trei implicati si poate asa rezolvai ceva. 
Stau si ma gandesc ca sunt multi orfani in lumea aceasta, stiu o mamica cu o fetita ce mosteneste o boala genetica pe linia paterna, sotul ei nu si-a cunoscut parintii niciodata, a fost abandonat si crescut de parinti adoptivi, este foarte dureros . Poate de aceea nu pot scuza/ierta faptul ca poate fetita prietenului tau a avut nevoie de ajutor in... nu stiu ce...: transfuzie, compatibilitate medicala in vreo problema sau doar asigurarea ca poate naste copii sanatosi din punct de vedere al geneticii familiei ei, iar prietenul tau nu a acordat-o pe perioada vietii lui.
Stiu ca poate fi scenarita/telenovela si tu poti fi scenarist de profesie, dar ma mentin in linia subiectului![]()
Fomalhauti spune:
De ce credeti voi ca fata va afla ceva? Sotia va crede sau nu va crede dar cu siguranta nu va cauta fata. De ce ar cauta-o? Ea chiar nu are nicio responsabilitate fata de ea si...eu una nu cred ca va dori sa renunte la bani si proprietati in favoarea unei necunoscute.
Din pacate este foarte posibil ca fata, lasata la orfelinat, sa se fi dezvoltat..."urat", poate nu a terminat scoala, poate traieste din cersit sau din furat. Nu sunt deloc convinsa ca fata a devenit genul de persoana cu care sotia despre care vorbim doreste sa aiba de-a face.
dako spune:
zambesc, amar ce'i drept....am putea sa rezumam povestea reala sau scenariul deliei la un exercitiu de sinceritate... din reactiile majoritatii comentariilor a rezultat ca, de vi s'ar fi intamplat voua, clar nu ati fi facut niciun pas pentru a o cauta pe fata. nu prea ati fi fost convinse de faptul ca intr'adevar e fiica lui/neexistenta unor acte...deh...purtarea unei fotografii nu demonstreaza nimic, nu?/, v'ati fi gandit intens la injumatatirea averii, in plus riscul imens e ca fata e o ratata..deh...orfelinatul isi pune amprenta...nu?....in plus, de ce ati avea responsabilitate fata de fata? e o una...un rezultat al alteia cu unul....
ma gandesc la mama fetei. recasatorita si omorata. sa ii fie sufletul linistit! fata ajungand la orfelinat, clar nu a fost recunoscuta legal de tatal ei. deci, mama nu a intentat niciun proces de recunoastere.... l'a menajat..poate chiar l'a inteles, poate chiar l'a iubit...si, de ce nu?..a vrut sa il lase sa se apropie incet de copil, neconstrans de nimeni si nimic... si poate chiar ar fi facut'o de nu ar fi murit. fiecare are ritmul lui de a intelege, de a simti, de a raspunde....
lasitatea barbatului in cauza nu e altfel decat indiferenta crasa a unui barbat-tata care fiinteaza in aceeasi casa cu proprii copii, dar care minte constant, transparent si partenera de viata si copii. amintesc aici adulterul ca forma de supravietuire in casnicie...
doamnelor,
nici macar la nivel teoretic nu ati acordat o adevarata sansa, nici sotiei, si nici fiicei.... sansa de a ierta!
a_alinta spune:
formalhauti, eu nu am inteles ca fata a crescut la orfelinat. a povestit autoarea subiectului ceva despre ca stie ea cum e viata la orfelinat, dar asta nu inseamna ca fata a crescut la orfelinat.
iar daca chiar asa e , atunci faptul ca nu a facut nimic atunci cand fata traia in orfelinat, nu ii da dreptul de a face ceva acum, cand fata a plecat de acolo si isi traieste viata pe care o stie ea.
crezi ca la toata dezamagirea ei , ii mai trebuie un adevar de genul ca tatal ei este de fapt un om care a trait in usa, in timp ce ea traia in orfelinat???
pana la urma urmei, delia, esti sigura ca tipul e mort? ca vestea auzita de la prietena comuna, poate nici nu e adevarata. a fost ea la inmormantare?
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dako zambesc, amar ce'i drept....am putea sa rezumam povestea reala sau scenariul deliei la un exercitiu de sinceritate... din reactiile majoritatii comentariilor a rezultat ca, de vi s'ar fi intamplat voua, clar nu ati fi facut niciun pas pentru a o cauta pe fata. nu prea ati fi fost convinse de faptul ca intr'adevar e fiica lui/neexistenta unor acte...deh...purtarea unei fotografii nu demonstreaza nimic, nu?/, v'ati fi gandit intens la injumatatirea averii, in plus riscul imens e ca fata e o ratata..deh...orfelinatul isi pune amprenta...nu?....in plus, de ce ati avea responsabilitate fata de fata? e o una...un rezultat al alteia cu unul.... ma gandesc la mama fetei. recasatorita si omorata. sa ii fie sufletul linistit! fata ajungand la orfelinat, clar nu a fost recunoscuta legal de tatal ei. deci, mama nu a intentat niciun proces de recunoastere.... l'a menajat..poate chiar l'a inteles, poate chiar l'a iubit...si, de ce nu?..a vrut sa il lase sa se apropie incet de copil, neconstrans de nimeni si nimic... si poate chiar ar fi facut'o de nu ar fi murit. fiecare are ritmul lui de a intelege, de a simti, de a raspunde.... lasitatea barbatului in cauza nu e altfel decat indiferenta crasa a unui barbat-tata care fiinteaza in aceeasi casa cu proprii copii, dar care minte constant, transparent si partenera de viata si copii. amintesc aici adulterul ca forma de supravietuire in casnicie... doamnelor, nici macar la nivel teoretic nu ati acordat o adevarata sansa, nici sotiei, si nici fiicei.... sansa de a ierta! |
Evident ca purtarea unei fotografii nu inseamna nimic. Poate fi un obiect primit de la o femeie cu care a petrecut accidental o noapte "uite, asta-i copilul tau, s-a intamplat atunci", poate fi poza unui copil despre care ai certitudinea ca este al tau.
Nu mai are relevanta acum, dat fiind ca singurul gest pe care l-a facut fata de acel copil a fost sa-i poarte poza.
Inteleg lasitatea, inteleg ca nu a vrut sa-si strice familia si reputatia - dar avea 100 de variante discrete de a se manifesta, incepand de la simpla relatie si pana la recunoasterea testamentara.
Pana la 23 de ani, acea tanara s-a intrebat de mii de ori cine-i tata (asta daca chiar nu s-a gasit vreun binevoitor sa-i spuna) sau nu s-a intrebat niciodata, daca mama ei era deja casatorita cu criminalul cand s-a nascut ea (poate si asta o fi fost motivatia violentei lui).
Si acum sa afle ce? Ca tata a fost un ziaris remarcabil - bravo. Ca a fost o persoana corecta - nu prea. Ca a iubit-o pe mama sau a fost doar un act consumat la betie - n-o sa afle niciodata, Delia inteleg ca nu stie (daca ma insel - imi cer scuze).
Averea - da, importanta. Si pentru nevasta care se va trezi cu ea injumatatita (de fapt, doar cu un sfert) fara sa se fi gandit la asta, si pentru fata care crescand singura poate nu are cea mai buna stare materiala.
Daca acel barbat este legal tatal ei - lucrurile se complica fundamental. Nu mai spun ce ar fi daca s-ar constata ca tanara a fost adoptata intre timp - ia ganditi-va la acei parinti care au crescut un copil convins ca nu mai are pe nimeni - si brusc apare ceva care ii strica echilibrul construit cu atata truda de atatia oameni.
Daca rationamentul meu a ignorat datele prezentate de Delia, o rog sa ma corecteze. Recunosc ca am mai sarit peste pasaje in care incerca sa-si justifice interventia intr-o situatie care nu-i apartine si pe care vrea s=o complice cu tot dinadinsul.
