Poveste

Discu#355;ie între doi embrioni
- #350;i tu crezi în via#355;a de dup#259; na#351;tere?
- Desigur. Dup#259; na#351;tere trebuie s#259; urmeze ceva. Probabil c#259; ne afl#259;m aici tocmai pentru a ne preg#259;ti pentru ceea ce urmeaz#259;.
- Ce prostie! Dup#259; na#351;tere nu urmeaz#259; nimic. #350;i, de altfel, cum ar putea s#259; arate?

- Nu #351;tiu exact, dar desigur c#259; va fi mai mult#259; lumin#259; decât aici. Poate c#259; vom umbla pe propriile picioare #351;i vom mânca cu propria gur#259;.
- Ce tâmpenie! Nu se poate s#259; umbli. Iar ca s#259; m#259;nânci cu gura, chiar c#259; ar fi de râs! Doar noi mânc#259;m prin cordonul ombilical. Îns#259; ia s#259; î#355;i spun eu ceva: putem exclude via#355;a de dup#259; na#351;tere, pentru c#259; deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguran#355;#259; va fi ceva. Îns#259;, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obi#351;nuit aici.
- P#259;i de acolo nu s-a întors nimeni. Odat#259; cu na#351;terea, via#355;a se termin#259;, pur #351;i simplu. De altfel, via#355;a nu este altceva decât o permanent#259; înghesuial#259;, în întuneric.
- Eu nu #351;tiu exact, cum va fi, dac#259; ne vom na#351;te, dar desigur c#259; o vom g#259;si pe MAMA, iar ea va avea grij#259; de noi.

- Pe mama? Tu crezi în mam#259;? #350;i dup#259; tine, unde ar putea ea s#259; fie?
- P#259;i oriunde, în jurul nostru. Doar tr#259;im în ea #351;i prin ea. F#259;r#259; ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am v#259;zut nicicând, nici un fel de mam#259;, a#351;a c#259; e evident c#259; nu exist#259;.
- Dar, uneori, când suntem în lini#351;te, o auzim cum cânt#259;, sim#355;im cum mângaie lumea din jurul nostru.

#350;tii… eu cred c#259; via#355;a adev#259;rat#259; ne a#351;teapt#259; abia de acum încolo!

Cu drag,

Ionela

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Spune-mi ceva frumos... din dragoste!...

Iasmin08 spune:

Ionella, am scos eu diacriticile. Textul tau etse acesta:

Discutie între doi embrioni
- Si tu crezi în viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decât aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom mânca cu propria gura.
- Ce tâmpenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa manânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncam prin cordonul ombilical. Însa ia sa îti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Însa, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a întors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decât o permanenta înghesuiala, în întuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.

- Pe mama? Tu crezi în mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, în jurul nostru. Doar traim în ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicând, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, când suntem în liniste, o auzim cum cânta, simtim cum mângaie lumea din jurul nostru.

Stii… eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum încolo!


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Povestea ta aduce extrem de bine cu poezia postata mai de mult de mamabear. E vorba despre poezia:

Puiul de Costache Ioanid
Trist
si singur în gaoace,
puiul galben-auriu
a simtit într-un târziu
ca-i stingher,
ca n-are pace.
A simtit ca lumea lui
tot mai strâmba
nu stiu cum,
se face…
“Ce-o fi asta?”
se gândi.
“Cum de m-a ajuns napasta
sa traiesc într-o margica,
într-o casa
tot mai strâmba,
tot mai mica?…
Sa nu pot sa-mi aflu loc
nici pe fata,
nici pe spate.
Si sa-mi creasca,
dupa toate,
uite
ce natâng de cioc!
Ce vrei tu?
Vorbesc cu ciuda
eu cu ciocul,
ca un prost…
Însa ciocul ce s-auda?
Cade-n stânga,
bate-n dreapta
si-mi atârna
ca o bârna
fara rost.
Mi-au iesit si doi ochi mici.
Ce sa fac cu ei aici?
Mi-au crescut si aripi grele.
Ce sa fac aici cu ele?
Iar sub pântec,
la picioare,
se facura niste ghiare…
lungi… cu vârfu-ncovoiat…
Simt ca toate-n pântec mi-au intrat!
Doamne,
pentru ce mi-ai dat
daruri care-mi sunt povara?…”
Si,
lasat pe partea stânga,
a-nceput usor sa plânga
puiul
pentru-ntâia oara…
*
Dar deodata,
în gaoc,
bate cineva de-afara…
Cioc!
Cioc, cioc!
Inima în pui se zbate,
se-nfioara.
Cine…
oare cine bate?…
Cu un tremur ca de-o vraja,
a batut si puiu-n coaja.
Uite!
Sub ciocanituri solide
se deschide
o fereastra!
Doamne,
ce priveliste maiastra!
Apoi uite-acum cât loc…
unde poate sa alerge
sa se joace,
sa se culce…
Iar un glas atât de dulce,
glas de mama…
andantino,
iata,
îi vorbeste:
Vino…
Si sari degraba puiul
din bârlogul vietii vechi.
O, acum cât e de bine
sa ai ochi,
sa ai urechi!…
Ce frumoasa e lumina!…
Parc-ar vrea în piept s-o soarba.
Asta ce-i?
Un fir de iarba…
Iar acolo?
E gradina…
Si-naltând privirea-n soare,
puiul,
suflet de pripas,
a batut din aripioare
si-a facut întâiul pas.
Iar apoi,
dup-o clipita,
a zarit într-un arbust
o graunta rumenita.
Mm!
Da´ buna e la gust!
Iar colea, o gâza mica
pe un fir de busuioc.
Doamne,
ciocusorul totusi
nu e…
nu e rau de loc!
Dar aici în noua tara,
ce s-ar fi facut el oare
fara aripi, fara ghiare,
fara vechea lui povara
din casuta cea sihastra?
Bietul pui…
*
Fratii mei,
povestea lui
nu-i decât povestea noastra…
Cinste,
curatie,
mila,
jertfa,
inima umila,
lacrimi grele,
bunatate,
si suspine dupa stele,
bine,
dar acestea toate…
ce sa faci aici cu ele?
Sa fii mut ca oaia-n strunga,
cu rabdare (îndelunga!),
sa nu fugi dupa avere,
dupa nume,
sa iubesti pe cel ce-i gata,
de-ar putea,
sa te sugrume,
bine,
dar acestea toate…
ce sa faci cu ele-n lume?
Când sub soare are pret
numai zâmbetul istet,
numai vorba îndrazneata,
numai pasii rari si grei,
numai mâna cu manusa
care trage la cenusa
de la toti
pe turta ei;
da,
când viata e-o berbunca
unde toti strabat rascrucea
si în calea ta arunca
spini si cioburi
fara numar,
tu,
sa-ti iei în taina crucea
si s-o duci umil pe umar…
suspinând discret,
cuminte,
sub scuipatul de ocara…
O, Parinte,
Creatorule-ndurat,
oare pentru ce ne-ai dat
daruri
care sunt povara?
*
Pentru ce?
Nu stii?
Asteapta…
Vine-o clipa,
un soroc,
când la marginile lumii
cineva din cer va bate…
Cioc!…
Cioc, cioc!
Si-n acest stravechi gaoc
se va face o fereastra
catre lumea cea maiastra.
Si-atunci,
frate,
cât va fi de bine
sa ai pieptul cu suspine,
sa ai umerii cu cruce,
sa ai tâmplele cu spini,
sa ai fata toata plina
de a lacrimilor salbe!
Caci acestea toate, toate,
se vor face… aripi albe
si tunica de lumina
si cununa de rubini
si toiag de-mparatie,
care stie lumi sa-nfrunte
(dupa cum Ioan ne-a spus!)
când ne va sclipi pe frunte
numele etern,
IISUS!



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

ionella3003 spune:

Multumesc pentru ajutor, Iasmin!

Ce frumoasa este poezia!... O printez sa i-o citesc lui Alex diseara

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Spune-mi ceva frumos... din dragoste!...

mama42 spune:

E minunata poezia, o sa o pun si eu pe blog. Multumim frumos, Iasmin!

Iasmin08 spune:

Cu multa placere mami

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori