ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

nelia spune:

zizi7209, , exact ceea ce am si eu la semnatura. Indiferent unde traim si cum, daca nu putem sa vedem viata de planuri si eforturile pe care le depunem ca sa le ducem la bun sfirsit ne epuizeaza atit de tare incit nu mai avem putere sa facem si ceea ce ne place cu adevarat, atunci e mare pacat si nu e bine, nu are cum sa fie bine. Caci viata aceasta e scurta, trece repede si e una singura si e minunata, cu conditia sa stii sa o traiesti... binele si raul fac parte in egala masura din ea, dar datoria mea fata de mine in primul rind este sa incerc pe cit posibil sa fac loc la cit mai mult bine, caci raul nu este decit absenta binelui, atit!

gmmm, eu inteleg foarte bine ce spui! Ceea ce am facut noi ca sa ne simtim mai bine a fost sa exploatam la maxim resursele romanesti avute la indemina. Se pot face foarte multe lucruri din putin si iti poti creste copiii atit de romanesc si asta fara sa-i rupi de tara in care i-ai adus! Identitatea romaneasca exista in ei de cind au fost conceputi, numai din simplul motiv ca parintii care au facut posibila aceasta concepere sint romani. Si exista si in tine, doar trebuie sa ai curajul sa-i dai libertatea necesara... si asta e valabil si pentru ceea ce ai scris despre existenta binelui si a raului, despre Dumnezeu... totul exista in noi, alfel nu am avea dileme. Doar ca teren si putere vaa cistiga ceea ce hranesti mai mult, voit sau nevoit, constient sau inconstient.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Rufus spune:

Ei bine, asta este motivul pentru care in acest moment, despre care majoritatea dintre voi credeti ca ar putea fi prea tarziu pentru mine, iau in calcul si varianta pe care nu m-am gandit ca o s-o abordez atunci cand, poate, s-ar fi cuvenit s-o fac.
De o buna bucata de vreme privesc cu ingrijorare inainte, incerc sa ma lamuresc daca este o dispozitie trecatoare, motivata de o situatie mai dificila de moment, sau este timpul sa schimb ceva pentru familie, dar si pentru mine. Pentru zambetul meu de dimineata, cum bine zice nelia. Desi nimeni nu-mi poate garanta, e bine sa ma gandesc mult pentru ca, orice as face, sa fie intr-o directie buna.
Mai mult ca niciodata mi-am dat seama zilele astea, de cand citesc subiectul asta, ca exista o diferenta de abordare intre cei din Romania si cei plecati. Nimic rau, de o parte sau alta...doar o diferenta. Iar chestia aia cu dorul de Romania din amintirile noastre, o gasesc geniala. M-am surprins de mai multe ori cu acest dor...am zis ca-s defect, doar n-am plecat nicaieri. Si totusi...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

iulianm spune:

Nu , inchipuie-ti, o fac gratis. E asa deranjant sa citesti ca cineva nu are plingeri majore legate de tara de adoptie ori procesul de adaptare? Ori ca exista romani care nu se puteau adapta in tara natala, si care si-au gasit locul prin alte tari?



Merci, foarte politicos pus.



Nu, nu "punct". Pt ca eu nu am citit pina acuma scris de cineva care nu s-a adaptat ca "nu m-am adaptat pt ca am alte vederi, nu am mintea deschisa, nu sunt receptiv la nou, nu sunt dispus sa fac sacrificii, sa depun efort, sa accept solutii mai bune, sa accept ca gindesc diferit, sunt diferiti, se comporta diferit". Nu, citesc ca tarile/sistemul nu e bun, nu le-a oferit, nu le-a dat, ca oamenii/vecinii sunt asa si pe dincolo, casele din carton, traditiile lipsa, etc.

Citesc ca altii sunt de vina pt neadaptarea unora. Tara, sistem, oamenii locului, mentalitatea, cultura (lipsa ei!). Mai rar cei in cauza.

ari spune:

Nelia, a fost o incantare pentru mine sa citesc ultimul tau mesaj!

Rufus, eu nu cred ca e prea tarziu sa te gandesti la emigrare. Da, ar putea sa-ti fie greu o vreme, dar daca am inteles eu bine, esti gata sa infrunti dificultatile. Daca te hotarasti sa emigrezi, o vei face constient fiind de eforturile pe care va trebui sa le depui, de frustrarile pe care le-ai putea avea, dar si de ceea ce va fi pozitiv pentru tine si familia ta. Aduna cat mai multe informatii despre tara spre care vrei sa te indrepti,gandeste-le, pune-le in balanta cu ceea ce ai acum si daca balanta trage spre plecare, atunci...go for it!

Orice ai hotari, succes!

iulianm spune:

Gmmm, mesajele tale anterioare, in care scriai despre lipsa de socializare, lipsa partii spirituale a vietii, lipsa traditiilor mi-au dat impresia ca tu aceste lucruri nu le gasesti in Franta, consideri ca nu le poti gasi decit in Romania.

Iar legat de ce stau in primul rind pe forum: din cauza limbii. Vreau sa vorbesc din nou fara sa amestec romana cu engleza. Asta este principalul motiv. Repet, Romania la care ma gindesc eu din cind in cind, exista doar in amintiri si exista doar prin amintiri.




Tu scrii de ceea ce e aici, insa ai recunoscut singura ca nici nu ai fost aici, nici nu ai cunoscut pe nimeni de aici care sa-ti povesteasca eventual cam cum se vede viata...de aici. De catre cei ce o traiesc aici.

Personal nu cunosc nici o persoana in virsta care sa fi mers intr-o casa de batrini. Bineinteles ca exista, si bineinteles ca foarte multi apeleaza la ele, din diferite motive. Eu insa, in atitia ani de stat aici, din cite familii am cunoscut (ma refer la familii aflate la macar a treia generatie aici), nu am intilnit nici una in care batrinii sa nu fie ori pe picioarele lor, in casa lor, or traind cu rude apropiate. Vorbesc de batrini in grupa de virsta 80-90 de ani. Exista foarte multe familii care aleg, ca atunci cind parintii devin mai putin independenti, sa le ofere spatiu in propria casa.

Mai exista si alte servicii, pt cei care vor sa traiasca in propria casa. In fct de cit de independenti sunt, pot beneficia de ajutor de citeva ori pe saptamina ori zilnic: curatenie, cumparaturi, condusi pe unde au de vizitat. Pot avea asistenta doar pe timpul noptii. Ori pot apela la asistenta permanenta, o persoana, de multe ori asistenta, care sa locuiasca cu ei.

Repet, scrii din ceea ce intelegi bazat pe mass media, ori de unde iti aduni tu informatiile. Iti imaginezi ca asa ar fi. La fel cum ai scris de chinezi si de tinerii romani veniti aici la studii (printre altele, nu poti veni la studii pt masterat, nimeni aici nu aproba si nu finanteaza un master). Iar legat de numarul orelor de munca, care nu sunt numarate, asta continua si dupa terminarea studiilor. Pentru toti absolventii, indiferent de tara de unde provin. Unii vin aici deja cu copii, altii ii au in timpul studiilor. E greu, poate fi chiar foarte greu, dar nu ii impiedica sa se realizeze. Mai devreme ori mai tirziu decit si-au planificat initial.



Am scris "nevoi materiale de baza" si m-am referit la emigrantul obisnuit, care are o slujba.

escu spune:

Da Nelia, imi place cum ai scris si exact asta era si perceptia mea, ca nu iti trebuiesc 2 salarii ca sa traiesti decent, sa-ti educi copiii frumos, sa-ti urmezi visurile si sa poti sa-ti hranesti si sufletul, din cand in cand cu o vacanta minunata. Un semn bun pentru cei ce doresc sa emigreze, la orice varsta. Canada si in special Quebecul iti da sansa asta.
Iti doresc tot binele din lume si visele tale sa se implineasca.

U deserve it!

zizi7209 spune:

[quote]citat din mesajul lui iulianm
Personal nu cunosc nici o persoana in virsta care sa fi mers intr-o casa de batrini. Bineinteles ca exista, si bineinteles ca foarte multi apeleaza la ele, din diferite motive. Eu insa, in atitia ani de stat aici, din cite familii am cunoscut (ma refer la familii aflate la macar a treia generatie aici), nu am intilnit nici una in care batrinii sa nu fie ori pe picioarele lor, in casa lor, or traind cu rude apropiate. Vorbesc de batrini in grupa de virsta 80-90 de ani. Exista foarte multe familii care aleg, ca atunci cind parintii devin mai putin independenti, sa le ofere spatiu in propria casa.

Mai exista si alte servicii, pt cei care vor sa traiasca in propria casa. In fct de cit de independenti sunt, pot beneficia de ajutor de citeva ori pe saptamina ori zilnic: curatenie, cumparaturi, condusi pe unde au de vizitat. Pot avea asistenta doar pe timpul noptii. Ori pot apela la asistenta permanenta, o persoana, de multe ori asistenta, care sa locuiasca cu ei.

Mai iulianm, tu chiar le stii pe toate....Ei uite ca nu prea iti dau dreptate in ceea ce scrii asa de nonsalant...Intimplarea face ca si eu lucrez ca si gmmm in industria asta de retirement/nursing homes, si mult mai informata decit esti sau o sa fii tu vreodata. Cind spun industrie stiu la ce ma refer. MAJORITATEA populatiei in Canada isi petrece ultima parte din viata fie intr-un retirement home fie intr-un nursing home. De la cei mai bogati pina la cei mai saraci. Iti repet sunt foarte informata in domeniu si nu incerca sa ma contrazici. Cei la care se refera unii ca ies la pensie si merg in croaziere...o fac inainte de a se muta in aceste homes, unde ajung si isi asteapta sfirsitul de multe ori bolnavi de dementia/alzheimer ...etc. Nu ca ar fi asta neaparat un lucru rau, sa fii intr-un loc cu alti oameni de virsta ta si sa primesti ingrijirile necesare....dar asa cum zicea si gmmm, si eu am vazut si vad de multe ori cum unii dintre ei isi dau ultima suflare fara macar sa aiba familia alaturi. Ti se pare putin lucru? Altii stau si numara zilele pina la urmatoarea vizita sau telefon a vreunuia dintre copii. Cel mai dureros insa, multi dintre ei nu au nici un fel de familie...

kariguld spune:

Rufus, din ultimile pagini reise asa:

-persoane care au emigrat si s-au adaptat dupa un proces mai lung sau mai scurt -aceia te sfatuiesc sa pleci

-persoane care au emigrat si nu prea s-au adaptat, sunt inca nostalgici, au anumite doruri.....-si acestia te sfatuiesc cu rezerve sa pleci

-persoane care nu au emigrat si probabil nici nu o vor face -au temeri si/sau sunt prea legati de Romania, nu se vad adaptandu-se in alta tara -acestia te sfatuiesc sa ramai

alta concluzie:

-sunt persoane care se adapteaza cu usurinta, isi croiesc mai cu usurinta un drum in alta tara, pe cand altora adaptarea li se pare un munte greu de cucerit. nici unii si nici altii nu au vre-un merit/vina ca sunt asa. pur si simplu asa au fost ei construiti.
desigur ca fiecare om se poate schimba, exista in fiecare din noi rezerve si capacitati ascunse, trebuie doar sa invatam sa le scoatem la suprafata, sa ne folosim de ele.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

iulianm spune:

Nu te contrazic absolut deloc. Imi pare rau ca nu s-a inteles, eu nu scriu nici de Franta, nici de Canada. Scriu de tara unde locuiesc eu, respectiv US. Si nu am generalizat, am scris de ceea ce cunosc eu, si de alternative la retirement homes pt cei care sunt mai in putere si au alte optiuni. Chiar unde ai dat tu quote la mesajul meu, scrie destul de clar: "Personal nu cunosc nici o persoana in virsta care sa fi mers intr-o casa de batrini. Bineinteles ca exista, si bineinteles ca foarte multi apeleaza la ele, din diferite motive".

Si am mai scris foarte clar grupele de virsta, 80-90. Cei cu vacante, voluntariat si alte activitati se situeaza in general in grupele 60-70.

Diferenta intre tine, gmmm si mine este ca voi vedeti numai partea cu retirement si nursing homes. Familia nu ofera o ingrijire mai buna in cazul celor cu dementia si Alzheimmer, si a multor altor boli care necesita asistenta permanenta si ingrijire de specialitate. Ai alta alternativa la acestea, ori tu exact pt ce militezi?

Nu numai cei din ret. homes mor fara familie aproape.

Si nu "le stiu chiar pe toate". Dar incerc sa scriu numai acolo unde cunosc.

In rest, succes in meserie iti doresc.

capcaunul spune:

Scrie in horoscopul tau asta?