ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

viviana spune:

Da,Rufus, adevar graiesti. Ne-am croit aici o viata, am dat din coate prin birocratie si uneori prin mocirla si e greu sa pleci asa sa o iei de la inceput. Sincer nu, eu nu vreau sa plec.

Fi-mea isi doreste sa plece. Nu o sfatuiesc in niciun fel. Pur si simplu las sa fie alegerea ei. Singurul lucru care m-a rugat si pe care l-am acceptat a fost de a-i suplimenta orele de limba engleza. Ea oricum vorbeste fluent engleza, insa a simtitit ca are lacune gramaticale si de spelling si cum vrea sa-si faca facultatea aiurea...

Asta apropo de copiii nostri.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Letitia1 spune:

[size=1]Rufus said: Adevarul este ca eu cred ca sunt prea batran.[size=1]

Nu vreau sa te dezamagesc, dar eu cred ca ai dreptate. E cam tirziu. Nu e imposibil, dar e mult mai greu de la o anumita virsta. Chiar si pentru Canada, trebuie sa ai un anumit punctaj ca sa fii acceptat si virsta o sa te traga in jos. Plus gasirea unei slujbe e mult mai tricky de la o virsta, unless ai o meserie supercautata. Cit despre a trai din ajutorul statului de adoptie, trebuie sa fii cel putin rezident ca sa-ti de-a cineva ceva.

gmmm spune:

Iulianam, incerc sa-ti raspund rapid pantru ca trebuie sa fug iarasi la munca.

Potmodernismul, asa cum il inteleg eu, creioneaza o lume in care toti sintem frati, oricare ar fi originea lui sociala, , etnica, sexul, orientarea sexuala etc. Toti suridem, toti suntem egali, cuvintul cheie fiind toleranta. Nu exista « bine » si « rau », totul e relativ. Cine poate critica o aasemenea imagine plina de beatitude? Singura forma de « rau » admisa, si ridicata la rangul de rau absout, este doar mintea unora care se incapatineaza sa spuna ca spuna ca nu totul e egal cu tot, ca exista o ierarhie de valori.

Or viziunea aceasta despre umanitate nu tine, cel putin eu refuz s-o accept, petnru ca pentru mine natura umana este altfel facuta. Competitia (intre indivizi, intre grupuri) este inerenta. Daca o buna doza de bunastare permit actualmente occidentalilor sa nu vada lucrurile acestea, ele risca sa iasa la iveala atunci cind individul sau societatea este in situatie de criza.

Si nimic nu-ti garanteaza ca lucrurile pot continua indefinit ca acum. Gindeste-te numai la un aspect: bunastarea actuala, statul ocrotitor, traieste pe datorie. Nu stiu cum este in Statele Unite, insa Franta traiste pe datorie, datorie care se adinceste pe zi ce trece, si nimeni nu vede cum si cind datoriile astea or sa fie platite.

Mai am multe de zis, revin cind o sa pot...

alina023 spune:

Nu vreau sa-l incurajez pe Rufus in nici o directie...decizia le apartine lui si sotiei lui, dar nu este bine sa dezinformezi. Este adevarat ca de la o anumita varsta primesti puncte putine pentru varsta, dar poate fi Tora aplicant principal si atunci punctele sunt mai multe. Solutii exista.
Apoi...daca emigreaza in Canada legal (altfel nici nu-mi inchipui, ca nu-l vad pe Rufus traversand Atlanticul clandestin ) este rezident canadian inca dinainte de a pune piciorul pe pamant canadian. Are majoritatea drepturilor pe care le are orice cetatean canadian (mai putin dreptul de vot, acela de a accesa anumite joburi la guvern, etc).

Usor nu ar fi...asta este clar! Dar chiar si greul asta este foarte relativ si depinde de foarte multi factori! La fel ca si succesul, desigur!
Eu vorbesc acum la modul teoretic... Sa vedem ce voi mai scrie peste un an ...doi.

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Siluan, randunel de pe DC, are nevoie de ajutorul nostru pentru a trai! Nu-l refuzati!!

nelia spune:

Ana, Ramona, stiu, tocmai de aceea am spus ca se exagereaza cind se pune problema daca nu e traumatizant sa duci copiii crescuti in alte tari, dezvoltate in Romania. Problema este a celor care traiesc acolo, ei duc greul, in vizita te duci asa cum te duci in orice loc din lumea asta, cu bune si cu rele. Mai traumatizant mi se pare daca bunica ii spune copilului ca-i taie limba daca mai vorbeste la masa, decit daca vede ciini pe strada si vrea sa-i ia acasa sau daca un copil roman da in intr-un copil canadian sau american si acesta din urma nu intelege de ce... Hai sa fim seriosi, ce, aici copiii nu se bat intre ei!?! Eu am trei si se bat si de la un capac de carioca...

Rufus, nu stiu ce ti-au raspuns fetele pe pagina cealalta, dar scriu repede ca sa nu fiu influentata de parerile lor. Eu spun ca e tirziu intr-adevar, dar nu pot spune ca e imposibil. Nu stiu in alte tari, dar in Canada poti incerca. Daca Tora e un pic mai tinara si are destula putere pentru amindoi, daca are o meserie care se cauta cit de cit si vreti din tot sufletul sa plecati, atunci puteti macar incerca ca sa nu ti se termine viata cu regretul ca nu ai facut pasul atunci cind inca se mai putea. Mai ai 15-17 ani pina la pensie, din care mai scati unul cit dureaza procesul, inca mai ai dreptul la sanse, daca nu pentru tine macar pentru copiii tai. Si nu ca sa o duceti mai bine material, nu ca sa te imbogatesti spiritual, ci pur si simplu sa vedeti pe viu cum e si in alta parte si sa le oferiti o sansa in plus copiilor, aceea de a avea si cetatenia canadiana pe linga cea romana. Agata mi-a spus foarte hotarita ca ea, cind va creste suficient de mare, se va intoarce in Romania si va trai pe malul marii! Nu o voi impiedica niciodata, daca asta va dori, asta va face... Dar are sansa oferita de parintii ei ca, daca vrea sa traiasca si in alte parti, mai are inca o cetatenie in plus care ii deschide alte usi si are unde sa se intoarca daca in Romania nu-i va fi bine.

Puteti sa calculati sansele (punctajul mai ales) si daca vedeti ca exista sanse sa va accepte asa cum sinteti, la virsta pe care o aveti, cu pregatirea respectiva, si eu cred ca da, depuneti actele si veti vedea. Daca va accepta si plecati, inseamna ca trebuia sa plecati, daca nu, inseamna ca nu... dar macar va linistiti. Nimic nu e intimplator in viata asta, eu asa cred. Nici faptul ca acum ai intrat aici, ca citesti cu atentie discutiile si ca eu iti raspund acum. Toate au un scop, citeodata il vedem, alteori il simtim, uneori trecem pur si simplu pe linga el...

Daca Tora e intr-un domeniu in care ar putea gasi un servici, ca rezident gasesti si tu de facut ceva. Nu va fi usor, nu as vinde nimic din ce am in tara, as lasa asa cum este deocamdata, mi-as lua pentru inceput doar banii de care am nevoie sa plec. Aici sinteti rezidenti, aveti drept de munca de la inceput, slujbe de supravietuire se gasesc, daca mai stiti si una din limbi (engleza sau franceza), trei-patru ani trec repede, timp in care copiii vor merge la scoala, vor invata bine engleza sau franceza, sau pe amindoua, vor avea puncte concrete de comparare atunci cind vor face propriile alegeri si o sansa in plus fiind si cetateni canadieni. Sigur ca nu veti avea confortul material din tara si va va parea rau, va spun sigur ca ceea ce spui despre partea sentimentala va creste aici, te va roade incet-incet pe dinauntru, sotul meu simte ca tine, eu sint un pic mai deschisa spre lume in general, dar tot ma roade, cred ca se simte din mesajele mele... dar e firesc sa se intimple asa, e locul in care te-ai nascut si poarta in el tot ce ai trait 50 de ani. Dupa ce copiii ajung la colegiu sau la facultate si se vad cu o meserie in mina, tu poti hotari cum iti este mai bine, te intorci sau ramii... Si chiar si mai devreme, nu te tine nimeni cu forta aici, totul este sa va evaluati viata sincer de oricite ori e nevoie... inclusiv acum, inainte de a lua o hotarire. Sacrificii pentru copii faci oricum, ori acolo, ori aici... deci poti baga experienta emigrarii la acest capitol.

Altfel, mai sint si alte sanse, pentru copii vreau sa spun. Sint burse la diferite facultati pentru care copiii tai se pot pregati si inscrie la concurs, multi copii pleaca si studiaza in afara. Cu engleza stiuta bine, pot pleca sa munceasca o perioada. Este adevarat si ce spunea Anka, daca faceti voi acum pasul asta, le va fi lor mai usor, chiar daca pentru voi va fi greu... Ce, acolo va este usor!?! Pot pleca ei sa-si faca o viata, iar tu sa-i ajuti atit cit poti de acolo de unde esti. Mai important pentru ei, din nou parerea mea, este ceea ce sinteti pentru ei, ceea ce au primit de la voi, nu material, ceea ce e contributia voastra in formarea lor... daca puteti sa le oferiti sanse in plus e bine, dar daca nu se poate, asta este, tot parintii lor veti fi, tot copiii vostri vor ramine...

Discuta cu copiii, sint destul de mari ca sa aleaga. Fiti sinceri cu ei, prezentati-le corect situatiile si din tara si din afara si implicati-i in alegerea pe care o faceti. Spune-le inclusiv temerile tale in ceea ce ii priveste, in ceea ce va si, mai ales, in ceea ce te priveste. Nu trebuie sa le anihilezi, sint firesti si daca tu tii cont de nevoile lor, e normal ca si ei sa tina de ale tale. Daca unul dintre voi pica psihic in aceasta incercare, e mai greu de revenit la o linie de plutire decit daca pici din punct de vedere material. Eu sint mai mult ca sigura ca vor intelege, eu am mare-mare incredere in sentimentele si in judecata copiilor, de multe ori mai mult decit in cea a multor adulti.

Eu va doresc bafta multa indiferent in ce directie veti merge, singurul lucru care va spun este ca trebuie sa hotariti impreuna, in cunostinta de cauza si sa plecati sau sa ramineti tot impreuna. E greu si intr-un fel si in altul!

Atit de dragi imi sinteti, am fost martora oarecum la intemeierea familiei minunate pe care o aveti cind poate nici unul dintre voi nu mai spera ca se va intimpla ceva atit de frumos in viata fiecaruia si a copiilor vostri, incit, daca va hotariti sa plecati, reusiti si alegeti Quebecul, iar noi vom fi tot aici sau alta zona si noi vom fi acolo, ar fi o placere pentru mine si sotul meu sa fim primele voastre gazde! Bafta si tot binele din lume va doresc!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

iulianm spune:

Pai exista o ierarhie de valori, Gmmm, dar nu legata de orientari religioase, sexuale ori politice, ori bazata pe sex (gender), rasa, nationalitate. Egalitatea eu o vad in drepturi si responsabilitati, in primul rind.
Libertatea mea se incheie atunci cind o incalca pe a ta. Si invers.

Bineinteles ca exista "bine si rau", dar iarasi, binele si raul nu le asociez cu o grupare/categorie anume. Ma situez la nivel de individ, in primul rind.

Nu ma consider superioara cuiva pt ca am pielea mai deschisa la culoare, ori pt ca sunt hetero, ori pt ca sunt femeie, ori pt ca sunt mai tinara decit unii/cu mai multi ani decit altii, ori pt ca religia mea este x, ori pt ca simpatizez cu partidul y, ori pt ca m-am nascut in Europa. Ca nationalitate, nu ma consider superioara celor care au doar statul de rezident, nici celorlalti aflati legal in tara asta. Mi-i viata mai usoara, da, dar nu este meritul meu. Nu ma consider superioara nici macar fata de cei cu statut de ilegali. Nu ii aprob, in multe puncte, dar nu gindesc in termeni de "imi sint inferiori". Nu, alegerea mea, de a urma cai legale de integrare, a fost mai buna decit alegerea lor. Atita tot.

Nu ma consider superioara vinzatoarei de la supermarket doar pt ca eu am mai multi ani de scoala in spate. Anii mei de scoala tin strict de domeniul profesional. Acolo vorbim de o ierarhie, in sensul x are mai multe rezultate, y are mai multe idei, z are mai multe reusite, q are mai multa experienta in domeniul cutare.

Nu imi aleg cercul de cunostinte sau prieteni dupa diplomele ce le au ori dupa contul bancar. Nici in fct de ce am discutat mai sus (culoarea pielii, religie, gender, virsta, orientare sexuala, politica, nationalitate). Facem click sau nu. Atita tot.

M-am gindit la exemplu tau cu bolnavul. Postmodernismul, asa cum il inteleg eu, se poate reduce, scurt, la respectul pentru fiinta umana. Cum e ajutat bolnavul de care amintesti? Gindeste-te cum functioneaza o clinica oncologica (si cum sunt tratati bolnavii cu boli terminale) in Franta, in Europa de Vest, pe continentul nord american, Australia, NZ. Tari aflate sub valorile postmoderniste. Gindeste-te cum arata o asemea clinica, si cum sunt tratati bolavii in stadiu terminal, mai ales cei trecuti de o anumita virsta, in Romania.

iulianm spune:

Rufus, la ceea ce a scris Nelia, vreau sa adaug citeva lucruri.

Emigrarea nu este un proces usor. Trebuie sa fii hotarit, sa stii ce vrei, sa ai un plan de bataie, si o lista de prioritati. Sa ai ce oferi in materie de professional skills, si sa fii foarte deschis catre schimbari. Pentru multi, perioada de inceput poate insemna slujba/slujbe mult sub nivelul profesional. E bine sa fie privita ca o perioada de inceput, de tranzitie, temporara.

Si nu, nu e imposibil sa emigrezi la virste peste 35 de ani.

Daca nu se intimpla insa, tot mai exista o sansa pentru copii. Bursele, de care amintea si Nelia. Cu adaugarea ca de nu le place, nu se pot acomoda, etc, se pot intoarce la terminarea studiilor respective, si diplomele le vor fi de folos in Romania (intelegerea mea e ca o scoala terminata in strainatate reprezinta un avantaj in Ro).

Ramona J spune:

Am citit pe sarite. M-am linistit ca si alti copii se bat de la un capac sau de la alte nimicuri.
Sint lungi mesajele astea cu sfaturi pentru Rufus, sorry ca nu le-am citit. Dincolo de pregatirea gen limba tarii respective, meserie buna si da, virsta este un impediment - eu zic ca trebuie sa-ti doresti a naibii de mult sa emigrezi pentru ca asta sa fie un succes. Nu poti emigra cu inima indoita, cu jumatate de masura. Este normal sa ai tot felul de griji, spaime (a explicat bine Ankalaura ce si cum, dar astea o sa-i treaca si ei), dar daca esti nehotarit tot ce urmeaza va fi "overwhelming" dupa parerea mea. Orice s-ar spune, procesul de emigratie nu este unul usor.
In zilele noastre cel mai bine este sa gasesti intii un job. La vremea cind am emigrat eu nu existau variantele astea.

nelia spune:

Iulianm, uite aici un tabel bun dupa parerea mea despre aceste valori, din pacate nu-l stiu decit in franceza. Si www.canal-u.tv/producteurs/canal_socio_universite_paul_verlaine_metz/dossier_programmes/la_societe_a_l_aube_du_xxie_siecle/la_societe_post_moderne" target="_blank">aici tot despre modernism si post-modernism. E off-topic, dar am zis ca poate te intereseaza cam ce a vrut sa spuna gmmm. Chestiunea este tare delicata, mari sociologi ai acestei perioade au inceput sa-si puna intrebari despre unde, cum si mai ales de ce ne indreptam, e bine sau nu e bine ca am anihilat total valorile tradiotionaliste din viata noastra, ca le opunem vehement pe cele moderniste si post-moderniste ca sa ne aparam prezentul, desi vedem ca nu e totul bine, ba ca e din ce in ce mai rau...

Dar asta e o discutie pentru un alt subiect, la fel de vasta ca si cea de la cel de fata, mai ales ca priveste lumea in general si pe individul de oriunde. Unul dintre acesti sociologi este Alain Touraine, pe care eu il iubesc si il citesc pe nerasuflate. Acum tot o carte de-a lui citesc: Can we live together? Equality and difference. Regasesc in scrierile lui exact ceea ce simt si gindesc eu, de multe ori am senzatia ca mi-a citit gindurile. Am mai citit The voice and the eye: An analysis of social movements, care m-a ajutat sa inteleg mai bine ceea ce se intimpla in lume de vreo 30 de ani incoace.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ruxij spune:

Rufus, si mie mi se pare ca e cam tarziu pt. tine. Dar dc. Tora e mai tanara si se pare ca ar putea avea mai multe sanse, se poate emigra. Atata vreme cat esti sigur ca orgoliul tau de a nu fi vioara I in casa, in caz ca se intampla ca Tora sa "o ia inainte" nu te va face sa iti strici viata. Dc. esti sigur pe tine, nimic nu e imposibil.