Rasfat dus la extrem...(2)

RHYANNA spune:

poate pentru ca mi-a fost usor la un moment dat si am fost luata de val de mama care programeaza totul

ca ei i-a fost foarte greu ,ca nu a ajutat-o nimeni si ca ea ne ajuta acum

suntem in acelasi oras dar SARAH Doarme inca cu ea
e dependenta de mama
e genul de copil care plange dupa buna de aprox 1.5 ani in fiecare zi la gradi


nu se joaca singura
e doar cu mama
cand ajunge acasa sta 5 min si o strange de gat (noi spunem ca se incarca)

in mare

ne-a convenit asa


cu YOLA studiam inca si a cresut-o mama ca noi stateam in alt oras
cu SARAH am inceput munca la 8 luni si mi-a luat-o ca a fost f bolnava si nu dormea noptile si nu ne-am fi putut odihni


iar acum nu vrea la noi decat in weekwend

Luna1 spune:

Imi pare rau dar daca vrei ca situatia sa se schimbe trebuie sa iti iei copiii acasa.

Parerea mea, fara suparare, e ca nu te atasezi de un copil, si el nu se ataseaza de tine daca nu ai nopti nedormite langa el, nu ii schimbi scutecele, nu ii stergi frutea transpirata, nu ii alini plansul, nu le saruti vanataile.

Mama ta este de fapt si mama copiilor tai iar copiii tai probabil simt fata de tine un sentiment fratesc.

Si pe mine m-a ajutat mama sa-l cresc pe cel mare, timp de 4 ani, in aceeasi casa e adevarat. Insa pentru ca eu munceam ea statea cu el noaptea cand era bolnav, ea schimba scutece, ea pupa, ea mangaia. Relatia mea cu fiul meu a fost afectata si inca mai este din aceasta cauza, acum prefer sa ma duc la servici cu ochii iesiti din orbite de somn insa sunt langa copiii mei tot timpul. (mai putin cand sunt la servici binenteles). Iar cand mama a venit aici (sta cand la mine cand la fratele meu), desi s-a oferit sa mi-o ia pe cea mica noaptea sa ma pot odihni am refuzat. Am preferat si inca prefer sa fiu obosita dar sa imi fac eu totul. Nu imi gateste, nu imi creste copiii, mai imi calca cand efectiv simt ca nu mai pot.

Nu poti simti pentru copilul tau tot ce trebuie sa simti cand ti-l cresc altii.

Laura25 spune:

Rhyanna, daca vrei sa iti recastigi copiii, trebuie sa te apropii cu dragoste, rabdare multa si intelegere. Nu 'cu batul in mana' (am pus in ghilimele, ca sa nu o iei ad-literam). De ce ar trage la tine, cand tu esti ce care vrea doar "disciplina si colaborare"? Trebuie sa le descoperi, sa le asculti, sa le fii alaturi, sa le demonstrezi prin fapte ca le iubesti neconditionat si ca le vrei langa tine. Momentan le dai impresia ca vrei 2 soldatei ascultatori care sa nu te deranjeze prea tare, sa colaboreze fara mofturi. Daca le vrei langa tine, trebuie sa le castigi. Senzatia mea, din cele cateva randuri scrise, este ca tu nu prea stii ce inseamna sa fii mama 100%, ca esti atat de invatata cu fetele la bunici, incat te deranjeaza prezenta si micile lor nazbatii, perfect normale altfel. Posibil sa gresesc, asta e ceea ce am inteles eu din randurile scrise de tine.

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Eseea spune:

Luna si Laura, perfect de acod cu postarile voastre. Rhyanna fa ceva si ia-ti copiii acasa!

si pan' la urma esti o fericita ca vor in weekend la voi acasa, ca eu nici atunci nu vroiam, plangeam rauuuuu ( imi aduc aminte PERFECT asta ) sa nu ma ia acasa ( tot asa, am fost crescuta de bunici, pana inainte de scoala). Dar macar atunci erau alte vremuri, femeile incepeau f devreme serviciul dupa nastere, nu existau bone, eram la tara.....


Mami de fetita si de baietel


Noi, 2 minuni:
www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=1" target="_blank">es1.jpg

www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=2" target="_blank">es2.jpg

Everything is hard before becoming easy...

CorinaDani spune:

rhyanna, cu riscul de a te supara pe mine, iti spun ca ai gresit cand ai lasat-o pe mama ta sa preia fraiele in totalitate; stiu, ti-a fost foarte comod asa, cu primul copil ti-ai putut termina studiile, iar cu al doilea ai putut sa te odihnesti noptile...insa nu-ti pare chiar deloc rau pentru momentele din viata fetitelor, momente pe care le-ai ratat, de care nu ai putut sa te bucuri, momente in care nu ai fost alaturi de ele, sa le lauzi si sa le imbratisezi ? erai oare singura mamica din lumea asta care avea copil, studenta fiind, sau care a inceput serviciul la 8 luni dupa nastere, avand nopti nedormite la activ ? ma crezi cand iti spun ca, de cand o am pe fetita mea (3 ani si 3 luni), singurele nopti dormite pe saturate si fara ea, au fost maxim 10-15 (din care 8 in concediul din turcia, era prea mica sa reziste la un drum de 1200 km cu masina, iar restul noptilor au fost daca am participat la un revelion, petrecere de firma sau aniversarea cuiva apropiat, lasand-o sa doarma la mama in noptile respective) ? de 3 ani si 2 luni eu nu mai stiu ce inseamna mai mult de 6 ore legate de somn pe noapte, am si uitat cum este sa lenevesti in pat pana spre ora 10-11...si pe mine ma ajuta mama, dar strict cat sunt la serviciu, in rest copila sta acasa cu noi, doarme la noi...de 3 zile o dau la gradi, program scurt...

sunt copiii tai, tu esti responsabila pentru ei, alaturi de tati desigur...in primul rand trebuie sa le recastigi dragostea, increderea si admiratia, si asta nu se face asa cum gandesti tu acum, ca vrei disciplina si cooperare...pai esti la armata ?!? crezi ca fetitele sunt robotei, care asculta de ordine, ton ridicat sau pedepse ? pana la urma, in ochii lor, cine esti tu ? mami cea de toate zilele, cu care ne iubim si ne pupacim, care stie si cate alunite avem pe corp, sau mami-sefa-care-vrea-sa-fim-cuminti-si-ascultatoare ?

da, dorinta mamei tale de a te ajuta e laudabila si de apreciat, cate dintre mamici nu si-ar dori un astfel de ajutor si nu au parte de el, insa de aici pana la transformarea bunicilor in "parinti" nu este decat un pas...

cred ca ar fi momentul sa incerci cu diplomatie sa rupi "cordonul ombilical", sa-i multumesti frumos mamei tale pentru tot ajutorul acordat si sa o rogi sa te lase sa redevii mamica fetitelor, nu mamica de week-end...cum ? sa stea dansa cu fetitele acasa la tine, acolo sa doarma, sa manance, sa se joace, nu la ea, sa le invete incet-incet ca acolo este casa si familia lor, ca buni are si ea o casa si un bunel de care trebuie sa aiba grija, sa plece cand voi veniti de la serviciu, sa ramana fetitele doar cu voi, parintii.

te-ai gandit ce se va intampla daca buni se imbolnaveste brusc si e nevoita sa se interneze sau isi va pierde puterile si rabdarea ? ai o solutie de rezerva in acest caz ? n-ar fi mai bine sa incerci usor-usor sa recuperezi terenul pierdut (sau cedat cu prea multa usurinta, ar spune unii) si sa va asumati fiecare rolul potrivit - voi, cel de parinti, ei - cel de bunici ?

in fine, tu vei proceda asa cum crezi de cuviinta si vei accepta acele sfaturi care se potrivesc cel mai bine situatiei in care va aflati si care intuiesc ca este mult mai complexa decat ai descris tu in cateva randuri.

totusi, tin sa-ti spun ca ai deschis cumva "cutia pandorei" cu postarea ta, vei primi destule "lovituri sub centura", acuzatii sau "roshii in freza", asa ca fii pregatita !

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Mickyyy spune:

Din pacat da, in linii mari asta inseamna si sunt sigura ca nu e cea mai buna cale de-a o educa, tocmai de-asta cer sfaturi, pentru ca nu mai stiu ce metoda sa adopt, o metoda care sa aiba rezultate pe termen lung, nu ceva prin care sa repar pe moment si sa stric pe viitor.
Caz concret de "luat la sentiment": i-am cumparat un trening la care pantalonii erau putin cam lungi. Aseara, buni (care e momentan in vizita pe la noi) s-a apucat sa ii scurteze putin pentru ca azi avea ora de educatia fizica si nevoie de trening. Deja suparata dinainte, a refuzat (intr-un mod foarte agresiv, cu strigate si usi trantite) sa probeze pantalonii ca sa vada cat de mult trebuiesc scurtati.

cand am reusit sa discut cu ea intr-un final, discutia a fost ceva de genul: am intrebat-o al cui e treningul, cine-l poarta, cine are nevoie de el maine, daca ea crede ca buni are ea nevoie de trening, de ce crede ea ca se straduieste buni sa-l modifice acum, cui ii foloseste ca ii scurteaza pantalonii, etc. Iar la final i-am explicat ca buni e batrana, si obosita, si nu poate sa stea toata seara ca sa ii repare ei treningul, si daca ea nu o ajuta buni sa-l probeze acum nu il poate scurta seara asta (pentru ca n-o sa poata sta toata seara s-o astepte pe ea, trebuie sa se odihneasca) si maine n-o sa aiba trening la scoala cand toti ceilalti vor avea. Si buni e suparata ca ea se straduie sa ii faca un trening frumos, iar ea ii raspunde obraznic, tipa si tranteste usi.
In mare cam asta a fost firul discutie, nu chiar mot-a-mot...dar pe-acolo. Am insistat pe faptul ca buni ii face ei o favoare, ca ea e cea care are de castigat daca o ajuta sa ii scurteze bine iar ea se comporta urat cu buni. A mers frumos, a probat pantalonii, insa cand i-am sugerat ca ar trebui sa-si ceara scuze pentru cum s-a purtat mai devreme, a izbucnit in plans sia fugit in camera ei. Alt gen de plans, nu ala pe care-l foloseste sa obtina ceva, ci chiar ii parea rau. dar n-a vrut s-o recunoasca.

Deci, e bine, e rau, ce trebuie si cum trebuie sa schimb?!

Mickyyy si cele 3 fete cucuiete: Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005) Eliza Gabriela (28.11.2008)

anca_a spune:

Iat-o pe prima:



Iar regretele ar ajuta-o acum pe pe Ryanna cu? In rest sunt de aceeasi parere cu tine.

accept92 spune:

Mie imi plac argumentele pe care i le-ai dat, sunt pur si simplu reale. Si cu rabdare, aceasta e genul de abordare care functioneaza.

Luna1 spune:

Si mie. Nu mi se pare ca ai santajat-o sentimental, i-ai explicat efectiv situatia reala.

medeea76nou spune:

Micky, felicitari pentru rabdarea de care ai dat dovada. Eu nu as fi plusat cu scuzele atunci, ci, eventual, mai tarziu, pentru ca incarcatura emotionala deja era mare in acel moment. Felicitari inca o data, pentru ca, dupa modul in care ai actionat, esti foarte inteleapta, iar pentru faptul ca iti pui atatea intrebari, dai dovada de o mare, mare implicare. Sa iti traiasca fetitele, m-ai impresionat, sa stii, mai ales ca ma regasesc oarecum in situatia ta, inclusiv cu fitzele fetitei celei mari (justificate, de altfel).

Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008), din nou 11+