sfaturi de la fetele care au fost in situatia mea

Buna tuturor fetelor si baietilor,

Inca dinainte sa se nasca puiul meu Andrei-Aris ,citeam toate subictele care aveau legatura cu cresterea nou nascutilor si m-am "lipit" de acest forum.Acum puiul meu va face 6 anisori luna asta in 28 si eu nu stiu ce voi face cu viata noastra in viitor.
Sunt separata de sotul meu de 2 luni, ne-am mutat eu si baiatul intr-un ap. cu 2 cam. cu chirie deoarece dupa 8 ani inpreuna nu-l mai pot suporta .Jignirile repetate si o palma, pumn pe an (spune el ca nu-i mare lucru), cu discutii si tipete ascultate de vecini si copil bineinteles nu-mi mai trebuie sot. El acum cand a vazut ca sunt hotarata sa divortez ,recunoaste ca a gresit ,ca nu s-a implicat in viata de familie (a stat numai la calculator pana acum 2 luni) si recunoaste toate celelalte acuzatii ale mele.
Numai ca vine cu doua scuze:
1) deoarece cumnatul meu , barbatul cu care s-a casatorit sora mea si cu care are doua fetite, a fost in 1998 prietenul meu 4 luni .Sotul meu a stiut acest lucru de la inceput si acum spune ca a crezut ca poate trece peste acest fapt ,dar nu a putut.
2)Cand copilul avea 2 ani,eu am corespondat pe yahoo cu fostul meu prieten din facultate fara stirea lui si cand "m-a prins" ne-am certat rau dupa care spune el ca nu a mai avut incredere in mine
Bineinteles ca in toti acestti ani am fost o mama si o sotie devotata adica singura ma ocupam de copil,faceam curat , piata , mancare si toate treburile casnice.Sotului meu ii revenise sarcina sa faca cu aspiratorul si sa faca curat in baie.Bineinteles, ca cu foarte multe discutii facea cu aspiratorul o data la 2-3 luni ,de curatenie in baie nici vorba deoarece nu se putea deranja de la calculatorul unde se juca.
El fiind de profesie programator va dati seama ca placerea de a sta la calculator, nu era egalata de nimic, nici macar de bucuria de a iesi in parc cu baiatul lui,adica nu se ocupa nicicum de copil.
Relatia dintre noi s-a racit treptat el neimplicandu-se in viata de familie si de cuplu, jignirile ,comportamentul violent toate in fata copilului m-au facut sa realizez ca mai bine stau singura cu baiatul meu dar macar linistita.
Acum cand a vazut cat sunt de hotarita (am fost la avocat sa ma intresez despre delaliile unui divort)recunoaste ca a gresit major fata de mine si copil si promite ca se va schimba.
De aceea s-a dus la psihiatru, apoi la psiholog ,apoi amandoi la psiholg pentru terapie de cuplu ,dar orice schimbare majora e de durata si eu simt ca nu mai am resurse ,putere chiar daca miza e destul de mare(fericirea copilului).
Ideea e ca nu stiu ce sa fac. Adica sa incerc sa-l ajut poate reuseste sa faca niste schimbari majore,chiar daca eu m-am racit si simt ca nu-l mai iubesc ? Sunt foarte derutata nici nu mai stiu cum ar trebui sa procedez ca sa fie toata lumea ok(si eu si sotul si copilul).
Mai tot timpul discutiile noaste pornesc de la sora mea pe care o uraste spunind ca ea e devina ca ne despartim ,ca daca nu se marita ea cu cel cu care fusesem eu prietena ,nu am fi avut probleme in casnicia noastra( el declarindu-se f. gelos).Intotdeauna da vina pe altcineva ,pe sora mea, pe mine ca am insistat sa mergem la zilele de nastere ale nepotelelor mele,acolo unde el se forta sa vina si doar acum dupa ce am mers la psiholog a inteles care-i relitatea.
Problema ar fi ca dupa atatea discutii care se invart : din partea lui - cumnatul - sora mea ; din partea mea jignirile,violenta,lipsa responsabilitatii fata de mine si copil am obosit si nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez.
Voi ce ziceti ? Mai bine o viata singura si linistita sau cum ?
Neavind alta prietena in afara de sora mea(mama s-a dus anul trecut dupa patru luni petrecute in spital - tragedie care m-a distrus psihic) nici nu stiu cui sa mai cer un sfat, o povata.

Multumesc din suflet tuturor.

Yasmine spune:

Parerea mea este, ca "lupul isi schimba parul, dar naravul, ba", si intrebarea e de prisos, daca tu te-ai racit fata de el, si daca nu il mai iubesti, de ce ai vrea sa continui o viata cu el?
Fa o lista, pe de o parte ce te tine in casnicia asta, ce beneficii are asupra copilului si asupra ta, si pe de alta parte ce e negativ. Si vezi incotro inclina balanta.

ruscus spune:

daca ai avut curajul sa plece din casa de ce vrei sa revi la un comportament violent, tu crezi ca pt copilul tau e mai bine sa il vada pe sotul tau violent sau sa aiba liniste
si mai ales ca ai afirmat ca nu il mai iubesti nu inteleg de ce vrei sa te intorci la el, mai ales ca nu isi da seama ca din vina lui ai plecat, el spune ca sora ta e de vina ca nu va merge casnicia, ca sa iti povestesc......
nu sunt in situatia ta si nici nu imi permit sa dau sfaturi legate de casniciile altora, dar ai plecat esti linistita, simti ca nu il mai iubesti si acum te intrebi daca nu e mai bine sa te intorci
eu cred ca ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte de a te intoarce la el, un om nu se schimba peste noapte si o casnicie e mult mai mult decat certuri si reprosuri si plus de asta copilul tau are nevoie de o admosfera linistita
copilul tau cum e de cand ai plecat?
ai grija de tine si gandeste-te bine inainte de a lua orice hotarare
divort sau impacare

emilia.m spune:

Draga mea, gelozia aiurita, nejustificata si bolnava, cu greu se vindeca. De fapt, nu se vindeca. De ce sa stai langa cu om care dezvolta asemenea obsesii? Crezi ca fericirea copilului sta in faptul ca esti tu maritata cu tatal lui? De ce sa stai cu un barbat care te jigneste des si care iti da o palma/un pumn pe an si care in rest are rol de mobilier in casa? Cum intelege el viata de familie? Cum crede el ca e normal ca daca e gelos ca a existat si alti barbati in viata ta inaintea lui are dreptul sa stea degeaba, sa nu participe la cresterea copilului si la viata de familie? Ce legatura are obsesia lui bolnavicioasa cu ingrijirea copilului?
Daca vrei si vrei neaparat sa-i dai o ultima sansa nu divorta inca. Stai asa o vreme, cu chirie, separata de el in fapt dar nu si cu acte si asteapta sa vezi cat si cum se schimba atitudinea lui vis a vis de tine, de copil, de sora ta si de sotul ei. Dar nu te astepta la minuni.
Uite, povestea mea e aici: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=139988. Seamana pe alocuri cu a ta.



Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

andreeaben spune:

Eu cred ca daca tu simti ca nu il mai iubesti,si cred ca dupa "un pumn,o palma...acolo.ce mare lucru..",nu mai ai cum sa-l mai iubesti doar daca esti masochista si nu cred asta,faci foarte bine daca te separi acum si faci schimbarea asta pana a mai ramas ceva din tine.Ti-o zic din experienta mea.Si eu am crezut ca merita efortul de a tine pe cineva langa mine cu dragostea mea,de a-l ajuta sa treaca peste frustrari si am incercat sa trec peste nopti planse,nedormite...dar n-am rezistat decat pana anul trecut.A fost greu,si Andreiul meu este micut,face 4 ani in nov.,si el a asistat la cateva episoade volente si verbal si fizic(cele mai dureroase fapte care raman impregnate in capsorul lor mic)si sa stii ca pentru el ,tocmai pentru el,am luat decizia de adivorta.Unii zic"act de curaj"..eu ii zic "act disperat",dar,slava D-lui a trecut un an si incep incet incet sa ma vindec.
Katriana,fa asa cum simti tu ca poti,insa in primul rand gandeste-te ca viata nu ti-o mai da nimeni inapoi,anii care trec,au trecut,poti fi fericita la un moment dat langa cineva care te merita si pe care sa il poti iubi pentru tot ceea ce este el ,fara jigniri.loviri....

Andreea,mami de Andrei nazdravan

Katriana spune:

Buna,
Da ai dreptate Yasmine ,cred ca e valabil proverbul dar
dupa ce ne-am mutat, am zis sa mai am ceva rabdare ca a inteles omu' ce a gresit si prin terapie psiho si vointa din partea lui macar s-o schimba ceva la el.Dar dupa aceste doua luni, in care am avut tot felul de discutii cu reprosuri fel de fel (de ambele parti) si discutiile la psiho ,am realizat ca dupa 46 ani(varsta sotului)invatat asa ,nu prea se mai poate produce vreo schimbare majora in comportamentul lui.
Am uitat sa va spun ca f. multe discutii porneau de la faptul ca e un tip f. destept(IQ-180) zice el si psiho. i-a dem. ca un comportamentul bun in relatiile umane nu tine decit de EQ (inteligenta emotionala) care la el este aproape de 0.Ce nu intelegeam niciodata ,e de ce se credea el superior cand si eu am o facultate ,sunt inginer chimist lucrez intr-o companie internationala ,si nu am ce sa-mi reprosez(in afara de conversatia pe mail cu fostu coleg)conversatie de altfel in termeni prietenesti.
Eu sunt o persoana optimista de fel , in tot acest timp am crezut ca va intelege,ca se schimba in bine ,deoarece de ani de cand ma jigneste cu apelative de genu( esti cea mai proasta femeie din viata mea,proasta dracu, nenorocita dracu si multe altele) ii tot spun sa inceteze sa se gandasca ca se va casca o prop. intre noi mareeee...
Acum imi pare rau ca am sperat si el nu m-a luat in seama , a trecut timpul si nu prea mai am ce face .........
Imi pare rau ,ca nu as fi crezut sa esuez in casnicie si sa cresc copilul singura.
Imi pare rau ca weekendul asta nu mai pot intra pe calc ,unde ne-am mutat nu am,dar luni la servici intru si vorbim.

Multumesc si toate bune tuturor.

LauraNicole spune:

Esti sigura ca nu vorbesti de fostul meu sot? In afara de pumnul si palma pe care nu a indraznit sa mi le dea ca l-am amenintat ca a doua zi nu se mai trezeste din somn, restul e identic. Dumnezeu mi-e martor ca am incercat ani de zile, ne-am si despartit o perioada apoi l-am cules de pe strada (pe bune), l-am iertat si readus acasa desi in 2 luni cheltuise omul 5000 de euro pe nici el nu stie dar nu cu mine, am acceptat sa-i platim imprumutul la banca desi nu aveam nici o legatura cu acel imprumut si asa cum povestea Gaby K la alt topic,era sotul perfect afara din casa si cosmar in casa.
Dupa cununia legala lucrurile s-au inrautatit, urla la mine pentru 4 frimituri de paine uitate pe masa, urla ca il chemam sa manance si-l deranjam de la FIFA, urla ca ma chinuiam 4-5 ore sa-l trezesc sa mearga la munca si tot intarzia pentru ca nu reusea sa se trezeasca,urla ca sforaia extrem de tare si ma mutam cu perna in alta camera sa pot dormi. Urla ca-mi luam pauza de munca atunci cand eram in PM si-mi era rau de nu ma puteam ridica din pat, urla ca sunt imputita si ajut pe toata lumea dar problemele mele financiare nu le vad si sunt lenesa desi casa lucea cu 2 copii,2 pisici si un catel iar el nu ridica un pai. Urla ca ii atrageam atentia ca nu face bine ce face si ca mult nu mai rezist cu el si ma acuza ca-l insel (desi nu ieseam din casa fara copii sau el sau ca mi-am gasit pe altul si de asta vreau sa-l las) si am descoperit ca de fapt el ma insela cu 6 luni inainte sa iau fraiele in mana si sa-i zic lareventindo.
Asta pana cand mi s-a acrit de urlatul asta asa din senin si l-am anuntat prin messenger ca nu ma mai intorc la el. Si ghici cand? Exact cand l-am cunoscut pe actualul meu sot asa ca temerea lui cea mai mare s-a implinit. Pur si simplu am decis intr-o zi sa nu ma mai intorc acasa. Eram venita in U.K. pentru doua saptamani, cu o valiza de haine pentru doua saptamani. Copilul il aveam la ai mei si intre timp am adus-o aici si pe ea iar fostul sot se zgarie pe ochi ca i-a scapat prada. De ciuda nu mai vorbeste nici cu fratele lui si nici cu maica-sa pentru ca mi-au dat dreptate MIE.
Katriana,nu te mai intoarce inapoi. O sa fie totul bine o perioada dar apoi...

----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914


O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11

emilia.m spune:

Adica tu ai stat atatia ani cu un barbat care te facea cum ii venea la gura: proasta, nenorocita... etc pana ai ajuns sa nu mai simti nimic pt el si te mai intrebi daca sa te intorci la el sau nu?
Pai de ce ai vrea sa te intorci la unul care e asa destept incat nu-si vede nici lungul nasului?
Mie sa-mi zica barbatul ca's proasta i-as zice: "oi fi eu proasta dar tu esti si mai prost ca altfel nu te-ai fi insurat cu o proasta. Deci eu zic sa ne desteptam amandoi si sa ne despartim."
Si a doua zi dupa discutie bagajul si "la revedere".

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

babyblue spune:

draga katriana,

tu cu acest om, care prb pe langa defecte are si niste calitati, ai cu el o relatie bolnava.
ai o relatie bazata, in mod subtil sau evident, pe control, dominare, teroare, manipulare, spalare pe creier si dorinta bolnava a sotului tau de a te face sa te simti vinovata de toate relele lumii, sa gandesti strict dupa criteriile sale, sa nu mai ai personalitate si putere de decizie.
adica sa fii o sclava.

stiu ca este f f greu sa te desprinzi din asa ceva.
dar asta este o boala de care TU trebuie sa te tratezi.
pt ca TU esti singura care ai sanse de reabilitare.
EL, doar dc vrea cu adevarat, ceea ce nu cred si chiar de ar fi asa, sansele sunt de la f mici spre inexistente.
din relatia voastra, Tu vei avea enorm de suferit, dar copilul tau va fi cu adevarat traumatizat!

parerea mea: dc tot ai reusit sa pleci si sa stai singura, lasa lucrurile asa. fix cum au picat.
ajuta te pe tine si pe copilul tau.
in viata asta nimeni nu schimba pe nimeni, iar oamenii se schimba in partile neesentiale si doar dc vor, manati de propria lor vointa.


_

Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....

babyblue spune:

dc nu-l mai vezi si nu mai ai legaturi emotionale si fizice cu el, intr=un an il uiti aproape complet, in 2 esti refacuta.:)

succes si capul sus!

_

Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....

Katriana spune:

Dragele mele,
Multumesc din suflet,ca ma ajutati sa-mi dau seama in ce situatie sunt.
Dar ai dreptate babyblue,de cand am inceput sa ne certam eu spunindu-i ca ma mut si terminam ,m-a cautat in telefon sa vada ce pers am salv. in agenda ,chiar stergindu-mi un nr. care il salvasem eu AAA si pentru ca eu aveam un jurnal din facultate l-a citit bineinteles incepind sa ma judece si sa-mi reproseze chestii de care eu nici nu imi mai aminteam si care nu aveau nici o legatura cu el. Ce sa va spun: cred ca obsesiile lui bolnavicioase despre ce,cum si cine a fost in viata mea inaintea lui, spun ca are o problema "cu capu" el replicand ca nu-i asa ,ca doar ma iubeste prea mult.
Psiho la care merg spune ca trebuie sa lucrez la mine,la comportamentul meu fata de el impunindu-i niste limite si multe altele.
Dar eu ii spun ca nu pot,ca el ar trebui sa lucreze (asa cum a promis)la comportamentul lui.
Acum plinge de cate ori ii repet ca nu mai simt mai nimic pentru el si spune ca ma iubeste cu disperare si nu poate trai fara mine.
Problema mea este ca nu-i pot comanda inimii si daca nu mai simt ca-l iubesc,asta e.
El imi promite cate in luna si stele, ca se va schimba in totalitate ca va fi cum vreau eu ,dar eu nu mai cred mai ales ca mi-a mai promis multe......si acum ma lasa rece.
Totodata mie frica sa raman singura cu copilul, mi-e frica de necunoscut nu ma simt capabila pshic sa tai in carne vie.
Sunt derutata si cred ca trebuie sa fac ceva concret ca altfel o iau pe aratura "cu capu".Adica ori alba ori neagra,gri nu mai merge....

Multe sanatate si numai bine va doresc.