Sezatoarea canadiana (190)

nelia spune:

Mikiion, chiar voiam sa te intreb asta: eu sint la timp plin (cu copii, se pune? Adica considerata timp plin, dar doar cu doua cursuri). Si sint un an inainte de stagiu, ultimul an de cursuri, din toamna viitoare pina in primavara voi fi in stagiu, stagiu care exista si el la guvern. Eu pot sa ma inscriu, ca apoi sa-mi caut stagiu tot la ei? Sau la anul abia sint eligibila si ma inscriu direct la stagiu la ei? M-am inscris la federal, pentru doua programe oferite studentilor, sa vedem...

Copilul captiv a fost un topic la care s-a discutat mult pe aceasta tema la Cabinetul Psi - consultatii de psihologie.

Iselin, ce CLSC? Eu am facut cerere la doua care imi sint mai aproape, as vrea sa stiu care a primit-o, si eu vreau. Eu am tot facut benevolat, dar la centre comunitare, as vrea si intr-un CLSC, inveti mai multe, in plus stagiile cele mai multe acolo sint oferite de programul meu.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

columbiana spune:

Nelia, eu aceeasi tip de experienta l-am avut cu mama mea anul asta; cit am fost in Romania nu as putea spune ca relatia noastra a fost cea mai buna, dar cauzele vin din trecutul ei, al mamei mele, ramasa singura pe lume de la 16 ani datorita minunatului regim comunist care l-a bagat (la propriu) pe bunicul in groapa; drept care toata lipsa de afectiune a pus-o pe mine si pe sora-mea, si eu fire rebela m-am sufocat de multe ori, de unde frecusuri intre noi; in plus noi semanam mult amindoua, acelasi caracter puternic, aceeasi rebeliune manifestata intr-un fel sau altul; oricum relatia cu ea a fost departe de ce am avut cu tata, dar pe de alta parte ea ne-a impins sa ajungem unde suntem, eu si sora-mea si nu tata;
in fine, anul asta am asteptat-o cu mult stres, era si dupa moartea tatei, amindoua incarcate cu propria durere si la mine s-a suprapus cu alte probleme care m-au afectat psihic si din care inca n-am iesit din pacate; una peste alta, am avut surpriza sa constat ca s-a schimbat mult (poate si eu), ca e maleabila, calma, destinsa, curioasa, si am avut o vara superba impreuna, de fapt cea mai frumoasa perioada cu ea de cind ma stiu; la asta a ajutat si faptul ca relatia ei cu Luci a fost intotdeauna buna (de fapt a'meu are relatii bune cu toata lume, spre deosebire de nevasta-sa:)))
daca am avea casa ceva mai mare as insista sa revina pentru sase luni (desi nu prea ii convine), dar cine-stie;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

iselin spune:

Copil-captiv -----sunt vreo 8 capitole pe Cabinetul Psi, primele capitole sunt extrem de interesante, dar si traumatizante zic eu. Sunt convinsa ca este unul din cele mai interesante subiecte de pe DC din ultimii ani. Mie mi se pare ca problema este a unei intregi generatii, cuprinde adultii ce au fost abuzati in copilarie, iar abuzul acesta e greu de definit, nu face referire doar la clasicul abuz, poate fi si psihologic la fel de bine, o simpla situatie de dominare in copilarie poate lasa urme adanci in sufletelul unui copil, si crestem gradual spre sfanta bataie, ...abuz fizic, etc

Un exemplu de marturie << Daria: Pentru prima data mi-am dat seama ca trebuie sa fac parte dintr-un grup, in care si altii au probleme.

Am facut parte dintr-o familie aflata in permanenta in centrul atentiei, am fost indoctrinati sa nu ne faceti, mama de rusine! Sa invatati, sa fiti cuminti, sa fiti ordomati, sa...voi asa, voi asa....noi nu am avut copilarie...
Eu am fost copilul cel mare, fata, cuminte ascultatoate, obsedata sa nu mi se faca observatie.
Parintii mei se ceratu tot timpul, de la nimicuri, la probleme serioase, de sarbatori, in zile obisnuite, in concedii, vesnic se ceratu.
taica meu un lenes si un parvenit a fost un parazit pe spatele maica mii, care a distrus-o si care a fost la un pas sa ne dsitruga si pe noi.
Maica mea o femeie blanda, dar care nu sufla in fata lui si care facea criza de isterie cand se certau, care plangea si eu plangeam si visam sa scap de familia asta...
Nu am scapat, ca doar nu era sa plec pe strazi, dar am strans din dinti si imi juram sa nu ajung ca ei...
Imi doresc ca eu sa nu devin o mama abuzatoare, ca sotul sa nu devina un tata indiferent, sa nu fim violenti cu copii nostrii

Imi trec prin minte diferite scene: de nedreptati, asta m-a durut cel mai tare...toata copilaria am auzit "sa nu ne faceti de rusine" si ne-a facut taica meu la 30 de ani de nu am stiut pe unde sa mai intram in pamant de rusine...>>

Plus ca un copil captiv da nastere in general unui copil captiv, dar cineva care a realizat problema sa, o trateaza, o confrunta, poate incerca si chiar reuseste sa paraseasca cercul vicios.

un blog:
http://cioburideviata.blogspot.com/2010/09/copilul-captiv-de-langa-tine.html

forumul DC:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=151140

Revin cu informatii pentru tata.

cge spune:

Ana, asta cu gatitul la viteza luminii, stiu cum e.
Dupa spusele Ancai, sapt. trecuta am stabilit recordul la gatit omleta

Iselin, sanatate si tie si bafta cu testele.
Cristina a dus-o cu fizioterapie de la Craciun anul trecut pana la inceputul lui iulie.
Din pacate, durerile s-au intetit, ajunsese aproape paralizata.
S-a suspectat cancer, tbc, pana cand au analizat tumorile extrase in urma primei operatii.

Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

columbiana spune:

Dana, acum am citit mesajul tau ; eu te cred, nici nu pot sa ma gindesc la tata inca fara sa ma inec in lacrimi;
ce-am mai constatat apropo de familia adusa la noi in vizita, cei mai tineri (gen sora-mea sau soacra prietenei mele) care inca au job acasa: plini de mofturi, figuri si cam neumtumiti de tot ce le arati, unde-i plimbi, etc; si ii maninca talpile sa se intoarca la amicii/cercul lor, biserica, muraturi, etc; cei pensionari, mai calmi si relaxati si mai ok;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Doloress spune:

Nelia asa si eu, anul asta, dupa ce am citit topicul cu pricina, si cateva carti de psihologia copilului parca mi s-a luat un val de pe ochi. Prima data cand ne-am inteles cat de cat, cand ne-am despartit cu parere de rau. In sfarsit am invatat si eu sa nu ma mai simt vinovata pentru toate depresiile mamei, si toate jelaniile lui tata (tata efectiv se trezeste dimineata si incepe sa se planga ca un copil ca e bolnav, ca moare, ca nimeni nu-l iubeste si nimeni nu-l baga in seama, asta de cand il stiu eu). Si uite asa au avut un sejur fain, chiar daca taica-meu a bombanit continuu, ca nu-i place aia, nu-i place cealalta, nu-i convine nimic. Am invatat sa le zambesc in continuare in fiecare zi, sa nu ma enervez si sa nu ridic vocea, sa-i imbratisez, chiar daca nu puteam sa le zic pana la capat, ca mi-e mila de ei, ca imi pare rau pentru fetita si baietelul din ei, care striga si acum, lipsiti de dragoste si afectiune (taica-meu era batut sistematic si inchis intr-un beci cu orele, chiar cand se lovea rau, l-au gasit odata lesinat aproape mort, ca se intepase intr-un spin, incepuse sa-i curga sange si normal ca bunica-mea in loc ca-l oblojeasca l-a aruncat in beci vreo cateva ore, sa se invete minte si a pierdut foarte mult sange... )
In fine, am incercat pe cat posibil sa nu-i contrez cu nimic, sa las totul sa curga, sa ii las sa tipe la Patrick din cand in cand, sa faca ei toata mancarea, chiar daca plutea in grasime si-mi venea sa vomit seara. Si a fost mai bine.
Dar, cum ziceai si tu, e mai bine sa stam fiecare la casa lui (mai ales pentru Patrick, care se stresseaza tare cand cineva ridica vocea, si cum taica-meu se enerveaza din orice...) Vorbim mereu pe mail (in fiecare zi), trimitem poze in fiecare saptamana, ne dam telefoane, permanent, etc. ii asigur mereu ca ii iubesc tare mult. Dar nu ii pot ajuta pana la capat. Nu pot sa-mi inlocuiesc bunicii, oricat mi-as dori.

iselin spune:

Insulina tatalui tau este in autoinjectoare sau o prepara personal?
Deci din ce stiu si am facut noi:
- ii trebuie reteta din Romania semnata pe care sa se vada clar recomandarea de insulina cu parafa
- daca seringile pot calatori la cala, le pune acolo si pastreaza doza necesara urgentelor si inca pentru nr de ore pana la destinatie
- daca seringile nu pot calatori la cala (motive de coagulare, substanta trebuie mentinuta la o anumita temperatura, fragilitate extreme, etc) le ia in bagajul de mana, pune alaturi reteta cu parafa, este deja pregatit la ambarcare sa le scoata, sa explice ce si cum cu afectiunea d-lui si cu necesitatea injectiilor, sa mai stea vreo 30 minute pana cand vine seful de tura si da OK pentru bagajul respectiv.
- trebuie apoi sa informeze personalul de zbor ca este insulino-dependent sau poate are deja bratara de identificare
- cele mai multe probleme le poate avea la plecarea din Ro, decat la schimbare sau la sosire in Ca, acolo in Ro pricep mai greu ca oameni care sunt dependenti de ceva injectabil au dreptul sa calatoreasca sau poate au avut incidente cu seringile, stiu ca e o metoda de contaminare si poate d-aia sunt exigenti
- nu stiu daca tatal tau vorbeste fr sau engl, daca nu eu eu, adica tu Miki, as face o descriere in fr/engl despre ce e vorba si cand ajunge in vama straina da hartia si prezinta reteta + seringile

Drum bun tatalui tau si sanatate maxima!

casandra spune:

Tocmai ce ma bufnise plansul ca nu ma inteleg cu mama ...
Mama a venit doar pentru 2 saptamani si tot avem discutii peste discutii... Sper sa nu mai fie nimic de dezbatut pana pleaca...

ankalaura spune:

Casandra - citim impreuna subiectul de la psiho? Sau facem un club si ne fixam obiective specifice... O luam si pe Miki, ca nici ea n-a citit...

mikiion spune:

Iselin multumesc


Anka, nu Merci!!! Mi-a facut rezumat Nelia la telefon intre timp.....
Trebuie sa am inima mai puternica ca sa citesc pe acolo.... plus timp.... Eu oricum mi-am impus sa nu mai intru pe forum in alta parte dacat aici.... Mi-am dat seama ca nu sunt de mine subiectele de la generale. Iti manaca prea mult timp, te enervezi inutil....eu nu mai am nici timp si nici nervi disponibili.....

Uf, eu iar plec pt. doua zile de acasa in deplasare.....
By