I-am spus!
Cateva din voi imi stiti povestea: acum aproape 17 ani am adoptat-o pe Ioana. Nimic nu mi-a intunecat fericirea de a o avea: nici divortul, nici recasatoria...m-a stresat de ceva vreme faptul ca nu izbuteam sa-i spun adevarul vietii ei. Ei bine, impins de anumite realitati, am decis sa o fac, am pierdut o gramada de timp cautand momentul ideal, care nu a venit niciodata.
Si i-am spus...noi doi, in vacanta, pe o bancuta intr-un loc din Turcia. Am spus ca vreau sa discutam ceva care o priveste...aveam probabil o moaca solemna...si ce credeti ca m-a intrebat? Nu...nu o sa ghiciti veci! Mi-a spus: "Sunt adoptata?"
N-am reusit sa parez prea bine, aveam un speach intreg...l-am scurtat si i-am dat vestea.
Stiam ca are semne de intrebare. Dar sa o nimereasca asa bine...
Nu i-a cazut prea bine. A fost socata, apoi au urmat zeci de intrebari. Acum s-a linistit, cred ca mai are o tona de intrebari, dar stie sigur ca are familia ei care o iubeste si o apreciaza. Este lucrul pe care am incercat (uneori cu disperare) sa i-l dau: o familie.
Iar ea stie asta.
Multumesc celor care m-au ajutat pe parcursul multor ani cu sfaturile lor, au vorbit aici in numele meu (cand am decis sa ma retrag ca sa nu afle fata mea de la altcineva) sau pur si simplu m-au incurajat cu vorbe bune. Si urez tuturor parintilor, care decid sa adopte, sa fie mandri de copiii lor macar atat cat sunt eu de Ioana.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
Raspunsuri
LauraNicole spune:
----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914
O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !
PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11
szivarvany spune:
Cred ca ti-a cazut o mare piatra de pe inima Ma bucur ca reactiile au fost pozitive
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
asi spune:
Greu moment si pentru tine si pentru ea dar bine ca l-ati trecut impreuna cu bine.
O sa-mi permit sa-ti dau un sfat-cauta prilej sa stati de vorba doar voi doi si deschide tu discutia despre adoptie.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Anca Wish spune:
Rufus, felicitari!
Cat te-ai chinuit tu toti anii astia incercand sa gasesti momentul potrivit, dar ma intreb cat au chinuit-o si pe ea semnele de intrebare pe care le avea.
E la varsta la care poate aprecia cu maturitate unele lucruri, si sunt convinsa ca stie ca sunteti cei mai buni parinti pe care ii putea avea.
ma bucur pentru tine, pentru voi..
KoraPop spune:
Rufus Sper din tot sufletul sa aprecieze Ioana tot ceea ce i-ati oferit voi, sa inteleaga ca parintii adevarati sunt cei care te cresc, iti daruiesc dragoste neconditionata, grija, partea materiala, dar si spirituala si tot ceea ce inseamna familie, ea are datorita voua. Va doresc numai bine si in continuare sa fiti o familie fericita!
Eu nu iti stiu intreaga poveste, sunt mai noua la "adoptii", insa , daca nu sunt indiscreta, pot sa te intreb de ce nu i-ati spus Ioanei mai demult, de cand era mai micuta? Cred ca a fost stresant in toti acesti ani pentru voi parinti ca zi de zi sa va fie teama sa nu afle de la "un vecin binevoitor", de la scoala sau cine stie de unde...chiar ma mir ca nu s-a intamplat asa. Faptul ca ea a raspuns cand i-ai zis ca vreti sa discutati ceva serios "Sunt adoptata" denota faptul ca ceva indoieli avea...e bine ca in sfarsit ati discutat, dar eu cred ca vor mai urma si alte discutii in care, cu rabdare, o vei face sa inteleaga totul....
Toate cele bune!
Kora
CARPE DIEM!(Traieste clipa!)
Rufus spune:
Ooo...dragilor...multumesc pentru incurajari!
Greu moment, mi s-a luat o mare piatra de pe inima...dar mi s-a pus alta...stau si astept, evaluez consecinte...nu cred ca o sa fie asa simplu. Mi-e mila de sufletul ei.
Cel mai mult ma bucur-i-am spus-o-ca nu mai avem secrete. Ma rodea clar chestia asta, tine de incredere.
A trebuit sa ii spun acum, semnele erau multe. Parintii grupa 0, ea A; la pasapoarte am constatat ca-i si numele cu care am adoptat-o, o insoteste pretutindeni, este la vedere la serviciile care tin de evidenta populatiei; fosta nevasta nu se potoleste deloc si baga iar strambe, in loc sa si-o apropie, o indeparteaza si crede ca eu contribui la asta, ma astept cat de curand sa o abordeze, ca sa-i dovedeasca ca sunt si mincinos. Latul se strangea, din ce in ce mai multe intrebari legate de nastere, ora, locatie exacta, poze, etc. Pur si simplu nu mai puteam astepta, asa am simtit. Si am facut-o. Mi-a spus ca se bucura ca am fost eu si nu altcineva.
Kora, a fost greseala mea ca nu a aflat de mica. Exista o explicatie (nu o motivatie...): in anii aia, adoptia era un pionierat. Pe de o parte era bine: lucrurile mergeau rapid, de cand am vazut-o pana a fost a mea nu cred ca au trecut mai mult de trei luni. Dar ajutor, consiliere-ioc. Asistentii sociali erau la prima generatie, nimeni nu mi-a explicat avantajele informarii copilului de mic. DC nu exista, sa va am pe voi... pur si simplu nu m-am priceput mai bine. Timpul a trecut, eu m-am afundat tot mai rau, reteta e cunoscuta. Acum stiu cum trebuie...din pacate, n-am facut-o cand trebuia si sper sa nu fi stricat nimic cu asta.
In fond sunt foarte mandru de fata mea si de intreaga mea familie; chiar nu simt ca am gresit. Poate am noroc si de data asta.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008