Rasfat dus la extrem...

Fomalhauti spune:

Citesc acest subiect (si altele...) si am o senzatie de "second life". Adica de niste persoane care vor sa para altceva decat sunt. Nu stiu exact cine are si cine nu are copii. Stiu ca si eu, inainte de a avea copii si dupa ce citisem tot ce imi cazuse in mana despre psihologia copilului aveam niste pareri de care acum imi vine sa rad. Pe de alta parte, mi se pare "second life" sa ai copii si sa spui "nu, ai mei nu fac crize de nervi, copiii bine educati nu fac crize de nervi". Bine, accept, poate exista unul sau doi...Dar o gramada de mame care spun ca e anormal ca un copil sa tipe...Ei, bine, eu nu cred ca toate aceste mame au copii care nu tipa si nu fac crize de nervi. Ce pot face? Nu cred.

Fiul meu cel mare a fost (si este) un copil linistit si echilibrat. S-a mirat pediatrul, se mirau mamele in parc, mi-a spus si psihologul ca este "un copil rotund". (As fi crezut ca e meritul meu/nostru daca nu as mai fi avut si alti copii, mai ales pe al doilea...Daca l-as fi avut numai pe al doilea as fi crezut ca este vina mea/noastra) Si tot a facut crize de nervi. Asa ca mi-e greu sa cred ca exista aici, pe forum, o gramada de mame care au copii care nu fac crize de nervi in urma educatiei perfecte pe care au primit-o.

Revenind la subiectul propriu-zis. Copilul a fost dezamagit...dar asta se intampla tot timpul. Mie mi s-a intamplat vineri "sa mint" copilul. Ne-am dus in parc si am spus ca il asteptam pe tati, sa ne ia din parc dupa servici. Si apoi am constatat ca nu am luat laptele pentru cea mica-mica si am zis: "Nu mai asteptam, mergem acasa." Cred ca trebuia sa i se spuna exact ceea ce s-a intamplat: "Bunica a crezut ca vor veni verii tai dar mamica lor nu a putut sa ii aduca. Vor veni alta data." Apoi, da, circul trebuia ignorat. Adica problema era rezolvata, alta rezolvare nu exista. Sigur, mama putea sa ia copilul in brate, sa-i spuna "Imi pare rau, stiu ca esti dezamagit, bunica nu a stiut." Mai mult ce trebuia sa faca mama? Bunica nu a facut nimic grav si chiar cred ca incet-incet trebuie sa se dea unor evenimente importanta pe care o au. Chiar daca pentru copil este o drama ca nu au venit verii, nu cred ca toata familia trebuie sa traiasca drama - asta e minciuna...

Mai departe, eu cred ca mama trebuia sa mearga la nunta. Trebuia sa-i spuna copilului: "Mami si tati chiar trebuie sa mearga la....Tu ramai cu bunica si maine mergem impreuna..." Eu una am fost cu copii de diferite varste la nunti si nu am fost tocmai bine privita de unii invitati...Dar a fost decizia mea, asa cum a fost decizia Zinei sa mearga fara copil (decizia initiala).

In legatura cu gestul tatalui: sa nu uitam ca nuntile nu prea mai sunt niste petreceri obisnuite, au fost atinse si ele de capitalism, ai anuntat ca vii, s-a platit "tacamul", prezenta nu mai este optionala, este o obligatie...

anca_a spune:

Ilinca_M,

Da, odata cu nasterea progeniturii parintii se trezesc protagonisti in propriul "Ultimate survival" si fiecare ezitare, fiecare semn de slabiciune inseamna capitulare in fata progeniturii ce ajunge astfel sa puna stapanire pe ei.

Va las acum ca asta micu' tocmai a pregatit pentru offroad proba trecerii prin apa si noroi (faina) pe masa de bucatarie si ma striga. Am si eu o masina in concurs...ce sa fac daca in locul aliantei cu tatal am ales sa ma dau bine pe langa inamic?!... Oare Bear Grylls ce-ar avea de zis despre asta?

Nu pot totusi sa ies inainte de a va spune ca, desi e cel mai activ copil din cati am intalnit si desi nu a fost niciodata pedepsit, asta micu' nu a facut niciodata o criza de tantrum si nici nu a lovit vreodata un alt copil. I-am luat zilele trecute o masina din metal din mana, speriata fiind ca traiectoria urma sa intersecteze plasma din living si mi-a replicat suparat: "mami, nu se smulg jucariile din mana!" Are 2 ani si 9 luni.

ladyJ spune:

Ma tem ca n-ai inteles ce am spus eu defapt..ok, no problem, sa revenim la ce scrii tu.

NU putem compara copilul mic cu adultul. Nici macar copilul mic plangacios cu adultul plangacios. Pentru ca intre ei sunt niste ani, ani in care adultul s-a format, a devenit, s-a rotunjit.

Este aiurea, scuza-ma, sa acuzam copiii mici de superficialitate.
Pur si simplu eu una nu imi pot imagina un copil de 3 ani ca fiind superficial.Neinteles? Da. Incapabil sa spuna si sa arate exact care-i problema? DA. Furios si suferind, parand astfel in ochii adultului ´´rasfatat´´? Da.
Dar superficial,nu.

Nu te gandi ca copilasul Zinei a facut criza aia de 2 ore(Oau!) doar pentru ca a fost dezinformat(apropos..aia micii n-au notiunea de a fi dezinformnat, eu doar se simt pacaliti, tristi si furiosi). Criza asta are multe cauze, iar cauzele poarta un singur nume: parintii.Atitudinea lor, mai exact.

corinadana spune:

Mamele perfecte sunt aici pe forum; dar doar aici... :0



Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

lorelaim spune:

Ilinca - un copil testeaza capacitatea unui cuplu de a ramane CUPLU! daca nu exista o relatie realmente PUTERNICA intre cei doi parteneri care cresc copilul... atunci aceasta se poate deteriora si chiar destrama... un copil e o responsabilitate care trebuie luata f serios si e o... incercare a puterii de creativitate si de adaptatre a parintelui... un copil testeaza limitele ca sa stie pana unde i se permite sa "intinda coarda"... si asa va face si ca adult in societate cu sefii, cu colegii, etc... rolul unui parinte e de a fii un ghid si un sprijin, nu numai un provider... un copil crescut cu dragoste dar si cu fermitate va avea incredere in parintele lui si va stii ca acesta ii va oferi suport in orice situatie...
daca nu vei stii sa inveti copilul sa aprecieze si sa descifreze "vorbele cu doua intelesuri", "figurile de stil", etc - acesta va lua intotdeauna mult prea in serios / dramatic situatiile care de fapt nu sunt importante in viata...
daca o sa ai ocazia sa citesti cartile scrise de Dr Christopher Green o sa ai posibilitatea sa descopri ca tantrmul unui copil NU e drama... noi adulti facem mult mai mult caz decat e necesar http://www.amazon.co.uk/s/ref=nb_sb_noss?url=search-alias%3Dstripbooks&field-keywords=Dr+Christopher+Green+&x=18&y=15

Zina - uite aici niste art interesante:

http://www.micheleborba.com/Pages/ArtATT02.htm

http://www.keepkidshealthy.com/parenting_tips/discipline/index.html

http://www.keepkidshealthy.com/cgi-bin/search.pl?keyword=discipline

http://www.pediatricservices.com/parents/pc-55.htm

http://www.ehow.com/how_4606913_raise-grateful-children.html

http://www.earnestparenting.com/2009/03/24/guest-intefering-parents-successful/

http://www.chabad.org/blogs/blog_cdo/aid/855624/jewish/Raising-a-Difficult-Child.htm

http://www.childdevelopmentinfo.com/parenting/parenting-tips.shtml

denizel spune:

1. Girafa nu exista. Dar stiam asta .


2. Va rog sa tineti cont de faptul ca Anca_a e cea mai buna prietena a mea (abia cand am vazut ce a scris Ilinca m-am prins ca cineva o supara pe Anca . Va rog sa nu se mai intample!! Anca are intotdeauna dreptate si sesizeaza orice fisura, oricat ar fi de mica, chiar si inainte de a se fi sesizat proprietarul fisurii casazicasa. You better believe it :D)


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Fomalhauti spune:

As mai adauga ceva, mai ales pentru Zina. Mie si mamele care nu se enerveaza niciodata mi se par actori din "second life". Nu cred ca exista oameni care nu se enerveaza. Sigur ca ar fi ideal sa nu ne enervam niciodata, dar idealul nu exista...

Jasmin012 spune:

Si eu ma intreb ce copil de 3 ani si 10 luni gandeste atat de in profunzime fata de altul de aceeasi varsta care nu gandeste aproape deloc. Pt mine asta e un mister: cum reuseste unul de nici 4 ani sa patrunda tainele vietii iar altul nu.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

My_Lady0091 spune:

corinadana....[emoticon cu jos palaria]..bine ai mai zis-o!!!
fomalhauti....bine ai surprins chintesenta....
si repet...JUST!

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

accept92 spune:

Formalhauti sunt deacord cu tot ceea ce ai spus. Nu am vrut sa sugerez ca acei copii care 'gandesc in profunzime' sunt copii care nu au avut niciodata un inceput de tantrum. Insa reactia pe care parintele o are la debutul crizei determina durata acesteia...se poate termina 'inainte de a incepe' sau poate dura 2 ore. Personal nu am putut niciodata sa-mi iau copilul in brate la inceputul unei astfel de crize si nici nu vad cum ar fi incurajat asta 'gandirea in profunzime'. N-am putut decat sa dau din umeri a mirare si sa ofer o singura explicatie, aceea fireasca, sa explic exact ce s-a intamplat, exact de ce nu se poate, etc. Consider ca daca as fi facut mai mult as fi pus paie pe foc. Parerea mea este ca tocmai explicatiile simple incurajeaza gandirea in profunzime. Copilul trebuie pus in fata unei singure idei nu in fata unei avalanse de explicatii.

denizel, ladyJ...din pacate toata teoria voastra graviteaza in jurul ipotezei 'copilul nu poate, copilul este incapabil, copilul nu poate fi comparat cu un adult'. Cred ca amandoua sunteti deacord cu mine ca a-i spune copilului 'tu nu poti' este un mesaj foarte gresit, cu urmari nasoale. Eu duc lucrurile si mai departe si consider ca mesajul gresit razbate si fara sa-l verbalizezi, doar pentru ca o gandesti si actionezi in consecinta. Eu am convingerea ca cei mici si pot, si sunt capabili, dar au momentele lor cand nu vor, ceea ce e perfect normal.