parca nu se termina niciodata
Raspunsuri - Pagina 5
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ellinia Fratii vitregi care n-au crescut impreuna, nu se cunosc, ar fi bine sa mearga fiecare pe drumul propriu, sa-si vada fiecare de familia sa. Eu am o sora vitrega de vreo 17 ani la care pur si simplu nu m-am gandit pana la subiectul asta si de care chiar nu ma intereseaza. Au incercat unul, altul sa-mi spuna ca seamana cu mine, etc, nu ma intereseaza si nu vreau sa ma intalnesc cu ea niciodata. Asta simte si baiatul lui giul. Din punctul lui de vedere (si al meu), ea este cea care a beneficiat de ceea ce i s-ar fi cuvenit lui, sentimental, material, etc. Nu are cum sa simta afectiune fata de o sora vitrega in conditiile date. Si-a vazut mama chinuindu-se sa-l creasca, trecand prin diverse situatii cand a simtit lipsa tatalui natural, nu, nu are cum. Acum nici nu mai stiu daca vorbesc despre baiatul lui giul sau despre mine. Povestea e aceeasi. Nici nu e nevoie sa-i interzica mama sa o cunoasca, el e matur, poate sa ia decizii singur, ca drept dovada ca a si spus ca nu-l intereseaza. Cristina si  Stefan Costin (25.02.2005)BazarGeneral |
Nu neaparat... sotul meu are o sora vitrega, dupa tata, cu 9 ani mai mica. N-a interactionat cu ea prea mult in copilarie si adolescenta pentru ca traiau in orase diferite iar el se ducea la taica-su poate o data pe an. Nici acum nu se vad des fiindca ea e in alta tara, insa tin unul la celalalt si niciodata el nu a fost invidios pe ea pentru ca a beneficiat de tatal lor mult mai mult decat el. Nu din cauza ei s-au despartit parintii lui (poate ruptura a intervenit intr-o oarecare masura din cauza mamei ei, ulterioara sotie, dar nici asta n-o face pe fata vinovata cu ceva).
Cred ca depinde foarte mult de mamele copiilor, de modul cum ii influenteaza. Cu toate greselile mamelor lor (nici soacra-mea nici mama surorii lui nu mi se par modele de educatie si intelepciune, dar poate sunt eu subiectiva), e de apreciat ca totusi ele nu i-au montat pe frati unul impotriva celuilalt si asta i-a facut sa se apropie, in ciuda diferentei de varsta si a intalnirilor sporadice pana la urma. Si pentru ca nici unul dintre ei nu mai au alt frate sau sora, cred simt nevoia sa stie ca undeva in lumea asta mai e cineva "din sangele lor".
Dahriana spune:
Mi se pare egoism ce faci tu ! Au tot dreptul sa se cunoasca si tu nu ar trebui sa intervii . Nu esti stapana pe viata nici unui om , nici macar pe a fiului tau . El ti-a spus ca nu-i interesat sa o cunoasca , ca sa nu te raneasca pe tine , dar crede-ma ca isi doreste si daca ar primi un semn din partea ei ar simti furnicaturi in tot corpul de emotie !
Eu mi`am cunoscut fratele vitreg in vara aceasta . E cu 1 an mai mic decat mine si au trecut 20 si de ani fara sa ne cunoastem .
De la 18 ani am inceput sa-mi doresc sa-l cunosc si dupa ani de zile , am reusit !
E tot copilul amantei ca si in cazul tau , dar mama mea nu s-a opus niciodata ca eu sa-l cunosc . Chiar ii spunea tatalui meu ca eu imi doresc acest lucru si in final s-a intamplat !
Si intr-o zi m-am trezit cu un sms din partea lui , in care imi spunea : SORA !
Eu fiind singura la parinti ..nu-ti pot explica ce sentiment am avut . Nu l-as putea compara cu nici un alt sentiment trait in viata mea !
Si ne-am cunoscut . Si a venit si mama mea la intalnire . Care nu are absolut nimic impotriva lui , care i-a vorbit frumos s-a bucurat ca ne vede impreuna .
Semanam izbitor de mult si sunt mandra de el , pt ca este un baiat foarte bun .
Cel mai emotionant moment pt mine a fost cand am comandat prajituri la cofetarie . Intrebat fiind de care vrea , el a spus : "De care mananci si tu! "
Nu.i lua copilului tau dreptul de a-si cunoaste sora . Nu esti inzestrata cu dreptul asta !
..Dahri...
catale spune:
Giul, te inteleg foarte bine. Am fost si sunt in aceeasi situatie, ba mai mult, actuala fostului meu sot mi-era prietena.
Fetita mea are 7 ani, a lor are 3 ani. El, exul, o vede pe fetita mea foarte rar. Sa spunem o data la trei, patru luni. Asta dupa ce pana cand a implinit a mea 4 ani nu o vedea decat o data sau de doua ori pe an (ziua ei si in preajma Craciunului).
Dupa ce s-a nascut fetita lor, el a dorit sa o ia mai "des" pe fetita mea... ca sa-si cunoasca sora. Nu ca sa petreaca timp cu ea, nu pentru ca fata mea simtea nevoia sa isi cunoasca tatal. Am acceptat, mi-am calcat pe inima, desi mi-a fost ingrozitor de greu ! Acum fetita mea e foarte mandra ca are o sora vitrega, cand vine de la tatal ei (ultima oara a luat-o la el prin mai) imi vorbeste numai despre sora ei. Imi spune si cand se supara pe sora ei, care, fiind mai mica, ii distruge jucariile. Imi spune si ca ar fi fost mai bine sa fie mai mare sa se poata juca cu ea. Dar chiar si atunci cand practic imi spune lucruri pe care le face sora ei vitrega si nu ii convine vorbeste cu o oarecare unda de drag... La un moment dat, m-a intrebat daca ar putea sa vina sora ei la noi acasa sa se joace. I-am spus ca "nu", fara sa ma gandesc prea mult... I-am spus ca pot sa se joace si sa se vada oriunde altundeva, dar nu la noi acasa. Apoi la sfarsitul lui iulie a fost ziua fetitei mele. L-am sunat pe ex-ul sa-l invit la ziua ei si m-a intrebat si el daca poate sa vina cu cealalta fetita, ca ar vrea (el) sa fie impreuna la evenimente. Mi-era teama ca, daca spun "nu", nu va veni nici el, iar a mea ar fi suferit imens. Asa ca am acceptat. Acasa i-am spus fetei mele ca la ziua ei va veni si sora ei vitrega. A fost extrem de incantata. Pana la urma, ex-ul a venit singur spunand ca ar tb sa o culce la pranza pe cea mica si nu se descurca.
E drept, se poate sa nu fi acceptat finalmente actuala.
E bine sau nu sa se vada, sa se cunoasca... habar nu am. Stiu, copiii nu au nicio vina, nici a mea, nici sora vitrega. Stiu doar ca fetita mea a avut cosmaruri din cauza ca tatal ei nu voia s-o vada, ca a facut pipi pe ea cand avea cinci ani cand prietena ei cea mai buna a vrut sa-i ia din mana una din putinele jucarii pe care i le daduse tatal ei... Stiu doar ca in primii trei ani nu am vazut un leu de la ex-ul, iar de cand e criza iar nu mai da niciun ban. Stiu ca l-am sunat sa-i spun ca intram in cls I si sunt multe de cumparat si ca mi-a zis ca nu are bani (are, dar nu mai amre in fiecare luna mii de euro, sa ne intelegem...) si sa-l sun sa-i spun unde, cand si la ce ora e deschiderea de an ca vrea sa vina si el... Si in acelasi timp l-am intrebat si eu, inainte de ziua fetei mele, cand iar i-am amintit de bani, daca cumva din cauza crizei a taiat si cheltuielile pentru cealalta fetita a lui, ca atunci inteleg... Daca sunt surori... atunci nu trebuie sa aiba parte de acelasi tratament din partea parintilor ? E retorica intrebarea, desigur. Si daca sunt frati buni sunt situatii in care un copil e mai iubit si celalalt mai putin iubit.
Desigur, fetita mea nu stie toate astea si nici nu le va sti vreodata... Dar zau ca imi vine sa urlu in rarele dati cand fetita mea se apuca si imi vorbeste despre sora ei... si cum a "cumparat-o" tac-su imediat pe a mea cu o plimbare cu poneiul si cu o pizza, slabiciunile fetitei mele... Iar fetita mea a cerut acum doua zile sa vorbeasca cu el la telefon. I-am format numarul. L-a rugat sa o ia la el o zi... ceea ce el ii promite de la ziua ei. Nu s-a putut nici acum, nu are timp. Oare cu cealalta fetita a petrecut timp ? Nu intreb ca sa mi se raspunda.
Vreau doar sa expun un alt punct de vedere.