Divort dupa 18 ani de casnicie
Raspunsuri - Pagina 3
emilia.m spune:
Oricum un divort dureaza. Nu se incepe azi si se finalizeaza maine. Mai ales cand e vorba de partaj si de 2 copii minori. Deci timp sa-i vina barbatului mintea la cap o sa fie.
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
karluta spune:
Sincer , cu ani in urma am citit intamplator un mesaj primit pe telefonul lui si am avut un soc, era un mesaj de la o femeie maritata ( cu care el sustinea la vremea respectiva ca nu ar avea nimic),atunci am sunat la numarul respectiv si am avut o discutie foarte dura si foarte urata cu persoana respectiva ,dupa care am avut o discutie si cu el...nu am plecat ...am ramas si am luptat pentru ceea ce era al meu...adica pentru sotul MEU ,pentru copilul meu ,pentru caminul meu.Din clipa aceea am jurat ca nu mai pun mana pe telefonul lui...am spus ca lucrurile pe care nu le sti nu dor .Este posibil ca in acest moment sa existe cineva...dar acest cineva sigur este la randul ei maritata pentru ca sotul meu in ultima perioada(2ani)nu mai face delegati,nu lipseste de acasa in cursul saptamanii iar in weekend sta in casa.
szivarvany spune:
Karluta, stii ce e trist ? Ca nu depinde de tine alegerea lui, eu asa simt Si ca orice faci, el va face fix cum a decis deja.
Mai bine incearca sa nu te imbolnavesti si sa le fii alaturi copiilor si lucrurile oricum se vor aseza, in vreun fel sau altul, vei vedea si tu zilel urmatoare ce posibilitati ai si ce mai poti face.
Asta cu mandria/orgoliu e un mare kk. Nimeni nu iese dintr o casnicie fara sa explice ce si cum, macar din respect.
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
karluta spune:
Este foarte dureros dupa atatia ani, dupa ce ierti ,dupa ce treci cu vederea atatea sa se descotoroseasca de tine ca de un obiect.Sunt foarte sigura ca voi reusi sa trec peste toate astea,dar greu si cu foarte multa durere si sunt sigura ca nimic nu va mai fi cum a fost.Oricum ma pot considera o norocoasa si o femei realizata prin cei doi copii minunati pe care ii am . Pe langa astea mai am o familie si o SORA MINUNATA care ma sustine si care ne iubeste enorm pe toti trei.
karluta spune:
Daca il mai vreau...acum sunt atat de furioasa si sigur nu-l mai vreau.L-am iubit si il iubesc enorm pe acest om si nu i-am cerut nimic niciodata decat sa fie cu noi ,in momentul in care a ajuns acasa sa fim o familie...dar nu poate acest lucru...este atat de egoist.Da vreau inapoi un barbat care sa arate ca este tata pentru copii lui, sa se implice in activitatile lor, sa mergem impreuna la plimbare,la cumparaturi sa fim o familie... si care sa inteleaga ca totul are o limita si ca nu este suficient faptul ca financiar familia ta este bine sa inteleaga ca trebuie din cand in cand sa mai arati si ca sentimental iti pasa de oameni de langa tine...il vreau inapoi pe acest om ...dar din pacate nu pot face o magie sa se intample toate astea.
karluta spune:
Multumesc pentru sfaturi.Am incercat mereu sa-i fiu un sprijin in tot ce a vrut sa facem , am incercat mereu sa pastrez comunicarea intre noi dar el este un tip foarte dur care nu isi deschide sufletul asa de usor si care daca are o problema nu vrea sa discutam...el spune mereu ca nu vrea sa ma streseze cu problemele lui...iar cand incercam sa-i spun ca ne ducem in jos in prapastie ca trebuie sa facem ceva , mereu raspunsul era tipic...esti nebuna sau ,,ce vezi tu in neregula cu noi, sti ce ar insemna sa nu-mi pese de voi...sa vin beat acasa in fiecare seara si sa-ti dau bataie in fiecare zi,, si la replici de genul asta ramai blocata.In general simteam cand ceva este in neregul si incercam sa comunic dar din pacate raspunsul era ,, nu am nimin ti se pare tie,,
karluta spune:
Da..este posibil sa mai fie cineva dar oare atat de oarba am fost de nu am realizat nimic pana acum.Multumesc pentru pupici.
karluta spune:
Oare...cu timpul voi afla...macar daca are o amanta sa fie una BUNA RAU sau ca sa mai si glumesc mai buna decat mine
karluta spune:
Primul impuls este sa crezi ca are pe alta...in trecut a mai avut mici aventuri trecatoare(dar oare ce barbat nu are!!!)dar culmea il miroseam imediat si actionam dar acum nu am simtit nimic...oare cu trecerea varstei a devenit mai versat in a ascunde asta sau poate am pierdut din vederev multe lucruri ocupata mereu si cu cel mic si restul lucrurilor.
karluta spune:
Asta fac plang si urlu si il trimit la naiba ...dar tot sufar.Nici eu nu sunt deacord cu criza barbatului la 40 de ani dar se pare ca este adevarata mai am prietene care trec prin crize de genul asta dar care nu au ajuns la divort.Incerc sa ma linistesc si sa ma consolez ca acest om nu ne merita.