Stare proasta,molesita...
Raspunsuri - Pagina 3
OrianaAlina spune:
c)Iesirea din izolare
Stefan, izolarea nu este o solutie, ea nu face decat sa-ti hraneasca tulburarea facandu-te si mai temator pe zi ce trece. Izolat, nu realizezi altceva decat sa persisti in gandurile tale fataliste si sa cauti motive sa-ti dovedesti ca ai dreptate sa te temi.
Am intrat pe un forum francez dedicat persoanelor care sufera de tulburari de anxietate si au trecut prin experienta depersonalizarii. Toti forumistii au cazut de acord ca izolarea le amplifica temerile. In momentul in care lupta cu aceste simptome si ies din izolare temerile lor se diminueaza. Am inteles ca in acest moment tu ai renuntat la fotbal (desi era o activitate care iti facea placere) si ca iti este teama sa sa mai circuli cu mijloacele de transport fiindca te gandesti ca vei muri.
Este esential sa depasesti aceste temeri pentru a merge mai departe. Nu ti se va intampla absolut nimic daca vei merge din nou cu masina. Daca iti este atat de teama ca ti se va intampla ceva roaga pe cineva sa mearga cu tine si sa te tina de mana, eventual pe mama ta. Mergi in prima zi doar pana in statia de autobuz si apoi intoarce-te acasa. Sarbatoreste cumparandu-ti ceva ce-ti place (o prajitura, bautura preferata - sa nu fie insa alcoolica, ok)aceasta mica victorie - faptul ca ai fost indeajuns de curajos sa faci primul pas in infruntarea propriilor temeri. Este extrem de important asa ca merita sarbatorit.
A doua zi poti sa iei autobuzul, tot cu mama ta, numai o statie si sa va intoarceti pe jos acasa. O alta victorie ! Nu te gandi cat de lunga e lupta, gandeste-te doar la pasul urmator pe care trebuie sa-l faci. Nimeni n-a castigat un razboi intr-o zi. Ai rabdare, multa rabdare cu tine insuti. Vei vedea ca va merita !
stefan1994 spune:
Multumesc foarte mult pentru explicatii.
Eu am mai iesit cu prietenii....Dar cand vad ca am acea stare,de depersonalizare,ma enervez foarte tare si plec acasa.Prietenilor nu le spun ce simt...Zambesc,dar dincolo de zambetul ala....
Te rog frumos,vreau sa vb mai pe larg cu tine pe messenger,imi dai curaj. Baga-mi id-ul " stefan_ultras47steaua "
stefan1994 spune:
Vroiam sa te inter, fara pastile nu trece??
OrianaAlina spune:
Draga Stefan, ma bucur foarte mult ca intr-un fel sau altul am putut sa-ti fiu de ajutor.
Cred ca noi toti avem nevoie de incurajari din partea celorlalti in experientele de viata care ne pun taria la incercare.
Consider totodata ca numai incurajarile lor nu ne vor scoate din impas. Este poate mult mai important sa invatam sa ne stimulam si sa ne incurajam singuri. Si la fel de important, sa ne informam care sunt caile, tehnicile si atitudinile care ne vor face sa ne simtim mai bine si care reprezinta solutiile la problemelor noastre.
Iti spun toate aceste aceste lucruri fiindca doresc sa evit ca tu sa vezi in mine un paliativ pentru simptomele tale. Rolul meu, cred eu, e acela de a-ti inlesni accesul la niste informatii pe care tu sa le poti folosi in scopul de a-ti trata tulburarea.
Eu nu sunt de formatie psiholog sau psihiatru si nu pot, din pacate, prelua rolul lui deoarece, pur si simplu, nu sunt suficient de pregatita in acest sens.
Ceea ce stiu insa pot impartasi cu tine. Pornesc de la premiza ca daca acest program, pe care am inceput sa-l descriu, i-a ajutat si pe altii aflati in situatia ta (si care au manifestat stari chiar mai grave decat ale tale si au avut succes)el te va ajuta si pe tine.
Trebuie insa sa incepi sa faci modificari pozitive in viata ta. O parte din aceste modificari ti le-am explicat deja. Ele nu-mi apartin mie personal, eu pur si simplu le-am preluat din diverse aricole medicale si de psihologie si din marturiile forumistilor in legatura cu terapiile pe care acestia le urmeaza cu psihologii lor.
Ceea ce vreau eu sa subliniez e faptul ca nu este de ajuns sa stim ce tratament ar trebui sa urmam si sa cautam incurajari din partea celorlalti. Trebuie sa incepem sa aplicam.
Iti spun toate aceste lucruri, deasemenea, fiindca am citit ca multi pacienti cu astfel de tulburari nu se implica cu adevarat in tratamentul lor si ignora parti importante ale acestuia. Atat medicatia cat si schimbarea stilului de viata si aplicarea tehnicilor de psihoterapie sunt la fel de importante.
Acesti pacienti despre care iti vorbesc se limiteaza de cele mai multe ori la discutiile lor cu psihoterapeutii si nu aplica tehnicile pe care acestia le recomanda, nu au incredere ca ele functioneaza cu adevarat in cazul lor. Ei constientizeaza ca au o problema insa se gandesc ca merg la un specialist si acesta le rezolva problema. Specialistul din pacate nu le poate rezolva problema, acesta doar le indica pasii pe care trebuie sa-i urmeze pentru ca ei insisi sa-si rezolve problema. In aceste cazuri tratamentul esueaza.
Inca o data, nu este suficient sa vorbesti cu cineva, fie el si specialist. Asa nu te vei simti motivat decat cateva zile maxim. Pe urma, vei avea nevoie de acea persoana sa te motiveze din nou.
E necesar sa incepi sa infrangi aceasta afectiune.
OrianaAlina spune:
Atat medicatia cat si schimbarea stilului de viata si aplicarea tehnicilor de psihoterapie sunt la fel de importante.
stefan1994 spune:
Mda...Dupa amiaza m-i se accentueaza tulburarea ceea ce ma enerveaza si streseaza fff tare...imi vine sa urluuu`.Dar dupa ce stau la PC m-i se accentueaza,la pc jucandu-ma jocuri.Nu stiu ce sa mai fac,cum sa fac sa-mi treaca,incerc sa ma relaxez,sa-mi spun ca nu am nimic,si sa ma linistesc,dar cand m-i se accentueaza starea acea,ma sperii ca m-i se poate intampla ceva,este foare nasoala chestia,parca as fi inconstient....
stefan1994 spune:
Vreau sa iti mai spun ca in urma cu 1 an 2,mai aveam tulburari din acestea,dar dupa 1 minut imi trecea,chestia era la vro 2-3 luni...
Atunci imi trecea,dar acum e tot timpul...
Dupa ce am luat floxetina,la 5 zile mi-au trecut aceste simptome.Am stat cam 7 zile fara ele,ma simteam EU , mai bine...dar intr-o seara am stat mai mult la calculator,ca dormisem ziua,si daca dorm ziua seara nu mai pot sa dorm bine deloc,viez urat,tresar in somn...f urat,si de dimineata m-au luat iar,asta acum 1 saptamana fix.
gavandor spune:
Draga Stefan, din ce spui inteleg ca te joci f. mult pe calculator. Shootere in special, nu-i asa? Pai cred ca asta este de fapt originea problemelor tale, jocurile pe calculator si in special cele cu violenta si care necesita concentrare mare pe o perioada lunga de timp afecteaza psihicul, mai ales in cazul celor tineri. Daca chiar te deranjeaza starile astea si vrei sa scapi de ele, mobilizeaza-te, renunta la jocurile pe calculator, iesi mai mult cu prietenii, cum ti s-a mai spus, fa sport, citeste, iesi afara, sau ai putea face chiar niste voluntariat sa vezi ce inseamna probleme majore de viata. Nu poate face nimeni nimic ceva in locul tau si in secunda 2 tu sa nu mai ai nicio problema. Totul depinde doar de tine si sunt convinsa ca poti iesi din starea asta daca vrei, chiar si fara medicamente, psihiatri, psihologi etc. Hai sa auzim vesti bune de la tine cat de curand!
stefan1994 spune:
Da,in ultima perioada am jucat shooter-e...Dar cel mai mult mie imi place FIFA.ieri n-am stat mai mult de 1 ora la calculator,am iesit cu prietenii,dar tot acele simptome.SINCER,CAND SUNT UNDEVA PLECAT,CAND SUNT DEPARTE DE CASA,M-I SE ACCENTUEAZA STAREA ACEEA,PARCA ACUM AS DEVENII INCONSTIENT.Nici eu nu ma astept sa treaca cum bat din palme dar nu le mai supor.Mama spune sa nu mai ma gandesc sa nu mai citesc pe net despre boala,nici vorba,cred,sa mai mearga cu mine la psihiatru,si nici eu nu as mai vrea.decat la acel homneopat pe 14...
ladyJ spune:
Stefan, spune-i mamei tale sa caute un PSIHOTERAPEUT cu care sa vorbesti. OK? Lasa homeopatia, cel putin deocamdata.
Psihoterapeutul te va asculta. Iti va pune niste intrebari despre tine, despre trecutul tau, despre viata ta de acum, despre gandurile tale,despre activitatile tale, etc.
Pe psihoterapeut il poti intreba orice, el te poate lamuri cu privire la ceea ce ti se intampla si tot el iti va spune ce trebuie facut pentru a scapa de aceste probleme.
Crede-ma ca e mai bine sa vorbesti direct cu un terapeut(Psihoterapeut) fata in fata, decat pe forumuri.
Ceea ce ti se intampla nu este usor, dar nu este nici foarte grav, adica se poate trata. Sunt foarte multi oameni in situatia ta.
Psihoterapeutul este un specialist in psihoterapie. El poate fi psiholog sau psihiatru, asta nu conteaza, conteaza sa aiba specializare in psihoterapie.
O poti ruga pe mama ta sa citeasca aici,am inteles ca va intelegeti bine si e o doamna de treaba. 
Asa va intelege si ea unde trebuie mers si ce trebuie facut. OK?