M-am hotarat.....adoptie(70)
Raspunsuri - Pagina 2
asi spune:
Pogonici nimeni nu-ti face observatii ,iar lucrurile pe care le-ai pomenit tu nu-s nici pe departe de a fi lipsite de importanta.De fapt ele exprima esenta adoptiei - a deveni parinte.Intr-adevar e parerea ta referitoare la adoptie pe care eu o respect
.
Marea majoritate a oamnenilor care adopta o fac ca sa aiba un copil al lor , foarte putini o fac ca un act caritabil(cu alte cuvinte o pomana, si aici ma refaer la doptia unui copil cu handicap, intretinerea finaciara a unui copil etc).
Ca majoritatea femeilor incercate de infertilitate treci printr-o perioada foarte dificila, o perioada de frustrare, schimbare si reorientare.Pana nu te impaci cu tine si nu te intelegi, nu poti merge cu sufletul deschis inainte.Trebuie sa fii sicera cu tine pentru a putea merge inainte cu sufletul deschis.
Copii nostrii nu sunt carne din carnea noastra dar sunt suflet din sufletul nostru , iar noi suntem MAMA si TATA ,unici si adevarati.A fi parinte nu inseamna sa concepi un copil ci sa-i dai viata unui copil.Viata inseamna iubire, familie, siguranta,viitor.
Eu iti doresc mult succes dar ai nevoie de "doliul" prin care trece orice femeie cu diagnostic de infertilitate.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Anca Wish spune:
Pogonici, nu cred ca ai nevoie de vorbe dulci. Cred ca ai nevoie de cineva care sa-ti arate ca pornesti la drum ca si cum ai fi fortzata sa faci asta. Sau, cel putin, asa reiese din randurile tale. Si cred ca asta e, de fapt, prietenia. Sa-i arati celuilalt ca nu gandeste tocmai in regula. Poate ca tu simti si gandesti bine, dar ce scrii nu e ok.
Daca ii vei spune unei mame care a adoptat ca acel copil nu e al ei, s-ar putea sa nu auzi de la ea cuvinte dulci. Pui prea mare accent pe sange din sangele nostru si pe proprii nostri copii.
Dupa ce iti vei aduce micutul acasa, vei vedea ca mintea ta aproape ca va "produce" momentul nasterii. 30 de minute, intr-o zi, in parc, i-am povestit uneia despre cum am nascut-o pe Dana si cat timp am alaptat-o
. A venit din mie asta, cel mai firesc posibil.
Te pregatesti sa devii mamica, asa cum scrie si in semnatura ta. Nu te gandi la drumul lung (stii tu cu siguranta ca va fi lung?), gandeste-te la cat de implinita vei fi la capatul lui.
Nu te cert si nici nu te cicalesc(cine sunt eu ca s-o fac??). Suntem aici ca sa ne sustinem si sa ne ajutam.
Cuvinte dulci iti voi scrie cand vei fi increzatoare, optimista, nerabdatoare, fericita sau cand iti vei aduce puiul acasa.
Anca Wish spune:
Pogonici
Si inca ceva, ca sa vezi ca nu esti singura.
O poveste asemanatoare am avut si eu: investigatii, interventii chirurgicale, tratamente, inseminari artificiale, FIV...timp de 7 ani nu a fost luna sa nu inghit cate ceva. Tot ce citeam pe net naturist + toate tampeniile pe care le primeam de la dr.
Intrebarea legitima e: daca ramaneai gravida mai adoptai? Sunt cinstita si-ti spun ca nu cred. Aveam sufletul bolnav (si nu numai sufletul...). Dar am pornit la drum (la adoptie ma refer) cu teama de necunoscut, dar cu o mare daruire, nerabdare.
La vreo 2 luni dupa ce mi-am adus puiul acasa, butonam telecomanda tv si pe un post de televiziune era o emisiune despre fertilitate. Am trecut peste. Am facut-o inconstient si mi-am dat seama dupa cateva minute. Am zambit. Ma vindecasem. Uitasem. Aveam sufletul plin de dragoste pentru copilul MEU.
Intelegi??? Nu esti singura. Inceteaza sa te vezi ca pe o victima. Priveste-te ca pe o altfel de femeie, dar care intr-o zi va fi mama ca toate celelalte femei de pe lumea asta.
Mariaa spune:
recunosc, pe mine m-a impresionat poastarea lui pogonici
...atat de tare incat azi m-am dus in urma de la intrarea mea pe adoptii si pana am intalnit-o pe Alexandra. am revazut fotografiile de la primele intalniri cand aveam senzatia ca o cunosc de-o viata si doamne, cate aveam sa invatam de atunci alaturi de ea...deci azi am avut program de boceala :D
in curand se face un an de cand Alexandra a intrat in viata noastra si nu incetez sa ma minunez ce am devenit noi datorita ei, cate ii datoram noi ei...in scurt timp ii scoatem certificatul de nastere schimbat si realizez parca abia acuma ce 'nebunie' am facut...
pogonici , fetele au dreptate, se simte ca nu ai trecut complet de doliul sufletesc prin care toate trecem la un moment dat. asta nu inseamna ca nu trebuie sa depui dosarul, din contra! timpul le vindeca pe toate, ai sa intelegi la final. si va trece exact atata timp cat vei avea nevoie sa-ti vindeci sufletul, pana cand iti vei intalni sufletul pereche!
odata am auzit undeva o intrebare pertinenta:
-vrei sa fii insarcinata sau vrei sa fii mama?!
da-ti singura raspunsul si vei stii ce sa faci 
eu cred ca daca ai deschis 'usa' adoptiei, ii vei cuprinde treptat tainele si la momentul potrivit vei fi o mama extraordinara pentru puiul tau
- mami, vrei sa te fac fericire?! 
sabineta spune:
Plang si s-ar putea sa nu fiu foarte coerenta. Am intrat sa va povestesc o tragedie. O mamica adoptiva de 32 de ani a murit. Nu era membra a forumului, nu o cunoasteti. Dar va povestesc acum despre ea pentru ca m-a impresionat atat de mult sacrificiul ei, puterea de daruire...
A murit de cancer. Un cancer galopant care a terminat-o in doar cateva luni. Asta si pentru ca, la un moment dat, a fost operata pentru niste chisturi/fibroame, nimeni nu mai stie exact, si nu i-au facut histerectomie.
Ea stia de cateva luni ca are cancer. Doar ea, nu a spus nimanui. Saptamana trecuta a fost la doctor, a aflat ca mai are cateva zile de trait si tot nu a spus nimanui. Si-a cumparat singura tot ce trebuia pentru inmormantare, a inscris copilul de 2 ani la cresa, le-a spus prietenelor, ca in gluma, cu ce sa o imbrace, a facut curatenie in casa etc
Vineri s-a internat si sambata a murit in bratele sotului ei. Tot timpul nu s-a gandit decat la copil. Un baietel pe care l-a salvat de la abandon. Sotul ei l-a recunoscut si l-au luat acasa la doar 3 zile. Dupa ani si ani de stimulari si inseminari. Nu a mai apucat sa-l adopte si ea. Nu era al ei in acte, dar era al ei in suflet si in fata lui Dumnezeu.
Dumnezeu s-o ierte!
Anca Wish spune:
Sabineta, ce trist, ce nedrept
Dumnezeu s-o ierte!
Mariaa spune:
Sabineta,
Dumnezeu s-o odihneasca!
Multa putere tatalui sa duca visele mamei pentru copilul lor, la implinire
- mami, vrei sa te fac fericire?!
SoriLea spune:
Salutaree....
Intru si eu dupa mai mult timp sa vad ce mai e nou pe aici si cand colo dau tot peste durere
sincere condoleante si putere sotului (baietelul e ff mic, nu-si v-a aminti de buna lui mama) sa treaca peste aceasta crunta durere
Vineri dupa amiaza, dupa 8 zile de chin, mi-a murit un nepot de 24 de ani (electrocutat, arsuri pe 80% din suprafata corporala ). Singurul copil al familiei . S-au zbatut ff mult parintii ca sa-l tina in viata, s-a ajuns la interventii de grad inalt ca sa-l trimita in Austria. Si au reusit. Joi trebuia trimis cu avionul, dar a avut o defectiune si l-au amanat pana vineri, dar cand sa ajunga la aeroport s-a stins Nu a mai avut puterea sa lupte. Parintii sunt sfasiati de durere. maine il inmormanteaza.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA
Imi pare rau ca am inceput asa trist, dar sufletul meu plange intr-una de cand s-a intamplat tragedia. Si ma gandesc mereu, cata putere le trebuie acestor parinti ca sa-si duca viata mai departe??? Nimic nu-i mai greu pe lumea asta ca atunci cand iti ingropi copilasul
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - 
Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT 
(11 MAI 2009)
http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png
http://picasaweb.google.com/sorilea73
Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
SoriLea spune:
Vreau sa urez bun venit noilor aspirante Pogonici 1977, jasmine30, alinamolnar si sa le urez un drum cat mai scurt catre puiutii lor.
AncaWish , ce face Danuta? Nu ai mai intrat de muuult timp.
Carmenuia f e l i c i t a r i i i i i, ma bucur ca ati ajuns la final. Multe bucurii si fericire cat cuprinde
Sabineta . Ce mai faci, ce-ti ami face flacaul? si pt celelalte fete Manuelita, ASI, Mariaa , dar si celor care scriu din ce in ce mai rar
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)
http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png
http://picasaweb.google.com/sorilea73
Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
SoriLea spune:
Liliana Csaki am vazut ca ai scris, dar nu vad ce ai scris
Pt tn am ceva pus deoparte vesnic si tu stii asta. N-o sa am niciodata suficiente cuvinte sa-ti multumesc pt ce ai facut pt mn
Ce-ti mai fac comorile? Nu ai mai intrat nici tu de muuult timp sa ne spui ce mai fac, cum cresc si sa ne pui si cateva pozici.
Te mai astept cu drag pe aici
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)
http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png
http://picasaweb.google.com/sorilea73
Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois