inselata si eu ??

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns emilia.m spune:

Citat:
citat din mesajul lui escu

Citat:
citat din mesajul lui sieulafel

Citat:
citat din mesajul lui escu

A te razbuna pe doamna X este ca un fel de razbunare ca magarul pe sat. Cauza se afla in relatia ta cu sotul tau. Sa te cobori la un nivel atat de jos acum, te va indeparta si mai mult de el.Definitiv. Si nu in ultima instanta ii va apropia mai tare pe ei. Ii va da lui confirmarea ca este o victima, ca are dreptate sa incerce sa se elibereze din starea de "control si privare de libertate" in care se afla. Incearca sa vezi viata din punctul lui de vedere. Se spune ca nu poti judeca un om pana nu mergi un kilometru in pantofii lui.
Daca in momentul asta sensibil tu il vei intelege, daca acum te vei comporta ca un prieten si nu ca un dusman, ai toate sansele sa-l castigi pentru totdeauna.
Lasa-l sa-si consume aventura. Desprinde-te de el sexual si incearca sa-ti revii la starea ta de femeie frumoasa, fermecatoare, pe care ar dori-o oricine dar nu o poate avea pe deplin in orice conditii.
Atunci ar intelege ce are de pierdut si abia atunci ar incepe sa aprecieze omul de langa el.
Pana la urma casnicia nu este decat o relatie liber consimtita in fiecare zi, nu o lasa sa se transforme intr-una de "un leu intrarea - o suta scaparea".
Referitor la intrebarea ta, cat dureaza durerea? Dureaza atata timp cat o lasi tu sa te cuprinda. Incearca sa vezi partea plina a paharului. Nu te mai gandi la tine ca la o victima. Nu esti o victima. Viata ti-a dat o sansa, aceea de a intelege la timp pe cine ai si pe cine doresti sa ai in dreapta ta.


multumesc. tare frumos ai scris.

asta imi reproseaza cumva si el acum... ca nu sunt langa el...
pai cum mama-ma-sii sa fiu langa el cand eu insami sunt intr-un ocean de durere...
da. as fi langa el daca mi-ar recunoaste. da. as fi langa el daca ar inceta telefoanele. da, as fi langa el daca ar renunta la telefonul cu cartela...
vreau din tot sufletul sa trecem mai departe.
cred ca orice om merita o a doua sansa in viata... i-as da-o si lui... dar nu recunoaste nimic!!!! iar ce se intampla dincolo de vorbele lui frumoase nu ma linisteste nicidecum...

Off doamne. Te inteleg atat de bine. Ti-am spus ca am trecut si eu in viata mea pe acolo. Te-ai fixat pe recunoasterea asta. Nu e importanta, ia-o ca pe un lucru deja inteles. Lasa-i o portita de scapare. Nu va bateti in orgolii. Cine are dreptate in momentul asta chiar nu conteaza. Daca este dispus sa considere sansa de reconciliere oferita da-i timp si spatiu sa te recucereasca. Cu sau fara telefon cu cartela.


escu... si eu am fost in viata mea pe acolo. De-aia spun: greseala RECUNOSCUTA e pe jumatate iertata si pe sfert uitata. Ex-ul meu n-a recunoscut desi dovezile erau multe si clare si i le-am aruncat in fata. N-ar fi recunoscut nici daca-l prindeam "cu dansa'n-transa" ma scuzati! Si m-am facut ca-l cred si l-am prins din nou cu aceleasi faze cam un an mai tarziu.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ErikaM spune:

Si eu sunt de acord, dar trebuie sa recunoastem ca si noi femeile contribuim la decizia lor de a ne insela. Niciun barbat nu pleaca de prea mult bine.
In acelasi timp, nu trebuie sa exageram sau sa fim perfectiunea intruchipata pt. ca ne-am transforma, asa cum un renumit psiholog spunea "in cuierul de la usa" care isi face datoria, e mereu in locul stiut la momentul cand ai nevoie de el si..atat.. ajungi sa nu mai realizezi ca el exista, acolo, in spatele usii...
Din cand in cand trebuie sa facem mai mult decat "datoria'..sa stim sa surprindem...sa creem surpriza..emotia...sa stim sa facem fiecare zi deosebita de celelalte de pana acum!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emilia.m spune:

Citat:
citat din mesajul lui sieulafel
offfff.
sincera sa fiu... ma mai gandesc la copilul cel mare.
a simtit ca este ceva in neregula ba chiar m-a intrebat direct daca vrem sa divortam... l-am intrebat ce parere are si mi-a spus ca ar muri daca nu am mai sta toti 4 in aceeasi casa.

N-ar muri. Ar suferi poate socul despartirii parintilor dar vazandu-te linistita i-ar trece. Unui copil ii e bine daca parintilor lui le e bine. Impreuna sau separat.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina023 spune:

Ba eu cred ca barbatii pleaca si de prea mult bine! Barbatii sunt in natura lor vanatori! Daca femeia li se ofera pe tava, ii rasfata si-i menajeaza permanent, li se uraste cu binele, garantat! Au nevoie sa simta mirosul prazii, sa fie provocati, sa fie tinuti in sah, sa stie ca pot pierde, sa le fie starnit spiritul ancestral de vanatori. Un barbat tinut in palme permanent se va plictisi si va cauta adrenalina in alta parte. Adrenalina asta de care au ei nevoie!

Ma dau exemplu pentru ca situatia mea o cunosc cel mai bine, nu ca ar fi cea mai graitoare. La inceputul si in prima parte a relatiei mele cu sotul, ma daruisem toata, trup si suflet. Ii aratam, ii demonstram, il alintam si ii ofeream absolut tot ce eram eu capabila atunci. In sensul bun, evident! Tzu! Nu bun! E mult mai fain acum cand ii arat ca il iubesc si il rasfat...dar nu cu orice pret!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Siluan, randunel de pe DC, are nevoie de ajutorul nostru pentru a trai! Nu-l refuzati!!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Citat:
citat din mesajul lui ErikaM

Si eu sunt de acord, dar trebuie sa recunoastem ca si noi femeile contribuim la decizia lor de a ne insela. Niciun barbat nu pleaca de prea mult bine.
In acelasi timp, nu trebuie sa exageram sau sa fim perfectiunea intruchipata pt. ca ne-am transforma, asa cum un renumit psiholog spunea "in cuierul de la usa" care isi face datoria, e mereu in locul stiut la momentul cand ai nevoie de el si..atat.. ajungi sa nu mai realizezi ca el exista, acolo, in spatele usii...
Din cand in cand trebuie sa facem mai mult decat "datoria'..sa stim sa surprindem...sa creem surpriza..emotia...sa stim sa facem fiecare zi deosebita de celelalte de pana acum!

Erika


Aiurea.

Eu sunt curioasa daca sotii astia au venit intai la sotii si le-au zis ce-i doare de fapt ... sau au plecat direct in alinari cine stie in baza caror frustrari



Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns absoluta spune:

Sieulafel ne poti spune te rog de ce dormiti in camere separate?
De ce nu incercati sa va apropiati din nou? stiu ca doare, insa trebuie sa iei o hotarare. Ori folosesti buretul ori pui punct. Sfatul meu este sa nu pui punct. Hai te rog incearca sa-l ierti, incearca sa nu mai fii suspicioasa din orice si dormiti in acelasi pat. Iubiti-va din nou !
Arata-i ca il iubesti si poate "idiotul'' realizeaza ce greseala face!!!


P.S. scuze ca l-am facut idiot, dar asa mi-a venit sa il numesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ErikaM spune:

Sunt convinsa ca au avut reprosuri, in stilul lor caracteristic (gesturi, mimica etc), nu ca noi cu tonul ridicat, din aceasta cauza nici nu-i luam in seama!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ErikaM spune:

Raspunsul a fost pt. Mamagiuliei..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Citat:
citat din mesajul lui sieulafel

buna. pentru inceput o intrebare pentru fetele care au trecut prin asa ceva.... cat dureaza durerea asta imensa??

6 luni-1 an, in medie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emilia.m spune:

Citat:
citat din mesajul lui andreeaben

Intr-adevar divortul este ingrozitor de greu de depasit si traumatizant pentru copii.Recurgi la el cand toate variantele au fost epuizate.Eu am recurs atunci cand mi-a ajuns cutitul la os...mana in gat(la propriu chiar)Vine acel moment cand,chiar stii ca e singura solutie.



andreeaben

Si eu la fel m-am despartit, cand mi-a ajuns cutitul la os (mana in gat la propriu) si am decis ca asa nu se mai poate si ca din toate punctele de vedere acel moment e rascrucea, ca din clipa aceea incolo nu se mai poate sa mergem impreuna inainte, ci numai separat, fiecare pe drumul sau. Dar mi-e mult mai bine fara el. Infinit mai bine. Si am ramas prieteni. Culmea, acum chiar ne intelegem ok. Nu eram facuti sa fim impreuna. Asta e concluzia mea.
Eu sunt si genul de persoana care nu poate sa se desparta usor, din orice. La mine, ca sa renunt, trebuie sa se intample lucruri serioase pt ca ma atasez mult.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Mergi la inceput