ajutor pentru o mamica vitrega

Sabina spune:

nu m-as increde in observatiile educatoarelor din romania, no offence....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Fomalhauti spune:

Ar mai fi foarte multe de scris....

Mai vreau sa iti atrag atentia ca exista anumite persoane care au un interes financiar sa iti sprijine diferite demersuri si unii nu se dau inapoi de la nimic atunci cand e vorba sa castige un ban (mai ales cu criza asta). E vorba de avocata, care iti poate spune "Da, vai, copilul e batut, hai sa incepem un proces..." Si ar putea fi vorba si de psihologul care te cheama pe tine separat, pe sot separat, iti explica si ca trebuie sa vina si mama copilului si copilul de nenumarate ori pe saptamana...

Poate ai citit pe forum discutii despre vaccinuri. Unele mame refuza sa le faca. Tot asa, unele mame ar putea refuza sa duca un copil la psiholog sau psihiatru fiindca ar putea da impresia copilului ca "este nebun", este altfel decat ceilalti...Este un punct de vedere. Asa cum este si celalalt punct de vedere: daca are ceva copilul, cu cat incepe tratamentul mai repede, cu atat mai bine. Si totusi nu poti decide. Dar acum chiar poti sa astepti parerea educatoarei - sa o ASTEPTI, nu sa o ceri. Daca lucrurile sunt atat de evidente cum ti se par tie, parerea ei nu va intarzia.

Fomalhauti spune:

Sabina, nu te-ai increde in observatiile educatoarelor....Dar de ce te-ai increde in cele ale psihologilor sau medicilor?

Iata, Ony...Sabina nu s-ar increde in educatoare, altcineva nu s-ar increde in psihologi (nu vreau sa scriu ca eu as fi aceea...), alta mama nu se increde in medici. Alta ar sari in sus "Vai, cum sa nu ai incredere in...." Ei, bine, parintii decid pentru copiii lor, asta e, nu exista alta varianta. Nu pot sa fac referendum national si nici macar pe forum daca sa am sau sa nu am incredere intr-o anume persoana sau intr-o anume categorie. Eu decid pentru copiii mei, Sabina pentru ai ei, fosta sotie a sotului tau pentru copilul ei si tu vei decide pentru copilul tau. Tu nu decizi nici pentru copilul meu (mamaaaa, daca il prinzi pe cel de 4 ani in parc, cand e obosit rau.....), nici pentru al Sabinei, nici pentru fiul tau vitreg. Poate cuvantul "mama" ar trebui sa ramana de sine statator, fara notiuni ca mama vitrega si mama soacra....

Ony2k2 spune:

Draga Jasmine, refuz sa-ti mai raspund pentru simplul motiv ca nu am intrat aici ca sa ma cert iar tonul tau de superioritate si faptul ca nu-mi citesti exact postarile ma face sa realizez ca doar cauti motiv de galceava.
Iti multumesc totusi ca mi-ai impartasit din gandurile tale si ti-ai luat din timpul tau ca sa ma ajuti in problema mea. Incearca pe viitor insa sa fi mai dimplomata si sa nu sari imediat la gatul celor care indraznesc sa nu-ti impartaseasca opiniile.

Ony2k2 spune:

Am sa incerc sa va raspund pe rand:

KJ74 te inseli. Incerc sa nu vorbesc aproape de loc cu sotul meu de fosta si imi spun opinia doar daca ma intreaba si atunci pe cat se poate de neutru. Sa vorbesc intr-una despre ea sau despre oricare alta femeie ar insemna in acceptiunea mea sa stric intimitatea cuplului nostru in care suntem doar noi doi. El se enerveaza cu ea iar eu incerc sa-l linistesc sau sa schimb subiectul. E si spre interesul meu si al casniciei mele ca ei doi sa inteleaga si sa nu mai existe frictiunile astea si sa se concentreze pe copil. nu e placut ca de fiecare data cand se duce sa-l ia sa vina nervos jumatate de zi 'ca uite ce a mai facut X si ce a zis'
Cat despre varianta mamei, nu am venit aici la un proces sau sa strang sustinatori. Si daca voi toate ati spune ca ce tare sunt eu si ce bine fac, asta nu mi-ar usura situatia acasa. Nu, imi pare rau sa-ti spun, nu esti atat de importanta cat sa am nevoie de parerea ta buna. Iar mama...ar fi o bucurie daca ar intra poate ar mai trage-o cineva de maneca. Ar fi prima reactie din partea ei cum ca i-ar pasa de copilul ala.

Bebe Beca, multumesc de sustinere. Am retinut datele trimise de tine. poate or sa ne ajute.

Ayla, mai mult decat copilul, mult mai mult de fapt am fost eu ca sa ma invete cum sa ma comport cu el mai ales ca asa cum am spus la inceput am fost foarte foarte speriata de reactiile lui. De exemplu desi incercam sa ma port frumos cu el daca il mangaiam se ferea si pe mine ma facuse sa-mi fie frica. Doctorita mi-a spus sa insist si sa-l mangai mereu, chiar si cand doarme iar rezultatele nu au intarziat sa apara. M-a mai invatat ca atunci cand ii interzic ceva sa nu-i spun simplu "nu" ci sa stau sa-i explic de ce nu e bine chiar daca pare ca nu e atent.
In fine, o gramada de lucruri care par minore dar care in relatia noastra au adus schimbari in bine.

Formalhauti, Doamne fereste, nu ma supar pentru ca ce imi spui tu. Pe mine m-au deranjat in trecut anumite formulari si tonuri de superioritate astfel sunt destul de matura sa accept o opinie diferita si sa ma gandesc la ea daca mi se comunica intr-un mod decent.
Da, probabil ca ar trebui sa incetez sa mai fiu atat de implicata, adica sa iau o gura de aer rece dar sa nu fiu indiferenta.

Ce ma sperie pe mine insa si aici am nevoie de solutii practice este faptul ca mereu cand e la noi sotul mai trebuie sa plece o ora,doua iar eu daca il apuca criza de nervi sau se supara efectiv nu stiu ce sa fac. Nu stie nici sotul si stam ore in sir si-l ducem in parc sau il plimba cu masina....
Ce sa fac in asemenea momente?
Psiholoaga mi-a spus mereu de ce sa fac dupa ce crizele trec dar eu ce fac in timpul lor? Atunci cand urla cat poate si se loveste sau ma loveste pe mine?

Despre subiectul gradinita, aici m-am referit la faptul ca as vrea sa-l ducem in zilele noastre in jurul gradinitei nu sa vorbesc eu cu educatoarea. Nu m-as baga la asa ceva, acolo va fi sotul. Ne gandeam ca daca va fi obisnuit cu locatia nu va reactiona atata de urat desi ne e cumplit de frica.

Da, probabil ca daca va observa ceva ciudat educatoarea va anunta familia. Procedura este ca daca constata ca cel mic nu este apt pentru gradinita sau are anumite probleme cheama psihologul asignat si daca acesta considera ca cel mic nu e ok va face un raport si-l va recomanda pentru o gradinita speciala. Ceea ce nu e de dorit.
Nu cred ca asta se va intampla pentru ca mama a decis sa-l duca doar cateva ore. O sa manance acasa, o sa-l duca la gradinita sa se joace iar inainte de masa de pranz o sa-l aduca acasa. Tatal din nou desi vrea ca cel mic sa se duca program intreg nu poate sa aiba nici un cuvant de spus.

Am mai scris, nu sunt mama lui dar imi pasa pentru el si pentru ca o sa am si eu un copil. Cele care spun sa ma axez pe asta ar trebui sa realizeze ca exact asta fac. Voi ati lasat un copil cu aceste crize de violenta langa bebelusul vostru cand pe mine ca om mare ma sperie de nu mai stiu de mine aceste apucaturi?

Da, il iubesc si-l dragalesc cand vine la noi si am spus, se vede diferenta clara. incepe sa se deschida, capata mai multa incredere in el, devine mai ascultator. Dar ce facem cu restul?

Jasmin012 spune:

Nu am sarit deloc la gatul tau, ci tu ai interpretat asa fiindca nu ti-a placut ce ti s-a scris.
Tonul de superioritate l-ai avut tu cand ai pretins ca ai ras la postul meu (oi fi ras tu, dar nu era rasul tau), iarasi doar pentru ca nu-ti convine adevarul.
Posturile mele sunt aici si stau marturie ca nu am chef nici de nici o galceava. Orice le citeste poate sa vada ca nu ti-am adus nici o jignire si ca cea care s-a aprins esti tu.
Iei totul mult prea personal, ceea ce ma face sa indoiesc foarte tare de bunele tale intentii.

Si am fost prea diplomata cu tine si n-ai inteles nimic. Daca ti-am raspuns mai clar iar n-ai inteles nimic. De fapt continui sa nu intelegi nimic desi ti se explica multe lucruri nu de catre mine, ci de toata lumea. Asta ma face sa ma gandesc la motivul real al subiectului inceput de tine. Pot sa trag concluzia ca l-ai scris nu ca sa ceri opinii si ajutor ci ca sa convingi lumea ca tu esti buna si ca ai motive intemeiate sa smulgi copilul unei femei rele si sa gasesti scuze si metode de a face asta.

Ti-am scris asta ca sa nu ramai cramponata in ideea ca am ceva cu tine, cum de altfel nu are nimeni nimic cu tine pentru ca nu te cunoastem. Nu cunoastem decat varianta ta. Culmea e ca la inceput eu chiar te-am crezut.
Te rog sa nu te mai obosesti sa-mi raspunzi mie, ignora-ma asa cum voi face si eu tine de acum incolo.
Dar tine cont de parerile celorlalti, asta ca sa dovedesti ca esti in continuare bine-intentionata si ca intr-adevar te gandesti la binele copilului. Mie deja mi-ai dovedit... din plin.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Ony2k2 spune:

Dragele mele, doar mamele decid?????

Nu am vazut pe nimeni sa precizeze cuvantul tata..... nu-i mai excludeti asa. Eu inteleg ca mama e mama, dar nu ati facut copii singure. Si tatal ar trebui sa aiba un cuvant de spusm divortat sau nu sau doar trebuie sa va plateasca pensia alimentara in caz de divort si sa nu mai deranjeze?

Parintii decid in cazul copilului si in cazul meu, pentru ca tatal nu a avut cu cine discuta s-a sfatuit cu sotia lui, respectiv cu mine.

Am mai pus intrebarea dar nu mi-a raspuns nimeni.

Daca in loc de trei psihologi am fi fost la trei hematologi si toti trei ar fi spus ca sunt sanse mari ca micutul sa aiba o boala care sa-i puna viata in pericol iar mama ar fi refuzat rotund sa-l mai duca la doctor, m-ati fi sfatuit si atunci pe mine si pe tata sa lasam totul la latitudinea mamei?

Inlocuiti in ecuatie spectru autist cu alt tip de boala, una fizica grava.

Sabina spune:

mama are o idee foparte buna, sa duca copilul doar cateva ore la gradinita.
Dupa amiaza nu se face nicio activitate educationala, nu are sens, pt socializare cele cateva ore inainte de pranz sunt arhisuficiente.
Gradinita trebuie sa fie un loc unde copilul sa se simta bine printre alti copii.
Nu sa "invete" ceva.
Noi asa am am facut cu fetita, e o soltuie foarte ok, deci aici chiar gandeste f bine mama copilului.

fata mea cea mare e un copil precoce. Din aceasta cauza am avut mari probleme cu crizele de violenta. Inteligenta ei emotionala se batea cap in cap cu cealalta, de acolo extrem de multe frustrari pe care si le refula violent.
In timpul crizei trebuie sa-=ti pastrezi calmul, sa ii spui mereu ca te doare, ca il intelegi ca e suparat, sa ii spui ca is pe el l-ar durea daca cineva ar da in el, trebuie sa incerci sa comunici foarte mult daca iti prmite, daca vezi o portita deschisa.
Uneori la noi portita era inchisa si trebuia sa ma indepartez de ea.
Pe masura ce a crescut, crizele s-au rarit pana la disparitia completa. Insa apogeul a fost intre 4 si 6 ani.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Ony2k2 spune:

Da, la partea cu gradinita e posibil sa ai dreptate la inceput dar sotul meu se gandea ca acolo ar invata sa manance singur vazandu-i pe ceilalti copii.
La noi in week-end incepe uneori sa manance singur mai ales daca ii asezam farfuria in fata si noi mai zabovim si nu incepem imediat sa-i dam de mancare.
Se gandea sa-l ia dupa masa de pranz nu inainte. Cat despre somn el face foarte urat cand trebuie sa se duca sa doarma desi i se inchid ochii. Tot asa, se gandea ca poate cu ceilalti copii ar proceda altfel.

Cam cat durau la voi crizele astea? La noi dureaza cateva ore. Se intampla sa se si loveasca pe ea sau sa te loveasca pe tine? la noi mai merge si da cu piciorul in perete sau isi da palme peste fata sau isi baga mainile pe gat pana vomita.

Iarta-ma, dar ma linisteste faptul ca si fetita ta facea asa.

Inteleg deci ca situatia poate continua lejer pana pe la 6 ani.

denizel spune:

Doamne, ce subiect ingrozitor de trist :((((

Parerea mea este ca e vorba despre un copil normal, dar foarte, foarte traumatizat :(.
Atata timp cat tatal se intoarce de la casa mamei foarte nervos (si are nevoie de jumate de zi de dragaleli ca sa isi revina...), inseamna ca acel copilas asista la anumite scene, nu ma mir ca saracutul de el are crize de furie, loveste, se loveste etc.

Iar vinovat de starea in care e copilul acum este si tatal, nu numai mama. Absolut.
Probabil ca problemele dintre ei au aparut de cand copilul era foarte mic, atata timp cat, la cei 4 ani ai copilului, tatal e deja divortat si recasatorit.
Si, de cand se stie el, copilasul a asistat la scene urate intre parinti, la scandaluri, la lipsa a armoniei, deci nu e de mirare ca e dat complet peste cap.
Mie mi-a deveneit clar, amandoi si-au vazut de supararea si neintelegerile lor si mai putin s-au gandit la suferinta copilului.


Am tot mai mult impresia ca tatal se foloseste de copil pentru a se razbuna pe fosta sotie.
Iar fosta sotie, innebunita de gandul ca i s-ar putea lua copilul, se poarta ca un om disperat, face scandal la fiecare vizita etc.
Nu m-as mira ca mamei sa-i spuna tatal ce mama minunata ar fi acutala sotie, oamenii sunt in stare de cele mai mari cruzimi atunci cand dragostea s-a dus...


Ony2k2, chiar daca initial nu am gandit asa, parerea mea de acum este ca te implici mult si neinspirat in viata acestui copilas.
Il influentezi si pe sotul tau, care, uite, vrea acum sa obtina copilul, probabil, ca sa o termine definitiv pe fosta sotie.

Iti este usor sa fii calma si relaxata cu copiulul, atata timp cat ai langa tine un barbat care te admira si te iubeste foarte mult.
Fosta lui sotie nu e nici admirata, nici iubita, ba inca, i se spune ca a nenorocit copilul si ca nu merita sa aiba acest copil...


Lasati-o in pace, lasati-o sa se linisteasca (cred ca e foarte greu pt. o mama sa isi dea 2 zile copilasul de 4 ani unei femei despre care sotul ii spune ca e de o mie de ori mai grozava si mai competenta decat ea), ajutati-o sa se linisteasca (ma intreb, totusi, cum?!...) si nu o mai hartuiti atata pe biata femeie.


A, e hilar sa te legi de faptul ca baietelul nu voia sa fie mangaiat si se ferea si sa pui asta tot pe seama mamei.
Orice copil normal face asta, nu e un gest inspirat sa te repezi sa mangai sau sa pupi un copil de indata ce il vezi.
Trebuie intai sa il intrebi daca iti permite, sa il lasi sa se obisnuiasca cu tine etc.


Inchei cu: relaxati-va, scoateti-va de pe cap aurele de perfectiune si puneti-va putin si in pielea amaratei aleia.




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.