ajutor pentru o mamica vitrega
Raspunsuri - Pagina 7
Ony2k2 spune:
Jasmin, nu astept sa-mi spuneti sa iau copilul, nu astept confirmari, astept pareri de la cele care aveti un copil al vostru si care puteti fi impartiale. Chiar daca sunt unele lucruri care nu imi convin nu am cerut parerile ca sa fiu ridicata in slavi ci tocmai, ca sa fiu trasa de mana daca gresesc.
E vorba de psihicul unui copil, daca greseti nu poti sa spui "sorry" o iau de la capat. Ce se intampla acum il poate afecta pentru mult, mult timp de acum inainte si din cauza asta nu ma simt prea mandra sa intreb si sa accept ca pot gresi.
Stiu ca din ce am scris se pare ca eu il imping pe tata de la spate dar nu e asa. El are nevoie de mai mult timp ca sa accepte ca sunt probleme cu copilul lui si mai ales sa depaseasca anumite traume pentru ca niciodata nu isi imagina ca va ajunge in situatia asta si pentru ca oricat de fericiti am fi noi impreuna, ce s-a intamplat cu fosta sotie a lasat urme asupra lui de care trebuie sa se vindece dar asta necesita timp.
Nu te gandi ca fosta sotie a fost asaltata de noi sa mearga la doctor. Initial sotul meu a discutat despre faptul ca e ingrijorat de cel mic si ca a gasit un psiholog bun si ca vea sa mearga cu el la doctor. A informat-o de data si ora programarii. Nu a venit. S-a dus la ea acasa si i-a facut copie dupa observatiile doctoritei si a rugat-o sa mearga si ea separat sa discute ca el sigur va mai merge ca sa-si lamureasca anumite aspecte. Nu a vrut ( financiar platea sotul). La sfatul doctoritei, eu si sotul am mers separat pentru evaluare si pentru a ne invata cum sa ne comportam cu cel mic si ne-a zis sa lasam mama o perioada mai mare de timp ca sa "digere" ideea.
Au trecut doua luni iar copilul nu inregistra nici o imbunatatire. tatal a rugat mama sa faca ea un plan despre cum sa scape de pampers, cum sa-l faca sa manance singur, cum sa nu mai aiba biberoane noaptea ca si noi sa facem cand vine la noi ce face ea. Nu a vrut nici asta. A intrebat-o cum vede ea evolutia copilului si i-a zis clar ca se asteapta ca la gradinita sa se rezolve totul.
Bun, mama a fost lasata din nou in pace timp in care copilul a devenit din ce in ce mai greu de stapanit, a inceput sa-i spuna sotului "tac-tu" si o gramada de alte lucruri. Cand spun timp ma refer la alte cateva luni.
S-au acutizat problemele privind programul de vizita al copilului. mentionez ca in toate perioadele astea eu nu am discutat cu mama, sotul nu a deschis subiectul privind psiholoaga doar suna sa vada ce mananca copilul, ce mai zice, sa-i auda vocea. De regula o suna pe fosta soacra.
Fosta ne-a spus ca pleaca cu copilul in concediu si ca nu ni-l mai poate da in week-end-urile noastre. Sotul a trebuit sa mai plece si el in delegatie in week-end-ul care era al nostru, cert e ca se stransesera cateva saptamani in care copilul tot nu putea vizitat. intamplator a aflat ca cel mic e acasa si nua plecat deloc in concediu. Mama mintise.
Nu a facut scandal, a vorbit frumos cu ea si a apelat la faptul ca au fost atata timp impreuna si au impartit momente frumoase si ca nu vrea sa fie ca alte cupluri dupa divort, ca spera sa ramana prieteni.
A inceput cu reprosurile si tipetele. Psiholoaga era de fata si a auzit tot. Ne-a zis sa lasam din nou mama in pace si separat am avut o sedinta cu ea in care mi-a spus ca ea crede ca cel mic e batut si sa fiu mai atenta la vanatai si toate cele si sa vin de acum inainte regulat la sedinte ca sa ma invete sa fiu o mamica buna pentru cel mic. Asta a fost exprimarea.
la sfatul ei am limitat discutiile cu sotul referitoare la copil si la fosta sotie urmand sa se ocupe ea de asta in cadrul sedintelor de terapie. Mi-a spus ca dupa ce va constientiza ce se intampla sotu meu va fi foarte ranit si nu cumva sa prinda pica pe cei care i-au tot spus ca e ceva in neregula. Am discutat si cu mama lui si cu sora si toate am semi-inchis subiectul. Momentan doar incercam sa oferim cat mai multa dragoste ca cel mic sa se simta in siguranta cu noi. Dragostea e panaceul universal.
Dupa ce sotul meu a observat ca situatia cu micutul se agraveaza si ca si psiholoaga incepe sa ne sugereze sa facem ceva am consultat avocata de divort care ne-a invatat cum sa strangem probe ca sa le avem in cazul in care mama tot refuza sa coopereze in privinta copilului. Evident ca si ea ne-a spus ca cel mai bine ne intelegem cu mama dar daca nici asta nu merge? Noi incercam in continuare dar sincer, daca ati fi divortate si psihologul copilului v-ar spune ca parerea lui avizata e ca micutul este batut, voi cat ati mai taragana lucrurile???????
Nu am apucat sa va spun. In week-end-ul acesta sotul meu si mama au stabilit sa se intalneasca fata in fata si sa dicute ca doi oameni maturi, poate reuseste ceva. Tot asa avocata ne-a mai spus ca ar mai exista o cale de mijloc respetiv protectia copilului. Putem face o sesizare prin care sa cerem consult psihologic iar mama va fi silita sa mearga cu copilul la doctor. Se va face o ancheta si la ea acasa si la noi iar daca se considera ceva in neregula micutul va fi onligat trimis la tratament.
Mama nu este decazuta din drepturi dar este verificata periodic daca se tine de tratamentul copilului.
In urma a ceea ce am discutat cu voi mi se pare solutia cea mai ok. Adica nu iei copilul de la mama dar in acelasi timp esti si linistit ca micutul primeste ingrijirea de care are nevoie.
Ony2k2 spune:
Vroiam sa-mi cer scuze daca uneori sunt mai vehementa. Imi este tare greu in situatia asta si ma framant in continuu.
Sa fi mama vitrega e un rol foarte ingrat pentru ca vedeti si voi, ti se spune sa nu te bagi ca nu e ok dar pana una alta copilul iti vine in casa, te imbratiseaza, te atasezi de el ca doar nu esti de fier si totusi cand il vezi ca sufera sau intampina probleme nu poti sa te bagi pentru ca doar parintii au dreptul.
Imi este frica pentru ca sentimentele mele pentru el devin din ce in ce mai profunde. Nu pot sa compar cu sentimentele materne adevarate pentru ca nu am un copil al meu dar incepe sa fie ceva foarte foarte puternic. Din cauza asta mi se strange sufletul la gandul ca ar putea fi chinuit, la gandul ca poate nu are parte de tot ce e mai bun.
Oricat ar fi de greu, vreau sa fac ce e mai bine pentru copil si oricum o dam mi se pare ca deciziile nu pot fi luate in deplina cunostinta de cauza.
Copilul are probleme, asta e clar, nu poti sa stabilesti exact natura problemelor pentru ca nu poti duce sopilul suficient de des la psiholog, apare mama care din varii motive nu vrea sa duca copilul la psiholog. Ce sa faci? Daca silesti mama in instanta nu faci bine si provoci traume copilului ca-l desparti de mama dar daca il lasi intr-un mediu care ii face rau? Nici asa nu este bine.
Aveti idee cat e de frustranta situatia asta?
Jasmin012 spune:
Ony, tocmai ca e vorba de psihicul unui copil trebuie sa fii foarte discreta si retinuta. Copilul acela sufera si chiar daca tu consideri ca nu ai nimic de-a face cu asta realitatea este ca ai. Insistentele si vehementa ta, pe care singura ti-o recunosti, inrautatesc si mai tare lucrurile si situatia micutului. Chiar tu spui ca situatia lui s-a inrautatit.
E bine ca mama sa mearga cu el la doctor, dar singurul lucru de bun simt pe care l-ai putea face este sa te calmezi si sa-i lasi pe ei sa-si rezolve problemele.
Nu esti straina de problemele lor, chiar daca nu le-ai provocat tu. Poate ca nu ai avut de-a face cu divortul lor, dar in ochii copilasului si al mamei mai mult ca sigur esti vinovata. Iar colac peste pupaza mai apelezi si la avocati, medici, duci o lupta care nu va duce la nimic bun. Gandeste-tu si tu la efectul psihologic pe care il au actiunile tale.
Si cred ca inca nu stii la ce te inhami.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Marina spune:
eu imi mai exprim odata indignarea fata de psiholog si cred sincer ca ar trebui sa-l schimbati. Daca psihologul crede ca acel copil este maltratat trebuie sa ia masuri, sa sesizeze Protectia copilului. Nu tb sa te impinga pe tine sa iei masuri , mai ales stiind ca orice actiune a ta oricat de bine intentionata ar fi va fi primita cu ostilitate. Psihologul este neutru in toata povestea asta si cel mai in masura sa-si dea seama de nevoile copilului, sa declanseze procedura supravegherii temporare etc etc. Ceea ce face acel psiholog mi se pare total neprofesionist.
Ony2k2 spune:
marina, doctorul a spus ca din ce a vazut copilul parerea lui de peste 90% este ca e batut. Dar nu poate fi sigur pentru ca nu vede copilul suficient de des, cel mic nu are un program controlat de el cat sa-i vada reactiile.
Da, ne-am duce si la alt specialit dar asta ne-a fost recomandat. te rog mult, daca cunosti sau ai idee de cineva care ne-ar fi util in situatia asta sa-mi dai de stire si mergem si acolo.
jasmine, faptul ca la 2 luni o mai rogi pe mama copilului sa mearga la doctor nu mi se pare insistenta la disperare. Plus ca nici in ochii copilului nu o sa fiu eu vinovata de divort. Mama lui a inselat. Mama lui a fost data afara de la servici pentru ca se culca cu colegul. Colegele de servici ale mamei ei au trimis mailuri sotului meu sa aiba grija de copil pentru ca i-au vazut impreuna la petrecerile firmei si au indragit baiatul. Dupa ce si-a schimbat locul de munca, in timpul divortului sotul meu a mai fost contactat de sotia altui barbat pe care doamna nu-l lasa in pace. Plus mailurile ei catre altul.....hai sa nu intram in detalii. Fosta ar trebui sa fie suparata pe ea nu pe mine. Sau nu avea dreptul sa-si refaca viata sotul meu?
In rest hai sa excludem faptul ca eu si sotul am vrut la psiholog. Canderau casatoriti si toate lucrurile ok, de ce daca doi doctori i-au recomandat tratament ea nu a vrut sa duca copilul????? Nici macar atunci?????
Plus de asta, macar o secunda gandeste-te ca poate am dreptate si copilul este abuzat, daca tu in secunda asta din ce ti-am povestit imi spui ca 100% copilul e ok si ar trebui sa las lucrurile asa, iti promit ca eu te ascult si nu ma mai bag. dar poti spune asta cu siguranta?
Nu pot sa cred ca va ganditi la saraca mama, in loc sa vi se para suspect ca femeia refuza sa duca copilul undeva unde misterul ar putea fi elucidat. De ce nu face asta macar o singura data ca sa ne inchida gura????
Daca vorbesti cu un parinte care are copilul autist o sa vezi ca imediat ce apare suspiciunea de autism copilul trebuie de urgenta controlat si pus pe tratament altfel orice zi pierduta ii mareste handicapul. Tocmai, sfaturile primite de la cei care se confrunta cu chestia asta aufost ca prin orice mijloace copilul sa fie dus la specialist.
Daca copilul nu avea probleme emotionale ci avea o boala grava, sa spunem leucemie de exemplu ( Doamne fereste) m-ati fi sfatuit si atunci sa nu ma bag si sa astept daca mama ar fi refuzat doctorul dupa asa un diagnostic????? Nu inteleg de ce moartea emotionala nu este egala cu cea fizica.
Sunteti atatea mamici divortate pe aici.... cate dintre voi refuza concediul cu propriul copil??????? Cate dintre voi refuza sa mearga cu copilul la doctor? La cate dintre voi copii va urla si se prind cu mainile de balustrada pentru ca trebuie sa va vina inapoi in casa?????
Ok. Doctorul ales de noi e prost, spunti-mi despre alt doctor la care ma pot duce.
Cum sa nu ma bag jasmine, planuiesc sa raman insarcinata si in momentul de fata sunt lovita in somn de cel mic, cand are criza ma loveste, mi-a tasnit sangele din picior la o lovitura de-a lui. Am o cicatrice de 4 cm pe mana stanga de cateva luni pentru ca mi-a pus fierul de calcat pe mana, il apucasera supararile cand calcam. Spune-mi ce sa fac ca sa-mi aduc bebelusul acasa cand va fi cazul si sa nu-mi fie frica ca ceva se poate intampla ceva.
La cat de grijulii si de atente sunteti toate cu copii vostri sunt convinsa ca daca sotul si-ar aduce copilul din prima casnicie care se comporta asa in contact cu al vostru nu ati sta nici macar o secunda linistite.
Eu acum imi expun opiniile, sper sa nu o luati personal.
Jasmine, iti multumesc din suflet pentru ideile tale. Eu de regula le sustin pe ale mele si seara cand sunt singura dezbat si partea adversa. Cred ca asta vine de la zodie, sunt o persoana care 100% incearca sa fie impartiala si care cauta dreptate.
Ma rog in fiecare seara sa luam deciziile corecte si sa o ajute Doamne Doamne pe mamica lui sa-si gaseasca si ea drumul si linistea.
Ony2k2 spune:
Revin acum cu date din ultimul week-end.
Piticul a inceput sa vorbeasca mai mult. Nu prea intelegi mai nimic din ce spune dar noi ne facem ca am priceput totul si il intrebam mereu cate ceva. Pe cat posibil incercam sa-l facem sa vorbeasca cat mai mult si repetam corect cuvintele pe care el le pronunta gresit ( cate intelegem si noi)
Am observat ca e un mare hotoman. Spune "nu" daca il chem sa-l mangai dar vine imediat si se intinde ca sa fie dragalit si alintat. Eu il mangai cat sta si ii spun ca-l iubim mult si ca e un baietel tare minunat si destept.
Daca ma uit la el si-l intreb "cine e pisoiul meu iubit?" incepe sa bata din palme, sa tropaie si sa tipe " eu,eu, eu!"
Inca ceva, ieri m-am facut ca nu sunt atenta cand a cerut la olita si si-a dat singur jos pantalonasii si s-a asezat acolo. In rest la pranz a adormit repede dar cred ca a avut un cosmar pentru ca s-a trezit tipand si a stat tati cu el in brate sa=l linisteasca.
Ce ma bucura pe mine cel mai mult e ca a inceput sa faca propozitii/fraze si sunt sigura ca pronuntia se va indrepta destul de mult in timp.
ce mai vroiam sa va intreb, cum a fost prima zi de gradinita ? Papanasul nostru nu sta nici o secunda fara noi, mami sau bunica langa el. Imi e tare teama ca va face urat de tot in prima zi. Am vorbit cu sotul sa incepem sa trecem prin zona gradinitei cand il luam ca sa se mai obisnuiasca cu locul dar tot am mari emotii.
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ony2k2 jasmine, Plus ca nici in ochii copilului nu o sa fiu eu vinovata de divort. Mama lui a inselat. Mama lui a fost data afara de la servici pentru ca se culca cu colegul. |
poti sa-i explici asta unui copil de 4 ani?
Aici nu e vorba de mama, nu-i ia nimeni apararea. Asta nu intelegi tu. E vorba doar de un copil in viata caruia tu te bagi cu forta, incerci sa convingi lumea ca este maltratat si ca i se invinetesc mereu ochii. Vrei sa-ti reamintesc faptul ca mai sus ai spus ca sotul tau nu crede ca mama bate copilul?
Vii si ne spui o poveste despre cat de buna mama vitrega esti tu, vrei sa ne convingi ca exista mame vitrege bune, nu ca alea din povesti. Daca vrei sa fii o mama vitrega buna gandeste-te la binele copilului, nu cum sa te justifici pe tine si cum sa-l justifici pe sotul tau ca si-a prins sotia inselandu-l. Despre ce vorbim aici?
Nu pe noi trebuie sa ne convingi, ci pe tine insati.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Jasmin012 spune:
Imi pare rau ca am fost mai dura (parca ai zis ca vrei sa fii trasa de maneca daca gresesti), dar ajungem la niste divagatii care nu-si au rostul aici. Cum nu-si au rostul amanuntele de genul cine a inselat pe cine, ce a facut nu stiu cine, despre cat de ingrijorata esti pentru viitorul tau copil pentru ca te loveste cel mic (ma faci sa ma gandesc la povestea cu drobul de sare si referitor la asta am o intrebare: cand o sa ai propriul tau copil o sa dormiti toti 4 in acelasi pat? ca daca nu toate aceste supozitii ca te va lovi sunt inutile.)
Fa si tu exercitiu: imagineaza-ti ca faci un copil si ca din anumite motive divortati iar viitoarea sotie incepe sa-ti evalueze copilul si sa inventeze chestii: ba ca il bati de-l snopesti, ba ca e bolnav si ca nu-l duci la doctor (deci ca esti inconstienta si ca nu-l iubesti si il neglijezi). Cum te-ai simti? dar cum s-ar simti copilul tau?
Poti tu sa negi cat vrei: copilul nu stie care sunt adevaratele motive ale divortului. El te vede pe tine care stai in locul mamei lui. Asta e un motiv sa te urasca si mai pui si tu paie pe foc. Si nu e vorba de ura fata de tine, ci de raul pe care i-l face lui personal ura din mintea si din sufletelul lui. Asta e un motiv de regres in dezvoltarea psihica a copilului.
Ai facut ce trebuia facut: ai sesizat familia ca baiatul are o problema. Ai facut bine, desi ai fortat. Dar de acum nu mai depinde de tine.
Asta incerc sa-ti explic. Sper sa intelegi, daca esti cu adevarat bine-intentionata si te gandesti numai la binele micutului si il iubesti atat de mult, precum spui.
Stii cum e vorba aia: "cine are urechi de auzit sa auda"?
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Jasmin012 spune:
Si scuza-ma ca iar intervin (e ultima oara, promit) dar m-a mai frapat ceva in mesajele tale. Spui ca cel mic va merge la gradinita. Pai daca e suspect de autism nu trebuie intai verificat daca e asa si abia dupa acea in functie de rezultat sa fie indreptat spre o gradinita normala sau una speciala? Nu stiu, poate sunt eu ignoranta.
Mie, din cate povestesti in ultimul post nu mi se pare ca ar fi copil autist.
Te gandesti ca e posibil sa fi starnit o furtuna intr-un pahar cu apa si ca ai reusit sa dai cateva vieti peste cap fara asa ai nici o certitudine?
Vezi, cand esti parinte trebuie sa inveti sa te gandesti la toate variantele si sa nu te pripesti in a actiona pana nu esti 100 % sigur.
Poti distruge vieti cu buna intentie.
Asta e un subiect la care sa reflectezi seara, inainte de culcare, asa cum ai spus.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Ony2k2 spune:
Draga Jasmin, am citit ultimul post de la tine si trebuie sa marturisesc ca m-ai facut sa rad. cat de tare te poti insela....
Chestia asta cu psihologia inversa nu tine. Nu trebuie sa-mi dovedesc mie absolut nimic atata timp cat sotul meu doarme fericit langa mine si cel mic prefera la mine in brate. Ca am niste nelamuriri si am nevoie de niste sfaturi si din cauza asta am intrat aici e partea a doua. Ma asteptam sa fie sesizata diferenta dar uneori e mai greu.
Faptul ca tu spui ca ma bag cu forta in viata lui si asa mai departe e doar in opinia mea o parere complet gresita si sincera sa fiu si putin ipocrita. Daca copilul tau ar reveni de la vizitele cu tatal cand cu un ochi vanat, cand cu celalalt, plus alte lovituri peste fata plus ar urla cand ar trebui sa mearga la el sunt convinsa ca ai umple forumul cu lamentari si toata lumea l-ar ponegri pe nenorocit.
Da, ai dreptate, este vorba doar de copil iar tu sugerezi sa ma fac ca ploua.
Sau hai sa o luam asa, eu gresesc si exagerez.
Faptul ca trei doctori psihologi au spus ca cel mic are probleme, nu inseamna nimic,nu?
Care ar fi solutia ta la toate cele? Sa ma port ca si cum totul ar fi in perfecta ordine cu copilul? Sunt tare curioasa.
Nu, partea cu inselatul nu o pot explica unui copil de patru ani dar o poti explica unui adult. Iar copilul ala va deveni candva adult si va veni o zi cand va intreba si cand va primi raspunsuri.