ajutor pentru o mamica vitrega

ralcat spune:

Daca tot sunteti in faza de strans probe pentru a cere custodia copilului, poate ar fi bine sa continuati pe pista psihologului. Sa cereti comisie de expertiza si sa miscati voi doctora daca ea pare mai amortita.
Si anuntat protectia copilului, toate ar oferi mai multe sanse tatalui. Si in mod clar ar speria mama si macar ar inceta sa-si maltrateze puiul, daca intra-devar o face.
Of bietul pui prin ce trebuie sa treaca, doar pentru ca adultii din viata lui nu se inteleg.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

Eu

Fomalhauti spune:

Sunt doua probleme aici...

Problema 1: Copilul. Nu este clar daca are probleme din cauza unor traume sau sufera de o boala. Asta ar putea stabili mai bine decat un psiholog un psihiatru de copii...

Am tresarit cand am citit ca baiatul implineste saptamana viitoare 4 ani fiindca si eu am un baiat care implineste 4 ani saptamana viitoare. Baiatul meu a facut deja un an de gradinita si asta schimba multe. De exemplu, anul trecut pe vremea asta am facut "presiuni" sa renunte la pampers fiindca urma sa mearga la o gradinita de stat si acolo nu se primesc copii cu pampers. Dar am avut ceva "accidente" la gradinita, destul de des la inceput...Asa ca nu mi se par o problema pampersii la 4 ani. Apoi, in legatura cu vorbitul...Mie mi se pare ca baiatul meu vorbeste foarte bine dar altii nu il inteleg deloc. Chiar zilele trecute o doamna l-a intrebat ceva in parc si el i-a "tinut un discurs" stralucit dupa parerea mea. Doamna a zambit si a spus "Am inteles tot..." Apoi, treaba cu mancatul...ar putea fi doar obiceiuri. Eu am citit candva ca unui copil trebuie sa ii mixezi mancarea din ce in ce mai putin la scurt timp dupa diversificare si apoi sa incepi sa o tai in loc sa o mixezi. Am inteles ca trebuie sa faci asta inca din primul an fiindca mai tarziu copilul refuza bucatile pe care trebuie sa le mestece. La fel si cu biberonul, se recomanda sa fie inlocuit cu canuta de la 5-6 luni. Cand copilul e un pic mai mare e deja mai greu. Dar multe mamici aleg sa pastreze biberonul si sa mixeze mancarea - sunt niste avantaje, nu despre asta discutam. Deci, e posibil ca baiatul sa fi fost obisnuit asa. Nu stiu daca am inteles corect: in mod exceptional copilul mananca singur? Pai atunci inseamna ca stie, dar nu vrea.

Ceea ce vreau sa subliniez este ca e chiar posibil ca baiatul sa nu aiba decat niste probleme emotionale, legate de divortul parintilor.

In legatura cu abuzul...Unul dintre baietii mei a mers foarte devreme si cam tot atunci a inceput sa se si urce pe tot ce ii iesea in cale. Si nu era zi in care sa nu cada si sa nu-si faca un semn, o vanataie, o zgarietura si, da, a avut si un ochi vanat (cu obraz cu tot) si l-a intrebat cineva in parc daca l-am batut...

E posibil sa fie abuzat dar chiar e posibil si sa fie un copil care se loveste mai des....

Problema nr.2. Tu. Adica, in ce masura e cazul ca tu sa te implici in problemele acestui copil. Nu se poate spune ca nu ai nicio legatura cu el. Totusi, copilul are parinti, este in grija mamei printr-o decizie judecatoreasca...Daca tatal copilului stia ca mama e violenta de ce nu a incercat sa demonstreze asta la proces, sa ia copilul? Cred ca rolul tau ar fi sa-l sprijini pe sotul tau in ceea ce doreste sa faca legat de copilul lui. Nu stiu in ce masura ar trebui sa-l impingi tu sa faca anumite lucruri.

Pe mama copilului eu o inteleg. Eu una as sari in sus daca cineva mi-ar spune ca trebuie sa-mi duc copilul la doctor, ca nu este in regula. Si mai tare m-ar supara daca cineva mi-ar duce copilul la medic/psiholog si ar veni apoi sa-mi spuna "Veeeezi, copilul tau e oligofren." Sigur, tatal copilului are acest drept, dar daca tatal nu a observat nimic deosebit la copil si nu a propus niciun consult timp de mai bine de 3 ani dar a dus copilul la psiholog dupa ce s-a casatorit cu tine...e firesc sa fii considerata "vinovata". Si pe mine, ca mama, m-ar supara situatia.

Din postarile tale eu chiar sunt convinsa ca tu esti plina de bune intentii. Pe de alta parte s-ar putea sa evaluezi gresit situatia prin prisma unor povesti spuse de sotul tau (adica eu nu sunt asa sigura ca fosta lui sotie este un element total negativ...) si nu sunt tocmai convinsa ca implicarea ta este justificata. Si mai ales pot intelege de ce nu este privita cu ochi buni. Cand vei avea un copil "personal" vei vedea ca nu prea vei permite amestecul altor persoane in educatia lui....

kariguld spune:

parerea mea, din datele oferite de mamica vitrega, acel copilas a suferit traume psihice si poate si fizice. cel mai dureros este ca adultii din jurul lui contribuie la starea lui. copilul nu are nici o vina, s-a nascut probabil sanatos, dar parintii lui l-au ajutat sa fie ce este astazi. nu este o acuzatie, e doar o constatare a mea.
copii imita tot ce vad in comportamentul adultilor de langa ei, pana la 3 ani. atunci orizontul lor se largeste putin prin intrarea in colectivitate si venirea in contact cu alte persoane. si vor continua sa imite.
trist, foarte trist ca se intampla astfel de lucruri. adulti care mutileaza suflete nevinovate. si mai trist este ca medicul psiholog a vazut ceva si nu actioneaza pentru a scoate copilul din mediul in care traieste.

Ony2k2, daca iti pasa de soarta lui si vrei o alta viata pentru el, lupta-te cu dintii pentru binele lui. nu stiu ce sfaturi precise sa-ti dau, cauta oameni competenti care sa te ajute, sfatuieste-te cu sotul tau si tatal copilului....si mai presus de toate, iubeste-l pe copil atunci cand este la tine. rezerva-ti timpul pentru el, pentru ce-si doreste el sa faca.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

M-am nascut pentru succes!

CorinaDani spune:

buli, ne intalnim si pe aici

desigur, era doar o idee, un "scenariu", insa am ajuns la concluzia ce, de cele mai multe ori, viata bate filmul
la modul general vorbind, in ziua de azi prea repede ne sare tandara, din orice, e suficienta o scanteie ca sa sara in aer toti nervii si stresul si frustrarile acumulate...asa ca nu poti sti ce reactie au oameni diferiti, pusi in situatii identice...
off-topic si eu : va mai amintiti subiectul lui PetricaDo (parca asa se numea userul), cel care spunea ca nu-si mai suporta copiii din prima casatorie ? daca si in acest caz se va ajunge la o situatie similara ?!? sau, daca autoarea subiectului devine mamica si baietelul nu poate fi ajutat, ramane cu aceleasi probleme, sunteti voi sigure 100% ca nu ar putea sa-i faca rau bb-lusului, din rautate sau gelozie sau sub implusul unei crize de nervi ?
de aceea am tot spus si repet : daca intr-adevar exista niste probleme, cheia rezolvarii lor se afla la parintii naturali ai baietelului, mai exact mama lui e cea mai importanta in aceasta "ecuatie".
si va rog (si) eu frumos, nu va mai certati dintr-o nimica toata, ca e sau nu diagnostic, ca termenul inseamna nu stiu ce conform DEX...pierdem din vedere esentialul, ideea subiectului...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

patou spune:

nu ma pot abtine sa nu ma "laud." Baietelul meu are sase ani jumate si inca nu am renuntat la pampersul de noapte, si..zau ca nu mi se pare o problema

Ony2k2 spune:

Dragele mele prietene de acum,

In primul rand vreau sa va multumesc la toate pentru ca va dati osteneala sa ma mai luminati putin si mai ales pentru ca povestindu-va prin ce trecem ma simt mult mai bine.

E posibil ca micutul sa aiba un mic retard. A fost dus la doctor, la doi doctori inainte de divort de catre tatal lui iar mamica a mkers silita.
Povestea e mult mai complicata. Nu am apucat sa va precizez ca pe langa crizele de nervi si faptul ca a asimilat totusi destul de putin, are anumite ticuri. De exemplu inca are suzeta care trebuie sa aiba doar o anumita forma de la o anumita firma. Se exprima despre el la persoana a 3-a, inchide si deschide usile la nesfarsit, cand ii pui ciorbita in castron trebuie sa aiba doar un anumit nivel altfel nu mananca plus alte lucruri pe care psiholoaga le-a interpretat ca fiind semne de spectru autist.
Acum femeia, ultimul doctor la care noi l-am dus ne-a spus verde in fata ca ea nu se poate precipita sa puna un diagnostic pentru ca trebuie sa vada copilul mult mai des ceea ce mama lui nu vrea sa priceapa.
Pana atunci ea crede ca cel mic a fost sau este abuzat sau tot asa mai pot fi o gramada de motive. Copilul insa nu poate fi ajutat in momentul asta doar de noi iar asta e parerea a 3 doctori.

Mama nu a vrut sa mearga cu copilul la doctor. Imaginati-va ca micutul are doar de un an jumatate maxim pediatru. Cand a fost adus acasa de la maternitate maica-sa a refuzat pediatru, ca se descurca ea cu el. Asa se face ca l-au tinut la 2 luni aproape o saptamana urland non-stop pana cand sotul meu a sunat si a gasit un doctor care vazandu-l le-a zis imediat ca laptele nu mai e de calitate si trebuie trecut pe supliment imediat. Imaginati-va ca mama spunea ca e normal ca bebelusii sa planga si-l tine in continuare nemancat.

E clar o femeie care nu accepta sfaturi din alta parte.

Eu inteleg ca cei mici nu apar la noi in viata cu un manual de instructiuni dar cred ca in cei priveste nu trebuie sa fim niciodata prea mandri ca sa cerem ajutorul.
Chiar si voi, cu toate ca aveti pareri diferite si va mai atingeti uneori virtual, intrati aici ca sa ajutati, ca sa cereti pareri, ca sa vedeti ce fac alte mamici si sa adaptati ce cititi la galustile voastre. Mie asta mi se pare o mare dovada de dragoste.

In rest acum strangem dovezi. Mai degraba strang dovezi. Sotul meu e in acel moment in care spuneati voi, ii este greu sa accepte anumite lucruri si mai ales se simte vinovat fata de copil ca nu-i poate oferi o viata mai buna. Incetul cu incetul insa se deschide.

Nu putem sa ne grabim cu instanta, trebuie sa avem un dosar foarte foarte solid si mai ales ca noi in tot timpul asta incercam si sa convingem mama sa rationeze. Nu vrea nimeni sa-i ia copilul cat sa facem ce e mai bine pentru el in primul rand ca noi ca adulti ne putem cauta si singur linistea.

Va pup pe toate, m-am mai uitat la poze cu prichindeii vostri si sunt niste frumosi. Sa va traiasca si sper ca in curand sa va trimit si eu vesti mai bune legate de cel al meu de acum si daca Doamne Doamne ne ajuta va fi pe drum si fratiorul lui.

Ony2k2 spune:

Draga Patou, hai sa ma laud si eu cu ceva :-)
Mamaita mea,de cand ma stiu imi dadea dimineata laptic intr-un castronel pentru ca in orice cana era prea putin. Se numea "papa dupa nani" Am pastrat obiceiul pana acum la 29 de ani. Pentru prima oara de cand ne stim sotul meu a baut mai mult lapte seara asa ca a doua zi de dimineata castronelul meu s-a umplut doar pe jumatate ceea ce mi-a produs niste lacramioare si o mare suparare. A inteles amaratul ca nu poti sa te pui cu vechile obiceiuri.
Pe langa asta eu am facut pipi in pat pana la 10 ani si mi-am folosit olita pana cand a cedat saraca sub greutatea mea. Aveam fobie sa folosesc o toaleta straina si in generala preferam lejer sa fac pe mine decat sa ma duc unde fac si ceilalti copii.

Nu pampersul e neaparat problema cat ca sunt atat de multe probleme la un loc.
Astazi sotul meu s-a dus sa-l ia si fosta soacra i-a interzis sa o mai sune sa se intereseze de copil in timpul zilei. Cum poti sa silesti un parinte care si asa sufera ca-si vede copilul la doua saptamani nici sa nu aiba vesti despre el?????

Ca sa va zic si lucruri frumoase, am facut o ciorbita de perisoare care Doamne ajuta mi-a iesit buna ( am mai ratat cateva pana acum, mea culpa) si am mancat impreuna cu piciul, tati ii dadea lui eu mancam singura si am facut intrecere care mananca mai repede, care deschide gura mai mare, care mananca mai multi morcovei... Cert e ca a mancat cat mine si acum s-a dus cumintel fara scandal la culcare.

Nu pot sa va descriu ce simt pentru el. Ma uitam ca are forma picioarelor sotului.
Da, asa cum a scris cineva pe forum mai devreme m-am gandit cum o sa facem daca mai apare un bebe mic iar el e atat de violent cand se supara dar dupa mi-am dat seama ca nu e ceva ce pot schimba. E copilul omului pe care il iubesc,cat timp cat e la noi in casa e ca si cum ar fi si copilul meu si asa cum pe ai tai nu-i abandonezi cand te supara imi dau seama ca nici cu el nu poti face asta.

Sabina spune:

stiu si eu copiii care la vasrta asta aveau ticuri si fixatii.
sunt foarte comune printre pitici.
nu inseamna retard si nici autism....
pentru asemenea diagnostice trebuie urmarit copilul de catre personal specialit, si nu odata de doua ori.
fapotul ca v-ati inteles asa de bine in dupa amiaza asta e minunat, asta trebuie sa faceti, sa ii ofericti voi climatul bun , ca sa aiba un reper pozitiv.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Fomalhauti spune:

Sunt convinsa ca esti o persoana deosebita. E clar ca iti iubesti mult sotul si ai intentii bune legate de copil.

Dar eu cred ca ar fi mai bine pentru toata lumea sa-ti schimbi un pic perspectiva. E greu, poate un pic dureros. Sotul tau este un om minunat, plin de calitati. La un moment dat, cand tu nu erai in viata lui, el s-a indragostit de o femeie. Femeia aceea este violenta, inconstienta si cu multe alte defecte. Dar cum s-a casatorit el cu ea? Uite, mie mi-e greu sa cred in idila intre barbatul perfect si femeia monstru. Nu este vorba de minciuna neaparat, ci de actuala perspectiva a sotului tau, care ar putea fi gresita. Fac un exercitiu de imaginatie si ma gandesc cum ar fi daca sotul meu m-ar parasi si apoi s-ar casatori cu alta si i-ar spune aceelei femei ce groaznica sunt eu. Sunt sigura ca dupa cativa ani de casnicie oricine poate selecta despre partener o multime de aspecte neplacute. Despre mine, de exemplu, ar putea sa povesteasca faptul ca, gravida fiind, am "scapat" intr-o seara in somon si branza fermentata, alimente clar interzise, cauzatoare de mari probleme. Si e doar un exemplu, ar putea gasi zeci....Imi este greu sa cred ca femeia aceea este un element cu totul negativ. Si eu am facut de multe ori altfel decat a spus pediatrul. Nu ma consider mama model dar nici o persoana careia ar trebui sa i se ia copiii....

Copilul nu este copilul tau. Il poti iubi...E greu sa spui "il iubesc ca pe copilul meu" cand nu ai copilul tau. Poate ca inca nu iti dai seama cum este. Poate...Dar, indiferent cat ai iubi acest copil, nu este copilul tau. Copilul are o mama care l-a nascut, l-a crescut si il creste in continuare. Fara suparare, chiar daca sta in fiecare week-end la voi, mama lui se ocupa de el 5 zile din 7. Tatal lui poate povesti ca el l-a dus la pediatru sau la alt doctor (alti doctori) dar mama lui il ingrijeste zi de zi si...este mama lui. Poate cand vei avea copilul tau tu vei fi o mama incomparabil mai buna decat este ea pentru copilul ei. Dar asta nu poate schimba faptul ca ea este mama copilului ei. Eu cred ca decizia de a introduce o actiune juridica prin care sa luati copilul de langa mama lui ar trebui gandita si cantarita de o suta de ori; nu stiu daca un psiholog ar putea sa-l vindece de trauma de a fi despartit de mama la 5 sau 6 ani (ca procesul ar dura....). Si cred ca ar trebui sa intelegi ca in momentul in care o asemenea actiune ar fi declansata mama ar deveni ostila fata de tatal copilului si fata de tine.

Cred ca ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea ca esti o persoana importanta in viata copilului, poate ca o matusa implicata sau ...ca o mama vitrega dar nu esti mama lui, nici tatal lui, nici macar bunica. Poti schimba cate ceva in viata lui dar nu orice ti-ai dori, nu orice crezi ca ar trebui schimbat. De exemplu, nu-i poti schimba mama. Cu defectele si calitatile ei, ramane mama lui...

bird70 spune:

Mie copilul imi pare pe spectrul autist, nu e parere profesionista ci doar a unei mame cu copil pe spectru.

Mama copilului pare deprimata si total depasita de situatie. Nu uitati ca e vorba de Romania unde stigma este enorma daca ai un copil 'imperfect' care nu stie o suta de poezii si nu rezolva ecuatii cu 2 necunoscute inainte de clasa 1. Femeia asta (mama copilului) trebuie sa se descurce singura cu un copil extrem de dificil si este considerata raspunzatoare de comportamentul si achizitiile copilului. Este absolut normal sa fie defensiva mai ales daca noua nevasta a sotului crede ca stie mai bine decat ea. Nu scuz violenta de nici o culoare, dar pot sa simpatizez cu femeia care trebuie sa se descurce cu un copil atat de dificil. Am fost acolo si stiu cum este, cand ziua ta este urlete, urlete si iar urlete iar cand nu urla trebuie sa fi hipervigilent sa nu faci ceva care sa declanseze o noua tura de urlat. Cand ziua ta este prinsa in rutine de tot felul, orice chestie minora pentru altii implica eforturi uriase si consum enorm pentru tine (de exemplu sa mergi pana la magazin sa cumperi o paine). Eu am ajuns in pragul nebuniei si nu traiam in Romania sa vad cum da lumea din cap cu mila la incompetenta mea de mama cand copilul s-a trantit pe jos si urla in mijlocul magazinului si eu am avut un sot minunat alaturi de mine tot timpul, nu a trebuit sa plang seara singura in pat. Si stiu cat de dificil este sa recunosti ca ceva nu e in regula cu copilul tau. Eu am banuit ca este autism, am dus copilul la evaluare la sfatul medicului si am crezut ca eram pegatita. Cand a venit diagnosticul n-am fost in stare de nimic cateva zile, cred ca undeva in adancul sufletului am sperat ca specialistii sa spuna: vezi de treaba femeie, copilul e doar rasfatat.

Eu cred ca incercand sa luati copilul de langa mama faceti mai mult rau. Daca intradevar sunteti preocupati de binele copilului trebuie sa sprijiniti mama. Trebuie sa gasiti o cale sa comunicati cu ea fara sa o faceti sa intre in defensiva. Si asta va fi foarte greu avand in vedere conflictele vechi. Va trebui sa construiti cu grija o relatie noua si asta nu se va intampla peste noapte. Mama copilului are nevoie de sprijin nu sa fie judecata de pe margine sau sfatuita de persoane care habar n-au cum e viata ei. Va trebui sa ii cereti sa va spuna ce fel de ajutor are nevoie si sa o ajutati in felul asta. Va trebui sa discutati problemele copilului cu mare tact si sub nici o forma sa o faceti pe ea sa se simta responsabila de ele.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation