ajutor pentru o mamica vitrega

ruxandra_sb spune:

si o luam de la capat..



..adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. (Alexandru Vlahuta)

denizel spune:

Mimiboie, atata timp cat copilul iubeste ambii parinti, mi se pare normal sa planga atunci cand stie ca, odata ajuns la casa mamei naturale, urmeaza o noua despartire de tata.

Relaxarea ta vizavi de situatia asta ma face sa cred ca nu ai copil, copilul tau natural sau un copil adoptat pe care sa-l fi crescut de cand era bebe.
pentru ca, eu nu consider normal sa fiu relaxata atunci cand o straina care s-a nimerit sa se indragosteasca de fostul meu sot ii face program copilului meu (12 o'clock, honey, trebuie sa intri in casa si trebuie sa dormi) si face experimente pe el.
Chiar daca nu am un fost sot, faptul ca am un copil ma califica la a ma revolta in fata unor asemenea marturisiri.


Cat despre presupunerea ca mama naturala ar fi o mashtera, asta ar fi per-fect si de dorit: merita incinsi cu cingatoarea cei care fac experimente pe copilul ei si au impresia ca 6 ore de declaratii de dragoste sunt vreo scofala, care tin neaparat sa dovedeasca ca baietelul e bolnav si care pun la cale sa-i ia copilul.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

adelamaria spune:

Eu acord autoarei subiectului prezumtia de nevinovatie. Adica, eu cred ca intentiile ei sunt bune raportat de sistemul EI de valori actual.
A intrat intr-o relatie si intr-o casnicie si poate ca imaginea pe care o avea ea despre aceste lucruri (chiar si in mod inconstient) nu se potriveste cu realitatea. Chiar daca s-a indragostit si s-a casatorit cu un barbat divortat, probabil ca si-a imaginat ca totul va decurge lin si firesc - ca in filme, unde ecsii sunt amici si se straduie sa ofere un mediu OK copilului, unde copilul coopereaza si viata e armonioasa. In schimb, ce-a gasit? tensiuni intre fostii soti, copilul care nu corespunde asteptarilor ei, imaginii ei despre ce ar trebui sa fie un copil de 4 ani, ba mai mult, iesiri violente care o sperie...responsabilitati care o asalteaza si pe care se simte datoare sa le imbratiseze. Asa ca...incearca sa rezolve ceea ce crede ea ca e stricat. Cum nu poate rezolva situatia dintre fostii soti, se concentreaza asupra copilului, mai ales ca e si o atitudine nobila. Nimic de zis. Doar ca ea nu are repere valide despre cum e un copil de 4 ani. Ea stie din carti ca trebuie sa faca aia si ailalta. Ca trebuie sa manance singur si sa nu mai aiba pampers. Ca n-ar mai trebui sa manance noaptea. Ca in mod normal un copil nu are iesiri atat de violente. Etc.
Ba, mai mult, incearca sa-si valideze aceste credinte cerand pareri pe forum pentru a face comparatii. Apeleaza la psihologi care ii povestesc despre "norma", despre "normal", despre "standard".
E pe o pista gresita, cumva.
Inainte sa nasc eram ferm hotarata sa fac instructie cu copilul meu. Nu concepeam sa-mi faca figuri, sa-mi iasa din indicatii, sa iasa din standard. Voiam sa-l "educ", nu concepeam scenele si tantrumurile. Pampers la 3 ani? Tragedie!! Biberon la 4? Oroare!!...Sincer, asa gandeam!
Totul s-a scimbat cand s-a nascut fetita mea. Totul. Am inteles ca fiecare copil si fiecare parinte e diferit. Ca circumstantele sunt diferite. Ca a creste un copil nu e ca si cum ai turna piese in matrita. Ca cel mult pot exista "directii", dar ca nu exista reguli standard!
Ony nu are cum sa stie asta. Ea vrea standardul, norma, normalul. Vrea o viata linistita, fara complicatii, asa ca lupta cu inversunare sa elimine ceea ce ea considera "iesit din normal".
Nu de acuzatii are nevoie. Are nevoie de sprijin ca sa inteleaga.

Prima data cand am citit mesajele ei si eu am crezut ca baietelul are o problema de sanatate. Acum tind sa cred ca toate manifestarile lui sunt pe fondul tensiunilor din familie. E forma lui de protest, de defulare. Din pacate, cu forta si cu modelul clasic de "educatie" nu stiu cat de bine va merge...

denizel spune:

Ade, acorzi prezumtia de nevinovatie unei femei care considera ca e normal sa-i ia copilul altei femei????
Nu-mi vine sa cred ca acest aspect nu ti-a atras atentia.
Totul, inteaga discutie se invarte in jurul acestei dorinte...
Daca ai afla ca se unelteste ca fetita ta sa fie luata de langa tine, ai mai fi atat de ingaduitoare fata de cea care se considera apta sa o creasca in locul tau?

P.S. Numele Ilana imi place muuult de tot!!!! Am terminat de curand un roman cu o Ilana :).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

olympia spune:

Denizel, ea vrea copilul ca sa-l salveze de la neglijenta si abuz. Asta pentru ca asa traduce ea suma lucrurilor ce i se par iesite din norma la pusti( pampersul, biberoanele, crizele). Daca o acuzati si centrati discutia pe lupta ei cu fosta nu va crede si nu va accepta ca alti copilasi, ai nostri mai exact, au facut si fac aceleasi lucruri fara sa aiba vreo afectiune diagnosticata si fara sa fie neglijati sau abuzati. I se pare sau i s-a indus ca trebuie actionat sub imperiul urgentei, altfel copilul e pierdut.
Oni, copiii sunt extrem de sensibili si fragili, cresterea lor e o mare incercare pentru toti parintii, iar greselile adultilor pot lasa urme adanci. Oni, citeste pe forum subiectele de la "psihologie" asa vei intelege mai multe.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

denizel spune:

Olympia, am inteles si eu ca ea vede abuz si neglijenta acolo unde e doar suferinta (provocata pe jumate chiar de sotul ei).
Ce nu inteleg eu este cum de un om crede ca poate face orice i se nazare.
Hai, mai sufli de sub nasul cuiva un proiect la care a muncit un an, mai crezi ca sotul/sotia altuia e cel mai potrivit partener pentru tine, mai bagi mana pana la cot in banii altora, mai zgarii cu cuiul masina vecinului samd.
Totusi, oricat de grave ar fi lucrurile de mai sus, sunt acceptabile si nimicuri pe langa pretentia ca tu, o straina care habar n-are ce-i ala un copil, ai dreptul sa iei unei mame copilul :O.
E naucitoare pretentia femeii asteia, pe bune.

Ca sa nu mai vorbim ca, aproape tot ce a scris ieri arata spre cat de putine sentimente are pentru copilul ala.

Si ma mai intreb ceva acum: cum -in conditiile in care mama e o abuzatoare - copilul a fost incredintat mamei?
Tatal, abia acum (cand isi construieste casa poate? ) si-a dat, domle, seama ca ar fi mai bine ca baietelul sa stea cu el si cu sotia care are o prietena ce obtine rezultate fantastice cu terapia ABA. Ca sa vezi...


edit

i s-a spus si ras-spus ca multi copii fac asa si ca fiecare copil e unic.
Ai sesizat, Olympia, vreo schimbare a convingerii ca baietelului ii trebuie numaidecat terapii speciale?




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

fiona67 spune:

Olympia, eu nu cred ca Ony vrea sa salveze copilul de 'neglijenta si abuz'. Cred ca este mai degraba o chestiune de control, probabil vrea ca totul sa se petreaca in perimetrul ei, sotul sa nu mai aiba nici un motiv sa se duca la "fosta" si nici sa nu-i fie dor de copil pentru ca il va avea langa el.
Nu-mi iese din cap cum relata ea scena in care copilul a plans cu orele pentru ca nu a mai fost lasat sa se joace in curte: "interesant", a spus...Mi s-a parut coplesitor de crud! Sa numeri cate ore plange un copil...nu-mi vine sa cred ca e posibil asa ceva!
Indiferent de cat de stramba e justitia in Romania exista destule cai prin care poti actiona daca ai temei, dar nu vreau sa-i dau idei noi lui Ony....
Tot ce sper e ca in curand copilul va incepe sa mearga la gradinita si poate va reusi sa se regleze cat de cat, cu ajutorul celor din jur, iar tot ce va face Ony sa nimereasca in gol.
Bine ca pustiu' nu e mai mic! La cat de incet se misca instantele din Romania, daca dosarul asta va ajunge pe rol copilul va fi indeajuns de mare cat sa poata raspunde la intrebarea judecatorului: "Cu cine ai vrea tu sa stai?"

Jasmin012 spune:

Exact asta am remarcat si eu, ca n-a cedat deloc in privinta asta desi i s-a spus de catre multe persoane ca baietelul pare normal si ca doar sufera. Ea insa o tine tot pe-a ei.
Cand omul are nevoie de niste sfaturi pe care le cere nesilit de nimeni, si mai si spune vrea ca sa fie tras de maneca daca greseste, inseamna ca e deschis ideilor, ca e maleabil. Dar eu nu am vazut asa ceva.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

adra_bell spune:

Baietelul pare normal, dar sufera mult si de mult timp, se inchide intr-o lume a lui si inchide canalele de comunicare cu exteriorul. Nu mai are incredere in adultii care l-au ranit.
Si ce daca bea din biberon? Finuta mea, cat se poate de normala, o fetita inteligenta crescuta de ambii parinti, a baut din biberon pana la 5 ani. Asta era tabietul ei, in fiecare dimineata isi savura lapticul din biberon, pana sa se trezeasca bine din somn.
Nu face la olita? O sa faca, acordati-i incredere, nu-l tratati ca si cum ar fi ceva in neregula cu el. Sa vada ca adultii fac la WC si incercati apoi cu un reductor.
Spusul poeziilor nu mi se pare un must. Fii-mea nu vrea sa spuna nicio poezie, dar compune ea, cate un haiku.
Incearca sa-i fii prietena, nu mama vitrega, are deja o mama. Sa fiti toti aproape de el, sa lasati de-o parte care are/a avut dreptate. Sa aveti rabdare si sa nu-l mai comparati nici macar in gand cu altii. E baietelul vostru si trebuie sa se simta iubit asa cum e.

In rest, daca voi chiar credeti ca e ceva in neregula cu el (nimeni nu-si poate da seama de asta dintr-un mesaj pe forum), duceti-l la un al doilea psiholog.
Scuze pentru tonul lapidar, ma cam grabesc, dar am urmarit in mare subiectul

adra_bell si Eva-Elena (14 nov 2007)
about Eva

secolul XX la subiectiv


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce

adelamaria spune:

Denizel, da, vreau sa acord prezumtia de nevinovatie. Eu cred ca ea chiar crede ca face un bine. Ea chiar crede ca copilul are probleme sau e maltratat. Atat stie. Atat intelege. Pentru ca nu are alte sisteme de referinta. Nu cred sau nu vreau sa cred ca pleaca de la premiza "vreau sa fac un rau".
Intr-adevar, nu inteleg de ce opiniile voastre dezaprobatoare n-au pus-o pe ganduri...Dar poate ca retragerea ei e semn ca se gandeste, ca-si reconsidera pozitia. Poate macar ati sadit in mintea ei ideea ca e posibil sa existe si un alt punct de vedere. Sa speram. Dar e greu. Inchipuiti-va un om care are o perceptie distorsionata a realitatii (din diverse cauze de la istoric personal pana la religie, educatie, influenta mediului, boala, etc.); degeaba te pui in fata lui si-i strigi ca greseste! E nevoie de mult mai mult. E nevoie de timp si de tact si de multe alte lucruri in functie de omul respectiv si de ceea ce-l face sa vibreze. Acuzele de obicei declanseaza contra-atacul ca forma de aparare. Inchiderea cailor de comunicare.
O astfel de manevra de schimbare a perceptiilor sau mentalitatilor e foarte greu de facut (daca nu imposibil) pe forum.
Putem sa ne exprimam parerea, dezacordul, punctul de vedere, dar atat.
Daca ar incerca cineva sa-mi ia copilul? As muri cu el/ea de gat, normal Sunt sigura de asta pentru ca a fost o perioada cand ma temeam ca unii-altii ar putea judeca faptul ca nu-s o mama buna. Insa m-as intreba ce-i face sa gandeasca asta. De ce cred ca copilului meu nu-i e bine cu mine. M-ar pune pe ganduri. Concluzia poate fi ca se inseala amarnic sau ca dimpotriva ceva trebuie schimbat- dar m-ar pune pe ganduri.

Sincer, sincer - opinie de om fara pregatire in domeniu - eu nu stiu ce inseamna copil violent sau ce grad de violenta e normal in astfel de cazuri...Ma feresc sa judec, dar pe mine (personal!) m-ar pune pe ganduri. Un copil care are tendinta sa-si faca rau sau sa raneasca pe ceilalti m-ar ingrijora, mai ales ca stiu ca nu traieste intr-un context familial foarte armonios. As merge cu copilul la psiholog, macar la unul ales de mine, sa vad ce are de zis. Chit ca ideea e a "celeilalte".
Nu cred ca e o situatie alb/negru. Copilasul ala sufera si ceva trebuie facut. Ca Ony nu a gasit cea mai buna metoda de abordare? Ca ea si mama copilului au pareri diferite despre ce inseamna "normal" si care ar putea fi eventualele remedii? Ca mama si tatal copilului trebuie sa aiba ultimul cuvant, impreuna? Da, de acord! Dar asta nu inseamna ca Ony trebuie pusa la zid si executata.
Repet, plec de la premiza ca intentiile au fost bune.

Off-topic: Denizel , multumim de aprecieri! Ce carte ai citit ca vreau si eu