Violenta si amenintari in cuplu?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lisssa_ana spune:

NU cred ca este normal sa se faca public viata altor persoane fara acceptul lor. Prietena ta a acceptat sa ii faci viata publica??? Din cate stiu este o ilegalitate. Foarte urat din partea ta

Mamica de Ana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:




Nu fiti asa duri cu victory. De cand a divortat ii e greu sa inteleaga de ce nu divorteaza toata lumea. A incercat sa afle la modul general si pentru ca nu a reusit si-a propus probabil sa analizeze fiecare caz in parte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:



victory este bine ca iti pui intrebari, toti incercam sa invatam si din experienta celor din jur , chiar daca inevitabil tragem niste concluzii pentru noi, deci judecam. DAR tu iti pui problema gresit. Incearca sa cauti motivele pentru care doi oameni aleg sa ramana impreuna nu cele pentru care ar trebui sa divorteaze, ai avea mai multe de invatat. Eu iti urez succes, sa gasesti raspunsul la intrebarile tale si pe viitor sa te ajute!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns victory spune:

Mersi accept.
Se pare ca nu ati inteles mai nimic,ceea ce ma interesa pe mine este acel copil nevinovat care este expus la aceste traume nu viata lor ca adulti,la o adica face fiecare ce vrea cu viata lui,ca adult iti asumi responsabilitati.

Ma bucur ca aici toata lumea se leaga de "barfe", ,a ajuta un suflet nevinovat nu inseamna ilegalitate.
Nu am 17 ani si nici o viata roz,dar lupt pt copii si as da orice sa pot pune zambetul pe buze unui copil caruia i se rapeste copilaria prin astfel de moduri.

Imi cer scuze daca vi s-a parut ceva nepotrivit.

Poate daca ati fi citit subiectele mele anterioare ati fi vazut ca ma interesa de fapt acel copil si nu altceva.

Iar in calitate de mama,da sunt mandra ca eu pot sa ma plimb cu fiul meu,care este un copil fericit chiar daca a ramas doar cu mine,datorita faptului ca am luptat sa nu duca o copilarie traumatizanta,langa un om pt care in viata erau alte lucruri mai importante decat propriul fiu.

Va multumesc tuturor pt "sfaturi".
Voi parasi acest forum,chiar daca au fost anumite aspecte care m-au ajutat foarte intr-un greu al vietii mele.
Multumesc celor care mi-au fost alaturi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Victory, pai pentru atata lucru nu trebuie sa parasesti forumul.
Gandeste-te ca si viata reala e plina de oameni rai, dar totusi nu ne sinucidem din cauza lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns victory spune:

Stim cu totii ca pe langa acest caz sunt mi altele,mie imi pare rau ca sunt martora la asa ceva,doream sfaturi din partea voastra pt a ajuta acest copil nevinovat,e doar ceva ce eu nu inteleg si nu am sa inteleg de ce ajung aceste cupluri la violenta?de ce sunt copiii implicati in aceste scene?e normal?de ce poate o mama sa accepte ca si copilul sa fie martor?
Era o intrebare,de ce nu il condamn pe el,simplu,ca nu este mama,si este atat de evident ca pt el e mai importanta distractia decat familia.

Faptul ca sunt la "despre copii" mi s-a parut normal sa vb despre copii si cum putem ajuta acesti copii.
Eu sunt o persoana care nu se plafoneaza de nimic cand vine vorba de copilul meu,lupt sa ii fie bine indiferent de ce implica asta.

Va multumesc inca o data,si sfatul meu este sa luati totusi esenta,pt ca in majoritatea subiectelor se deviaza si apar acele neintelegeri.
Vad o multime de persoane care stau la panda si asteapta subiecte pe care sa le critice,si sa arunce vorbe nelalocul lor,ma intreb oare cine pe cine judeca?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns victory spune:

La revedere si mult succes tuturor care acceseaza acest forum.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui victory

Poate daca ati fi citit subiectele mele anterioare ati fi vazut ca ma interesa de fapt acel copil si nu altceva.

Iar in calitate de mama,da sunt mandra ca eu pot sa ma plimb cu fiul meu,care este un copil fericit chiar daca a ramas doar cu mine,datorita faptului ca am luptat sa nu duca o copilarie traumatizanta,langa un om pt care in viata erau alte lucruri mai importante decat propriul fiu.



Ba tocmai ca ti le-am citit si stiu cat esti de mandra ca ai divortat. Cine te citeste ar putea crede ca o casnicie fericita e nimic pe langa un divort fericit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92


Cine te citeste ar putea crede ca o casnicie fericita e nimic pe langa un divort fericit.





Fericirea e fericire, punct. Unii-s fericiti in casnicie, altii gasesc fericirea abia dupa ce scapa din casnicie.
Un divort care te face fericit face tot atat de mult cat o casnicie care te face fericit.Ba in unele cazuri, fericirii de dupa divort i se adauga sentimentul ala de eliberare si regasire,(mai cu seama in cazurile in care casnicia a insemnat trauma).

So, care-i problema? ne apucam sa masuram fericirea dupa starea civila ?Unde-i relevanta, ca-mi scapa?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns victory spune:

Accept,sunt sigura ca si tu ai fi procedat la fel ca si mine,si ai fost la fel de mandra,pt ce ai facut pt copilul tau si pt tine.
Nu are nici o legatura cu casnicia nimanui,doresc tuturor fericire si bucurii,fiecare stie ce in inima si in sufletul sau.

Pentru mine copilul este cel mai important in viata si nu o sa permit nimanui sa ii umbreasca copilaria si fericirea,nici macar tatalui sau,daca vrea sa se implice in viata lui are tot sprijinul meu,dar din pacate lucrurile stau cu totul altfel.............

Va dorec tuturor multa sanatate si liniste sufleteasca!

Mergi la inceput