Fibrom uterin (28)
Raspunsuri - Pagina 8
Ninia81 spune:
8 Martie...zi īn care metaforic toate florile poarta īn ele cate un suflet de femeie....flori atāt de fragile,atāt de frumoase,mereu prezente acolo unde e nevoie de ele...La multi ani flori,
La multi ani femei!
Visul nostru 
kiki_cri spune:
Salutare!!!!!!!!Ce liniste pe aici...Nici o graviduta la orizont?
Recunosc ca nici eu nu am mai scris demult din acelasi motiv...lipsa de timp, sper sa am mai mult timp cand ma voi intoarce la job:).Nu am uitat de voi si ma gandesc adesea la toate!
Noi suntem bine, va pupam!!
Bluel spune:
Hello fetelor!
Ninia, draga de ea, a ramas singura care mai resusciteaza din cand in cand topicul nostru 
Ehe, a mai aparut acum si Kiki ca o boare de primavara, multumim pentru poze, ce mari s-au facut baietii tai!
Si noi suntem bine, acum ne gandim deja la gradinita....adica din toamna ca o sa avem deja 3 ani ....nu imi vine sa cred, parca mai ieri ma lamentam pe aici din cauza fibroamelor....sunt si acum bine mersi la locul lor dar doctorul meu spune ca pot sa mai dezvolt o sarcina si in conditiile astea....No thanks! 
Va las pe voi, haideti, cine e next?
Va pup pe toate!
Ninia81 spune:
Hristos a Inviat! Un Paste senin va doresc!
Visul nostru
Nu te-am tinut īn brate, dar te simt/Nu ai vorbit, dar te aud/Nu te-am cunoscut, dar te iubesc.
kiki_cri spune:
Adevarat ca a inviat!Ninia, avem noroc cu tine ca daca nu cred ca ar disparea complet subiectul nostru
.Iti doresc din tot sufletul sa ti se indeplineasca visul si bebe sa vina cat mai curand!Pupici!
Bluelmultumesc pt aprecieri!Ce baiat mare ai...o sa faca 3 ani...wau cand ma gandesc ca si ai mei fac 2 ...si ma intorc la serviciu....noroc ca se pensioneaza mama si stiu ca ii las in siguranta cu ea.
Va pup pe toate!
lulu77 spune:
Buna,
am urmarit din umbra subiectul ceva vreme, si acum am vrut sa va scriu experientza mea...cu un fibrom.
In 2007, in timpul sarcinii am fost diagnosticata la morfologia fetala de 22 saptamani, cu un fibrom subseros perete ulterior 13 mm si postero lateral stg 66 mm.
Pana atunci, nici inainte de sarcina nici in timpul sarcinii nici un medic nu mi-a spus absolut nimik de existenta acestui fibrom.
In 2009 fibromul se modificase ca dimensiuni, si anume 37/32 cm.
In 2011, saptamana trecuta la echo, abia a putut sa fie masurat de catre medic, fiind calcificat.
Nu am urmat tratamentul recomandat de medici, am ascultat 100% un ginecoloc cu suflet mare, care mi-a spus in 2009 f clar: orice tratament vei face, nu are reusita decat operatia, si nu are rost sa te indopi cu pastile, hormoni, etc.
am luat doar Tinctura de Cretisoara, Arin alb si Zmeur, si asta nu tot timpul, cu destule pauze.
In sarcina nu m-a deranjat absolut deloc, sarcina fiind una fara probleme si la termen.
V-am scris sa va spun ca se poate, nu va pierdeti speranta
Copii sanatosi va doresc
Ninia81 spune:
Buna ziua dragele mele!
Vreau sa va dau de baut...de ce??? AM SCAPAT DE FIBROM!!!!!
Imi vine sa urlu de fericire!
M-am operat luni si azi sunt acasa! Am avut un fibrom monstru nici nu va mai spun cate kg a avut...ca va socati!
In sfarsit totul e bine cand se termina cu bine!
Va pup dragele mele si va multumesc pt tot! Nu o sa parasesc subiectul...ca na...m-a terorizat prea mult timp acest fibrom...dar acum pot spune ca nu mai am monstrul ala in mine si ma simt excelent!
Visul nostru
Nu te-am tinut īn brate, dar te simt/Nu ai vorbit, dar te aud/Nu te-am cunoscut, dar te iubesc.
Violeta_ND spune:
Sunt noua pe aici, dar cu probleme vechi. Incep prin a va saluta pe toate. Am cautat pe net infrmatii despre fibrom si am dat de voi. Am urmarit forumul ca pe un serial TV( viata bate filmul, nu-i asa?).
As putea sa va spun si povestea mea in cateva episoade.Important e ca la 28 de ani ( acum am 36)am descoperit un fibrom deoarece aveam sangerari mari la CM. Era mare, de operatie. L-am tratat cu plante si dupa un an a scazut putin si s-a calcifiat( nu mai creste si nu mai deranjeaza). Acum doi ani la control a mai aparut unul de 10 cm cu pericol de aderente pe organele vecine.Anul trecut aveam 3, mai aparuse unul mai mic iar cel mare nu msi era asa de mare. Mi s-a spus sa-mi gasesc medic pentru miomectomie: sa-mi scoata partea afectata si sa las 2 ani sa se regenereze uterul si apoi sa incerc sa fac copii. Nu am gasit acel medic. Anul acesta s-a intamplat minunea sa raman insarcinata. Nu ma asteptam deloc. Nu am reusit sa-l vad la ecograf, am pierdut sarcina. Toti medicii care m-au vazut anul acesta au spus ca uterul e de scos cu toate ca pe mine nu ma deranjeaza. As vrea sa pot avea un copil.Dar eu eram optimista si sunt optimista. Am vazut si la voi ca se poate. Dupa ce mi-am revenit am fost la control si am 4. cel mai mare este de 6 cm.Acum sunt in plina campanie de reactualizare informatii despre fibrom.
Scuzati-mi limbajul putin sec, deformare profesionala.
Am citit si articole din reviste internationale de specialitate. Se stiu in continuare putine despre fibrom, cu toate ca cam una din 4 femei ajung sa aiba astfel de probleme. S-au schimbat si unele opinii in timp, inca se orbecaie. Cateva concluzii:
-unii cred ca fibromul in sine nu da sangerari, altii ca asezarea lui este cea care determina sangerarea.La mine doar la primul am avut sangerari mari la CM
-toti spun ca trebuie supravegheat si se intervine doar daca duce la anemii sau comprima organele invecinate( mi s-a reprosat ca "mi-am neglijat uterul")
-unele fibroame cresc repede( mai ales cele mici) mai ales cand se suprapun cu o sarcina
-unele fibroame dispar ( fara tratament) si nu se stie de ce
-cresc in sarcina in trim I si al II-lea si apoi se mentin constante sau scad usor in trim al II-lea, revenind la aceeasi dimensiuni de dinaintea sarcinii
- cu regim fara carne, bio etc scad foarte putin (10-15%)
-optiunea nr 1 pentru femeile care doresc copii este miomectomia si apoi embolizarea ( pe plan international)Embolizarea se face la SUUB si se pare ca si la Tg Mures. NU STIU DACA MAI ESTE INTERDICTIA PRIVIND DIMENSIUNEA (<4 cm). Tratamentul cu ultrasunete sub computer tomograf am inteles ca nu se mai face in Romania ( nu da rezultate sau nu e rentabil)
- pentru cele care au hemoragii cel mai bun ceai este traista ciobanului (incercat si de mine cu succes) Fares a scos recent un produs care contine o formula cu el.
-si ......cel mai important OPTIMISMUL.
Sper sa fi fost de folos cu aceste informatii.
Multa sanatate mamicilor si aspirantelor!
kiki_cri spune:
Niniace veste super!!!!!!!!!1Ma bucur din suflet pt tine!!!!!Doamne ajuta sa vina cat mai repede bebe!Sa ne ti la curent!
Noi sntem bine, eu am inceput serviciul si e mai greu pana ma acomodez..in 19 oct ma duc la control sa vad cum mai stau si eu cu fibromul...
Va pup!Sanatate la toate!
Ninia81 spune:
Kiki, multumesc mult! Ma bucur ca sunteti si voi bine! Iti doresc serviciu usor si numai bine!
Violeta, imi pare rau ca ai si tu aceasta problema!
Eu am trait vreo 6 ani cu teroarea acestui fibrom si crede-ma ca este tare grea decizia de a te opera...este cea mai grea decizie pe care am fost nevoita sa o iau in viata mea. Nu esti niciodata convinsa ca faci ce trebuie...ca ai ales medicul care trebuie...esti plina de temeri, de nelinisti.
Ceea ce m-a ajutat pe mine a fost faptul ca am renuntat sa mai vorbesc pe forumuri sau chiar cu cei din viata reala. Pentru ca de fiecare date cand vorbesti, parca cineva sau ceva din ceea ce discuti cu anumite persoane, te pune pe ganduri si dai un pas inapoi. Ba te face sa te ingrijorezi din cauza medicului, ba te face sa crezi ca nu vei mai avea uter dupa operatie...etc.
Eu mi-am luat aliati in aceasta lupta doar pe Dumnezeu si pe sotu meu.
Crede-ma ca am incercat si naturiste...si sa raman gravida cu acest fibrom...insa asteptarea aceasta a facut ca fibromul meu sa ajunga la 3 kg si ceva!!! Da! Cititi bine! Am avut in mine un fibrom cat un copil! Insa nu regret ca nu am facut asta mai devreme! Nu! Eu sunt de parere ca acum a fost aleasa ziua...acum a fost momentul. Pentru toate exista un moment, iar la mine acum a fost.
Am cautat multi medici in Romania...am fost si la Viena, la un super doctor...ei bine...este ca si in viata sentimentala...pana nu gasesti pe acel THE ONE nu faci pasul. Ai impresia ca ai gasit medicul potrivit...insa inima tot are indoieli. Am facut pasul spre operatie cand am simtit ca am gasit medicul potrivit cu tot sufletul meu.
In fine...am zis ca voi scrie o poveste, pentru ca da, pentru mine anul acesta a fost un film, o poveste...insa inca nu ma simt in stare sa retraiesc anumite aspecte. A fost un drum greu, inceput in aprilie si finalizat in august. Insa acum sunt ok...si pentru ca tu Violeta ai spus ca ai urmarit acest topic ca pe un film...eu pot spune doar atat: EXISTA VIATA DUPA MIOMECTOMIE!
Eu una simt ca invat din nou sa traiesc...fiecare zi imi aduce ceva bun, invat sa visez iar, invat sa zambesc iar cu toata fiinta mea.
Eu am descris starea mea de dupa operatie ca aceea a unui nevazator care este operat si vede din nou. Exact asa e senzatia. Nu imi vine sa cred ca merg la medic si nu mai exclama...vaiii, wow, ce aveti aici!
Citeam chiar ieri un articol cu un interviu dat de Mihaela Tatu, care s-a operat si ea in mai anul acesta...ma regaseam mult in ce spunea acolo.
Hai ca o sa mai revin...important e Violeta ca se poate!!! Sa te lumineze Dumnezeu in a lua cea mai inteleapta decizie pentru tine si familia ta!